Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 321/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 321
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 9 din 09.01.2009 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind: -, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că prin încheierea de ședință din 27.03.2009 instanța a constatat cauza în stare de judecată și, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr.9/09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIa fost respinsa excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției referitoare la actiunea privind plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica și a fost admisa aceeasi exceptie in legatura cu plata sporului de vechime in munca, iar pe fond a fost admisă in parte acțiunea reclamantei - în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui.Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.01.2001 și până la data de 16.05.2006 ca si cele corespunzatoare sporului de vechime in munca pentru perioada 09.09.2005-16.05.2006 în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective.
A fost respinsa ca prescrisa actiunea reclamantei privind plata sporului de vechime pentru perioada anterioara datei de 09.09.2005.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea 50/1996 pentru perioada 01.01.2001 -16.05.2006 si a sporului corespunzator de vechime in munca pentru aceeasi perioada.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamanta a arătat că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța de fond a reținut că aceasta este nefondată pentru sporul de 50% intrucat prin prezenta acțiune reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care a fost lipsită, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii iar pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
Instanța a mai reținut că posibilitatea reclamantei de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. XXI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamantei cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acesteia pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală.
A mai considerat Curtea ca aceasta exceptie este insa fondata pentru drepturile reprezentand sporul de vechime in munca, Decizia XXXVI/2007 a ICCJ neputand a fi considerata ca intrerupand prescriptia.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanța a reținut că reclamanta, în calitate de magistrat, a formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. S-a reținut însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, prin reprezentant legal.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 1,3, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită, dreptul material la acțiune pentru sumele ce privesc perioada 01.01.2001 - 08.09.2005 fiind prescrise.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2001- 16 mai 2005 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere si dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită. Prin definiție,dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2001- 16.05.2006.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, si nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu poate fi considerata ca fiind întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii, reclamanta este îndreptățita să pretindă drepturile salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.01.2001- 08.09.2005 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă pe aceasta exceptie.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților si va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepției prescriptiei dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de paratul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr.9 din 09.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescriptiei dreptului la acțiune invocată de paratul Ministerul Justiției și Libertăților in ceea ce priveste sporul de vechime in munca si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica pentru perioada ianuarie 2001-08.09.2005.
Obliga paratii Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI si Tribunalul Vaslui sa plateasca reclamantei sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara si sporul de vechime in munca corespunzator, ambele pentru perioada 09.09.2005-16.05.2006, actualizate in raport de rata inflatiei la momentul platii efective.
Respinge cererea reclamantei privind acordarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihica in procent de 50% si a sporului de vechime in munca pentru perioada ianuarie 2001-08.09.2005, ca fiind prescris dreptul la actiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- Ec.
Red.
Tehnored.
- 2 ex.-
05.05.2009
Curtea de APEL IAȘI:
-;
-.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
