Pretentii civile. Speta. Decizia 304/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Babadag, cu sediul în B,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, citația emisă către recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul din B fiind comunicată prin fax, la dosar existând confirmarea de expediere în acest sens.
Recursul pârâtului Ministerul Justiției este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru. Recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar T este declarat la data de 11 ianuarie 2008, hotărârea recurată fiindu-i comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor la data de 27 decembrie 2007, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar T, având în vedere că hotărârea recurată i-a fost comunicată Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 27 decembrie 2007 iar recursul a fost declarat prin mandatar T la data de 11 ianuarie 2008.
Totodată, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că recurenții au solicitat judecata cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
Ministerul Justiției a declarat recurs la data de 7 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs, la data de 11 ianuarie 2008 și Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice
În fapt;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, sub nr-, reclamanta reclamanții -, --, -, și, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea acestora în solidar, la plata sporului de stres prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996, de 50% din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 aprilie 2004 și până la data de 1 februarie 2007, actualizat cu indicele de inflație la data plății, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 acestea fiind abrogate abia prin nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
În apărare, Ministerul Justiției a formulat întâmpinare arătând că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin G nr. 83/2000, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților.
S-a mai arătat că pe parcursul timpului finalitatea modificării legislației a fost aceea de majorare a drepturilor salariale prin crearea unui nou
sistem de salarizare bazat pe noi principii, rezultatul fiind majorarea substanțială a salariului prin includerea și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Pârâtul Tribunalul Tulceaa formulat întâmpinare, arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu sunt în vigoare, astfel că drepturile solicitate nu se cuvin reclamanților. S-a invocat totodată de către acest pârât și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1 aprilie 2004 - 30 august 2007 în baza Decretului nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
De asemenea și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 Tribunalul Tulceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți.
A obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților drepturi bănești reprezentând sporul de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat la salariul de bază brut lunar pentru perioada 7 septembrie 2004 - 1 februarie 2007 sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată referitor la pretențiile pentru perioada 1 aprilie 2004 - 6 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
A obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta a fost admisă iar, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, a fost respinsă cererea referitoare la pretențiile din perioada 1 aprilie 2004 - 6 septembrie 2004, ca fiind prescrisă.
Recursul Ministerului Justiției a vizat, în esență, următoarele critici:
1. Interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000 nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
2. Articolul 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Textul de lege sus-menționat a fost, însă, abrogat prin nr.OG 83/20000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. astfel, art. I pct. 42 din acest act normativ prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42) Articolul 47 se abrogă".
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată și ale art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă, întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
Nu se poate face confuzie între organizarea judiciară și funcționarea anumitor instituții centrale cu atribuții în domeniul justiției (art. 72 pct. 3 din Constituția României, în forma de la momentul adoptării nr.OG 83/2000 sau art. 72 pct. 3 lit. i în forma actuală) ori chiar regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (art. 72 pct. 3 lit. i, respectiv, art. 73 pct. 3 lit. p), pe de o parte și un act normativ special de salarizare a personalului din autoritatea judecătorească, cum este Legea nr. 50/1996, pe de altă parte.
Articolul 107 alin. 3 din Constituția României prevedea că "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta" iar la art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 se prevedea că Guvernul era abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii de abilitare și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în mai multe domenii, printre care și "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată". Ulterior, nr.OG 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001.
Așadar, nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea dispozițiilor constituționale și, ulterior, a fost aprobată de legiuitor.
Recursul Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice T a vizat, în esență, următoarele critici:
În mod greșit instanța a interpretat dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, apreciind că Ministerul Economiei și Finanțelor poate decide asupra cuantumului cheltuielilor bugetare ale Ministerului justiției, alocând astfel prin propria decizie sumele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Conform dispozițiilor Legii nr. 500/2002, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care, în final sunt supuse aprobării Parlamentului.
În ceea ce privește bugetul Ministerului Justiției, unde va trebui să se regăsească suma ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, recurentul arată că proiectul acestuia a fost elaborat pentru anul 2007 și urmează a fi elaborat pentru anul următor de ordonatorul principal de credite, în concret Ministerul Justiției, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale asupra veniturilor și, în baza acestei informații, discută cu Ministerul Justiției nivelul cheltuielilor proprii acestui minister, conform cadrului legal instituit, decizia finală asupra cuantumului cheltuieli bugetare aparținând Guvernului și, în ultimă fază, Parlamentului.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice este tardiv și va fi soluționat în temeiul acestei excepții pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Sentința civilă nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor la data de 27 decembrie 2007.
Recursul a fost declarat la data de 11 ianuarie 2008.
Articolul 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, dispune: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Calculând termenul de declarare a recursului după algoritmul oferit de art. 80 din Legea nr. 168/1999 rezultă că ultima zi de declarare a recursului era data de 7 ianuarie 2008, astfel că înregistrarea acestuia la data de 11 ianuarie 2008 apare ca tardiv formulată.
Întrucât norma cuprinsă în art. 80 din Legea nr. 168/1999 este o normă imperativă, sancțiunea pe care a va primi recursul este aceea prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului având drept consecință respingerea recursului ca tardiv declarat.
Curtea, analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate de Ministerul Justiției, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
1. Critica formulată prin primul motiv de recurs nu este întemeiată și urmează a fi respinsă ca nefondată având în vedere următoarele:
Instanța de judecată nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești arogându-și atribuții de legiferare întrucât intră în competența autorității judecătorești analiza constituționalității modalității de abrogare a unui act normativ care nu mai este în vigoare și avem aici desigur în vedere nr.OG 83/2000.
Instanța de judecată nu s-a substituit legiuitorului atunci când, analizând succesiunea legilor de salarizare, a concluzionat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu putea fi considerat abrogat în lipsa unui mandat expres dat Guvernului României (ca putere executivă de către puterea legiuitoare - Parlamentul).
2. Articolul 329 alin. 3 Cod procedură civilă, teza a doua, dispune "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate (prin recursul în interesul legii ) este obligatorie pentru instanțe".
Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 370 din 9 iulie 2001.
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese, deci, că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu acte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996 nici total și nici parțial.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției și ca tardiv declarat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T împotriva sentinței civile nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 2047 din 9 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și
, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Babadag, cu sediul în B,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. -/11.06.2009
gref. -
2 ex./12.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
