Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 317/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 317
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de reclamanții:-, și împotriva sentinței civile nr. 1918 din 26 XI 2008 Tribunalului Iași, intimat fiind PRIMARUL COMUNEI.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 27 03 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1918 din 26.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, cu domiciliul ales la sediul Primăriei în contradictoriu cu Primarul Comunei, județul
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanții salariați ai Consiliului Local au solicitat obligarea Primarului comunei să emită o dispoziție privind plata drepturilor salariale suplimentare ce le-au fost acordate prin Hotărârea nr.12/2.07.2004 a Consiliului Local, reprezentând sporul de dispozitiv de 25% pentru perioada 1 iulie 2005 - decembrie 2007 și diferență de 10% din sporul de dispozitiv pentru lunile ianuarie și februarie 2008, actualizate la zi cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că Hotărârea nr.12 din 22.07.2004 emisă de Consiliul Local, județul I, obliga pârâtul ca prin dispoziție să pună în executare prevederile referitoare la acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din salariul de bază în favoarea personalului de specialitate din aparatul propriu al
Inițial, pârâtul a arătat interes în acordarea acestor drepturi fiind și semnatarul referatului de propunere cu nr. 7531 din 19.07.2004 adresat, care a fost întocmit după studiul privind posibilitățile bugetare pe termen, exprimat prin referatul contabilului comunei cu nr. 7530 din 19.07.2004.
Însă, ulterior, fără justificare, pârâtul s- răzgândit în privința acordării de drepturi, astfel încât, în intervalul 2004 - 2007 lăsat hotărârea neaplicată.
A revenit asupra hotărârii nr. 12/2004 și pus- în aplicare abia în luna ianuarie 2008.
Pentru lunile ianuarie și februarie 2008, fără nici un alt suport juridic la hotărârea nr. 12/2004, pârâtul dispus ca din procentul de 25% prevăzut în hotărâre să se atribuie parțial, doar 15%.
Din luna martie 2008 pârâtul intrat în legalitate și aplicat corect prevederile hotărârii acordând sporul integral de 25%.
Până în prezent, sporul continuă să se acorde corect, starea de confuzie și nelegalitate încetând.
Prin refuzul nejustificat al pârâtului care îndeplinește o funcție de execuție de pune în aplicare un act juridic administrativ de forță cum este hotărârea sau derogarea fără temei legal de la prevederile acestei hotărâri cu ocazia punerii în aplicare, constituie abatere gravă de la normele de drept în materie administrativă, civilă și penală de care pârâtul se face culpabil.
De asemenea, fost înfrânt principiul de drept referitor la egalitatea de șansă funcționarilor în raport cu toți ceilalți funcționari din administrația publică beneficiarii drepturilor de care au fost privați pe parcursul atâtor ani.
A reținut instanța de fond că prin Hotărârea nr.12/22.07.2004, Consiliul Local al comunei l-a mandatat pe Primarul comunei pentru acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% din sporul de bază pentru personalul de specialitate din aparatul propriu al Consiliului Local, cu excepția demnitarilor, începând cu data de 01.07.2004.
S- avut în vedere la emiterea acestei hotărâri referatul nr. 7531/19.07.2004 întocmit de Primarul comunei. În referat se menționează că prin adresa Ministerului Administrației și Internelor nr. 9720/7.10.2003 se aduce la cunoștință Ordinul Ministrului nr. 496/28.07.2003 cu privire la acordarea indemnizației de dispozitiv personalului civil ce-și desfășura activitatea în domeniul administrației publice.
A mai reținut instanța că potrivit prevederilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor, la punctul 9.2, s- prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Potrivit punctului 31.1 din același ordin, "prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor". Tot la acest punct se prevede că personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția personalului din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art. 13 din lege, respectiv de indemnizația de dispozitiv.
Instanța a reținut că în speță, nu s- făcut dovada că reclamanții fac parte din aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local al comunei și că își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
În cererea de chemare în judecată se face referire la dispozițiile Legii nr. 138/1999, dar reclamanții sunt angajați cu contracte individuale de muncă, nefiindu-le aplicabile dispozițiile actului normativ menționat.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins acțiunea reclamanților privind obligarea pârâtului să emită o dispoziție pentru acordarea sporului de dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au invocat recurenții că în mod greșit și nejustificat instanța de fond le-a respins acțiunea, reținând pe de o parte că nu și-ar fi dovedit calitatea de salariați cu contracte de muncă ai Consiliului Local - deși la dosar au fost depuse copii ale contractelor lor individuale de muncă.
Pe de altă parte, recurenții susțin că deși instanța a fost investită cu o cerere de obligare a pârâtului să respecte o hotărâre a Consiliului Local care în mod nelegal nu este aplicată, instanța a insistat mai mult pe aspecte colaterale care conduceau la verificarea legalității actului administrativ și mai puțin la repararea drepturilor înfrânte ale angajaților reclamantei care nu au contestat hotărârea și modul ei de aplicare.
Solicită astfel recurenții admiterea recursului lor și modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că susținerile recurenților nu pot fi primite, fiind nelegale - în raport de petitul acțiunii.
Se reține în acest sens, că prin cererea introductivă reclamanții recurenți au solicitat instanțeisă oblige pârâtul Primarul comunei să emită o dispoziție privind plata drepturilorsalariale acordate prin Hotărârea nr.12 din 22.07.2004 a Consiliului Local. Or, pentru a putea obliga primarul să emită o dispoziție, instanța este datoare să verifice dacă obligația pretinsă de reclamanți are sau nu un suport legal în vreun text de lege. Și cum reclamanții au indicat ca temei juridic al acțiunii lor dispozițiile Legii 138/1999, Curtea constată că în mod corect instanța a verificat dacă normele invocate sunt sau nu aplicabile în cauză.
Astfel Curtea reține că Legea nr.138/1999 republicată, care reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede, în art.13, plata unei indemnizații de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Dispozițiile art.13 din Legea nr.138/1999 se interpretează în sensul că se aplică strict unei categorii profesionale care, la data intrării în vigoare a legii, 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Potrivit dispozițiilor art.49 din același act normativ, personalul civil din ministerele și instituțiile indicate mai sus, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Reclamanții își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, însă nu în structurile de ordine și siguranță publică la care se referă prevederile art.11 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.63/2003, dispoziții reluate în art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.30/2007. Cum activitatea desfășurată de reclamanți este diferită de activitățile din structurile de ordine și siguranță publică, activități ce se desfășoară în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, nu se poate reține că le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la plata indemnizației de dispozitiv.
Prin urmare, prevederile din Ordinul nr.496/2003, potrivit cărora indemnizația se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice nu pot fi interpretate în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă întregului personal civil, ci în sensul că se acordă numai acelei părți care îndeplinește condiția impusă prin ordonanță de urgență, de desfășurare de activități în condiții similare cu cadrele militare. A considera altfel echivalează cu a acorda ordinului ministrului forță juridică superioară ordonanței de urgență, ceea ce nu este permis.
Având în vedere, deci, că reclamanții nu desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, Curtea în baza prevederilor art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr.1918 din 26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
04.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
