Drepturi salariale (banesti). Decizia 301/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 301/CM
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, având ca obiect drepturi bănești - spor 50% (judecători) și
3. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, având ca obiect cerere lămurire dispozitiv,
în contradictoriu cu intimații reclamanți,, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, cu sediul în M,-, județul C și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă, citația emisă către recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor la sediul din B fiind comunicată prin fax, la dosar existând confirmarea de expediere în acest sens.
Recursurile sunt declarate în termenul legal, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că recurentul pârât Ministerul Justiției a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursurile civile de față;
Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la data de 3 aprilie 2008 împotriva sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleași sentințe a declarat recurs la data de 4 aprilie 2008 și Ministerul Justiției.
La data de 30 aprilie 2008 Ministerul Justiției a declarat recurs și împotriva încheierii din data de 2 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea, prin care s-a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008.
În fapt;
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța și înregistrată sub nr-, reclamanții, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, pentru următoarele perioade:
-, iunie 2004 și până în prezent;
-, iunie 2004 și până în prezent;
-, iunie 2004 și până în prezent;
-, iunie 2004 și până în prezent;
-, 9.12.2005 și până în prezent;
-, 2.05.2006 și până în prezent;
-, 17.08.2006 și până în prezent;
-, 9.12.2005 și până în prezent;
-, 9.12.2005 și până în prezent;
-, 9.12.2005 și până în prezent;
-, iunie 2004 și până în prezent,
precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare.
2. Obligarea în solidar a pârâților la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare începând de la data numirii în funcția de judecători stagiari (01.09.2007) și până în prezent, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare - pentru judecătorii stagiari și.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, a fost abrogat și art. 47 din Legea 50/1996, abrogare ce a fost înlăturată prin art. 41 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției. Acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002.
S-a mai arătat că în art. 50 din nr.OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea nr. 50/1996, însă în art. 41 din nr.OUG 27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG 177/2002, nu și Legea nr. 50/1996.
În atare situație, apreciază reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
Consideră reclamanții că acțiunea lor este pe deplin justificată pe considerentul că, un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de aceeași forță juridică.
În cauza de față, Legea nr.50/1996 are caracter de lege organică, conform dispozițiilor art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. Chiar dacă acest text a fost abrogat prin art. 42 din Ordonanța 83/2000, întrucât acest act normativ este de nivel inferior Legii nr. 50/1996 consideră că acesta vine astfel în contradicție cu prevederile Constituției și al Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificată (art. 56 alin. 2), ducând la imposibilitatea de a concretiza în practică a unui drept stipulat într-o lege.
La data de 24 octombrie 2007, pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că într-adevăr, art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Însă, textul de lege sus menționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 1 septembrie 2000 și intrată în vigoare la 1 octombrie 2000.
S-a mai arătat că, dispozițiile nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, invocate de reclamanți, nu au incidență în cauză
atât timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogată expres și total încă din anul 2000, prin OG nr. 83/2000.
Prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2007, TRIBUNALUL CONSTANȚAa dispus suspendarea oricăror acte de procedură până la soluționarea cererilor de abținere.
Întrucât toți judecătorii Tribunalului Constanța au formulat cereri de abținere, dosarul a fost înaintat Curții de APEL CONSTANȚA în vederea soluționării acestui incident procedural.
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin încheierea nr. 39/CM/2007 a admis cererile de abținere formulate și a trimis dosarul la Tribunalul Tulcea spre competentă soluționare.
La Tribunalul Tulceaa fost înregistrat dosarul sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 316 din 6 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți.
Au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamanților sumele reprezentând sporul de stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația brută lunară de încadrare de la data de 18 septembrie 2004 și respectiv 1 septembrie 2007 în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea reclamanților pentru perioada iunie 2004 - septembrie 2004 ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare pentru plata sumelor de bani la care au fost obligați pârâții.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune;
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", iar potrivit art. 3 din același decret, "termenul de prescripție este de 3 ani".
Având în vedere că reclamanții, și solicită drepturi salariale începând cu luna iunie 2004, iar cererea de chemare în judecată au introdus-o la data de 18 septembrie 2007, instanța urmează a respinge acțiunea reclamanților pentru perioada iunie 2004 - septembrie 2004, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Pe fondul cauzei;
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct.42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, însă cu toate acestea, prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat, astfel, dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
La data de 26 martie 2008 reclamanții -, au solicitat în temeiul dispozițiilor art. 281/1 Cod procedură civilă lămuriri cu privire la dispozitivul sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având în vedere faptul că, deși în cererea de chemare în judecată au solicitat în mod expres plata și în continuare a dreptului care le-a fost deja recunoscut, iar instanța nu face nicio referire în acest sens.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin cererea de chemare în judecată au precizat perioadele de acordare a dreptului pentru fiecare dintre reclamanți, însă, în dispozitivul sentinței nu s-a reținut acest lucru, ceea ce poate crea confuzie în caz de executare asupra întinderii dreptului pentru fiecare reclamant în parte.
