Drepturi salariale (banesti). Decizia 305/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 328/LM din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor 50% - personal auxiliar).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, citația emisă către recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul din B fiind comunicată prin fax, la dosar existând confirmarea de expediere în acest sens.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța, Tribunalul Tulcea și Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții în solidar, la plata sporului de stres prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, de 50% din indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 30 noiembrie 2004 și până la data de 1 septembrie 2007, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specializate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar", text care, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, însă, dispozițiile Legii nr. 50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate de abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Menționează reclamanta că, deși prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000, privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
La data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea în condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, nr.OG 8/2007.
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea nu poate fi primită întrucât acordarea de îndemnizații și majorare drepturi salariale trebuie să fie făcută în limita sumelor disponibile în bugetul instituției și, drept urmare, admiterea acțiunii și obligarea instituției publice la plata unor sume ce nu se regăsesc în bugetul aprobat face ca hotărârea pronunțată să fie imposibil de executat, iar execuția bugetară nu se poate face decât în limita fondurilor aprobate.
Ministerul Justiției a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a arătat că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000 și intrată în vigoare la 1 octombrie 2000.
A precizat că Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe dispune: "În temeiul art. 114 alin. 1 din Constituția României, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a prezentei legi și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000,
să emită ordonanțe în următoarele domenii: Salarizare. 1. Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr. 50/1996 de nr.OG 56/1997 care a completat nr.OG 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, acte normative cu valoare egală nr.OG 83/2000. A admite ca o ordonanță simplă precum cele menționate, nu ar putea modifica o lege ordinară ar da naștere unei succesiuni de excepții de neconstituționalitate vădit neîntemeiate.
S-a arătat că nr.OG 83/2000, față de reglementările Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare, a mărit în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială pentru stabilirea indemnizațiilor magistraților din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, precum și ale personalului auxiliar de specialitate, cât și coeficientul de multiplicare.
Prin sentința civilă nr. 328/LM din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă acțiunea formulată de reclamantă.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Constanța și Tribunalul Tulcea, în solidar, la plata către reclamantă a drepturilor bănești, reprezentând sporul de stres de 50% calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 30 noiembrie 2004 - 1 septembrie 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce sumele necesare efectuării plății la care au fost obligați pârâții.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat aceste dispoziții, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Prin art.1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă, cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat, astfel, dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
S-a mai reținut că potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la.
Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul nr.OG 83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
S-a constatat existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la. și s-a dat prioritate acestui din urmă text legal, admițându-se acțiunea reclamantei.
Având în vedere că până la executarea acestei hotărâri va trece o perioadă de timp, instanța a obligat pârâții la plata sumelor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Făcând trimitere la dispozițiile art. 35 din Legea nr. 500/2004 și art. 15 din nr.HG 93/2000 instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții.
S-a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă astfel că a fost obligat Tribunalul Tulcea să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recurentul Ministerul Justiției critică soluția instanței de fond în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea greșită a legii.
Intimata reclamantă a solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și modificată, dar acest text s-a aflat în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nr.OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Astfel, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000, deci, cu mult înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 177/2002. Așadar, în conformitate cu prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din Ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament".
Prin urmare, nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea dispozițiilor constituționale și, ulterior, a fost aprobată de legiuitor.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege și, în condițiile în care drepturile solicitate de reclamantă nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont de principiul separației puterilor în stat, recurentul consideră că admiterea acțiunii este rezultatul depășirii puterii judecătorești.
II. Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursurile sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Justiției:
Reclamanta a avut funcția de grefier în cadrul Judecătoriei Tulcea până la data de 1 septembrie 2007, după care s-a transferat la Judecătoria Constanța, unde a îndeplinit aceeași funcție iar drepturile bănești ce reprezintă sporul de 50% sunt solicitate pentru perioada 30 noiembrie 2004 - 1 septembrie 2007.
Începând cu 1 februarie 2007, drepturile salariale ale personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt reglementate prin Ordonanța de Guvern nr. 8 din 24 ianuarie 2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007.
Prin Legea nr. 502 din 28 decembrie 2006 Guvernul a fost abilitat prin art. III pct. 7, să emită ordonanță privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Prin dispozițiile art.30 lit. a din nr.OG 8/2007 s-a prevăzut că: "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești cu modificările și completările ulterioare".
Noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, nu mai prevede acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică către personalul auxiliar.
Prin urmare, conform legii de abilitare nr. 502/2006, intenția legiuitorului a fost de a reglementa o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar și de a abroga dispozițiile din Legea nr. 50/1996 referitoare la salarizarea acestuia.
Curtea constată că după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, respectiv februarie 2007, nu mai există temei juridic pentru acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă, soluțiile ce se pronunță în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe numai cu privire la dezlegarea dată problemelor de drept judecate.
Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost sesizate cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Problema de drept dezlegată prin această decizie în interesul legii a fost aceea că sporul de 50% se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000.
Întreaga motivare a acestei decizii se referă la OG nr.83/2000 și dacă abrogarea art. 47 din Legea nr. 56/1996 s-a făcut în limitele și condițiile legii de abilitare nr. 125/2000.
In motivarea deciziei în interesul legii nu se face referire la OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor, și dacă sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică se mai cuvine personalului auxiliar și după intrarea în vigoare a noii legi de salarizare.
În consecință, această problemă de drept nefiind dezlegată, instanțele au competenta să analizeze dacă sporul de 50% se cuvine și pe viitor în funcție de calitatea reclamanților care sesizează instanța.
Având in vedere aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a admis cererea reclamantei și a obligat pârâții la plata unor drepturi aferente unei perioade pentru care nu mai există reglementare legală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă va admite recursurile și va modifica în parte sentința recurată în sensul respingerii pretențiilor ulterioare datei de 3 februarie 2007, dată la care a intrat în vigoare Ordonanța de Guvern nr. 8 din 24 ianuarie 2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007.
Pentru perioada cuprinsă între 30 noiembrie 2004 - 2 februarie 2007, cererea reclamantei de acordare a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare, astfel cum este prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, este întemeiată deoarece și personalul auxiliar al instanțelor beneficiau de acest drept, aspect care a făcut obiectul analizei Înaltei Curți de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 21 din 10 martie 2008 prin care s-a soluționat recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la care s-a făcut trimitere mai sus.
Așadar, dispozițiile instanței de fond, care vizează această perioadă, vor fi menținute iar criticile recurenților vor fi respinse.
II. Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru perioada pentru care sunt admise pretențiile reclamantei, este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Potrivit art. 3 alin. 1 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are printre alte atribuții și aceea de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
În exercitarea acestor atribuții, Ministerul Economiei și Finanțelor poate fi obligat să ia măsurile pentru asigurarea fondurilor necesare executării obligației stabilite în sarcina unor instituții publice prin hotărâri judecătorești.
Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 2 din nr.OG 22/2002 modificată prin Legea nr. 110/2007, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Această obligație ar fi, însă, lipsită de orice efect dacă Ministerul Economiei și Finanțelor nu ar include în proiectul bugetului de stat sumele necesare și nu ar deschide creditele necesare.
În plus, se impune obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor pretinse, tocmai pentru a asigura caracterul efectiv al dreptului a cărei realizare se urmărește prin acțiunea în justiție, având în vedere jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care consacră caracterul efectiv al drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care stabilește că asigurarea executării hotărârilor judecătorești, constituie nu numai o condiție a respectării art.1 din Primul Protocol la Convenție, dar și o parte a dreptului de acces la o instanță, garantat de art. 6 din Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 328/LM din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în T,-, județul T și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul
în C,-, județul C șiTRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, județul
Modifică în parte sentința în sensul că respinge pretențiile ulterioare datei de 3 februarie 2007 ca nefondate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red./dact. dec. jud. -/29.06.2009
dispozitiv gref. -
4 ex./30.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