Prin încheierea pronunțată la data de 2 aprilie 2008, Tribunalul Tulceaa admis cererea formulată și, în temeiul dispozițiilor art. 281/1 Cod procedură civilă, a dispus lămurirea, înțelesul și întinderea dispozitivului sentinței civile nr. 316 din 16 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr- cu privire la perioadele de acordare a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, pentru fiecare dintre reclamanți astfel: reclamanților, și, de la data de 19 septembrie 2004 și până la pronunțarea hotărârii, precum și acordarea lunară în continuare a acestui spor; reclamanților, și de la 9 decembrie 2005 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare lunar; reclamanților, de la 9 decembrie 2005 și de la 2 mai 2006 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare lunar; reclamanților de la 17 august 2006 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare lunar și reclamanților și de la 1 septembrie 2007 și până la pronunțarea hotărârii și în continuare lunar.
1. Critica sentinței prin motivele de recurs formulate de Ministerul Economiei și Finanțelor a vizat, în esență, greșita obligare a acestuia
la alocarea fondurilor bugetare aferente plății despăgubirilor cuvenite reclamanților, din perspectiva Legii nr. 500/2002, în principal ale celor cuprinse în art. 16, 19, 20, 28, 34 și 35.
Conform dispozițiilor din actul normativ citat, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice, inclusiv a bugetului general consolidat, reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care, în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
Proiectul de buget al Ministerului Justiției este elaborat de ordonatorul principal de credite, așa cum este nominalizat în art. 20 din lege.
Ministerul Economiei și Finanțelor este depozitarul informației generale privind veniturile și în baza acesteia discută cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit.
2. Recursul Ministerului Justiției împotriva sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008 vizat, în esență, următoarele critici:
Articolul 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Textul de lege sus-menționat a fost, însă, abrogat prin nr.OG 83/20000, pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996. astfel, art. I pct. 42 din acest act normativ prevede: "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: 42) Articolul 47 se abrogă".
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107 alin. 1 și 3 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată și ale art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Legea fundamentală, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice, expres stabilite de legea supremă, întrucât salarizarea și alte drepturi ale personalului din sistemul autorității judecătorești nu sunt incluse în domeniul legii organice, delimitat extrem de clar de art. 72 din Constituția României, forma în vigoare la acea dată.
Nu se poate face confuzie între organizarea judiciară și funcționarea anumitor instituții centrale cu atribuții în domeniul justiției (art. 72 pct. 3 din Constituția României, în forma de la momentul adoptării nr.OG 83/2000 sau art. 72 pct. 3 lit. i în forma actuală) ori chiar regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (art. 72 pct. 3 lit. i, respectiv, art. 73 pct. 3 lit. p), pe de o parte și un act normativ special de salarizare a personalului din autoritatea judecătorească, cum este Legea nr. 50/1996, pe de altă parte.
Articolul 107 alin. 3 din Constituția României prevedea că "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta" iar la art. 1 lit. q pct. 1 din Legea nr. 125/2000 se
prevedea că Guvernul era abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii de abilitare și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în mai multe domenii, printre care și "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată". Ulterior, nr.OG 83/2000 a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001.
Așadar, nr.OG 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea dispozițiilor constituționale și, ulterior, a fost aprobată de legiuitor.
3. Recursul Ministerului Justiției împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 vizat, în esență, următoarele:
Acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pe viitor nu are nicio bază legală.
În prezent, statutul magistraților este reglementat de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar salarizarea acestei categorii de personal se reglementează în baza nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii, "diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă ".
Instanța nu se poate pronunța asupra acordării pe viitor a sporului de stres având în vedere că acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Recursurile sunt nefondate.
1. Curtea, analizând hotărârea atacată din perspectiva criticilor formulate de Ministerul Justiției prin recursurile declarate împotriva sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008, cât și a încheierii din 2 aprilie 2008, de completare a dispozitivului acestei sentințe, va respinge recursurile pentru următoarele considerente:
Articolul 329 alin. 3 Cod procedură civilă, teza a doua, dispune "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate (prin recursul în interesul legii ) este obligatorie pentru instanțe".
Prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de
50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct. 42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această Ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 370 din 9 iulie 2001.
Ordonanța de Guvern nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese, deci, că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu acte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996 nici total și nici parțial.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. 2 paragraful 1 din nr.OG 83/2000 prin care a fost abrogat art. 23/1 din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
2. Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Deși Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate de angajator, având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în conformitate cu care acesta coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea
proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, va fi ținut în proces ca chemat în garanție.
De altfel, în conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii".
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legale și temeinice sentința civilă nr. 316 din 6 februarie 2008 și încheierea de ședință din 2 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile civile formulate de:
1. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2. pârâtulMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 316 din 6 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr- și
3. pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva încheierii din 2 aprilie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-,
în contradictoriu cu intimații reclamanți,, toți cu domiciliul procesual ales la Judecătoria Medgidia, cu sediul în M,-, județul C și intimații pârâțiCURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul C șiTRIBUNALUL CONSTANȚA, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/11.06.2009
gref. -/
2 ex./12.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
