Drepturi salariale (banesti). Decizia 318/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 318
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 1575 din 18 XII 2008 Tribunalului Vaslui, intimați fiind:-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a avut ca termen de judecată data de 27 03 2009 cînd instanța a constat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare. Din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1574 din 18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vasluia fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național de Combatere Discriminării.
A fost admisă și cererea de intervenție formulată de intervenienta în contradictoriu cu aceiași pârâți.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantei și intervenientei drepturile salariale constând în sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuro-psihică actualizat cu indicele de inflație la data efectuării plății, începând cu 1 octombrie 2000 până la 24 octombrie 2003 pentru reclamante și până la data de 18 iunie 2001 pentru intervenientă.
A fost respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi pentru perioada 30 octombrie 2003 - 30 noiembrie 2003.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamatelor.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că în cauză nu se poate pune problema prescripției dreptului material la acțiune în condițiile dreptului comun, atât timp cât dreptul subiectiv a fost abrogat prin nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001; ori, exercitarea dreptului la acțiune în sens procesual presupune preexistența unor drepturi subiective recunoscute în dreptul pozitiv. În cazul de față, titularii dreptului subiectiv au fost într-o imposibilitate juridică de a-și exercita dreptul la acțiune pentru valorificarea dreptului subiectiv abrogat.
Așadar, instituția prescripției extinctive nu poate fi incidentă în ipoteza în care titularul dreptului subiectiv este privat de acesta ca urmare a abrogării normei care a recunoscut dreptul subiectiv respectiv. Abia de la declararea neconstituționalității normei prin care a fost abrogat dreptul subiectiv începe să curgă termenul de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958 și Codul muncii.
În speță, prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996 (reținându-se că, prin depășirea limitelor legii speciale de abilitare, au fost încălcate dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României), conform art. 329 Cod procedură civilă fiind obligatorie pentru toate instanțele de judecată. În raport de aceasta, termenul de prescripție a fost respectat.
Ca atare, instnța a respins excepția invocată de Curtea de Conturi a României.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea este formulată de reclamante și intervenientă în calitate de foști judecători financiari și grefier la Curtea de Conturi, iar potrivit articolului 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și solicitare neuropsihică beneficiau de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar, dispoziție legală abrogată prin art. 1 punctul 47 din nr.OG 83/2000. Articolul 1 din nr.OG 83/2000, prin art. 30 alin. 2 din nr.OUG 177/2002 a fost la rândul său abrogat, aceasta din urmă fiind abrogată, de asemenea, prin art. 41 din nr.OUG 27/2005.
A mai reținut instanța că salariații din justiție au beneficiat de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % aplicat la salariul brut, având un drept de creanță, deci un bun în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 l Convenției Europene a Drepturilor Omului, iar prin abrogare, reclamanții au fost lipsiți de acest bun fără a li se oferi vreo compensație în acest sens.
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, Tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților și intervenientei sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai mult, întrucât cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost pronunțate soluții contradictorii de către instanțele judecătorești, prin Decizia nr. 21 din 02.03.2008 a s-a stabilit, în interesul legii, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.
Or, având în vedere că reclamantele, în calitate de judecători financiari și respectiv grefier au solicitat plata sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000 - 30.11.2003, instanța a apreciat acțiunea formulată ca fiind întemeiată în parte pentru acestea, admisă în integralitate pentru intervenientă care a solicitat aceleași drepturi începând cu 01.10.2000 și până la data de 18.06.2001. Astfel, reclamantele și intervenienta au beneficiat dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 până la intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, instanța urmând să constate că sunt îndreptățite la acordarea acestuia și după data intrării în vigoare a amintitei ordonanțe, potrivit Deciziei 21 din 02.03.2008. Ulterior, după intrarea în vigoare a nr.OUG 117/2003, activitatea jurisdicțională și a personalului instanțelor Curții de Conturi a fost preluată de către instanțele judecătorești, deci, începând cu data de 24.10.2003, obligația plății acestor drepturi bănești revenindu-i Ministerului Justiției.
La soluția astfel pronunțată cu majoritate de voturi s-a formulat și un punct de vedere cu opinie divergentă în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului material la acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Curtea de Conturi a României, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A invocat recurenta că în mod greșit instanța a respins excepția prescrierii dreptului la acțiune, interpretând greșit dispozițiile art. 3 și 8 din Decretul 167/58 potrivit cărora prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe că curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel ce răspunde de ea.
Arată în acest sens recurentul că în cazul de față dreptul material la acțiune al reclamantelor s-a prescris succesiv pentru fiecare lună pentru perioada 1.10.2000 - 30.11.2003.
A mai motivat recurenta că instanța de fond a greșit atunci când a primit punctul de vedere al reclamantelor, potrivit căruia dreptul lor subiectiv ar fi fost supus unei condiții suspensive până la data de 10.03.2008, când s-a pronunțat prin Decizia 21 prin care s- statuat cu efecte de interpretare obligatorii pentru celelalte instanțe judecătorești că procurorii, judecătorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% dreptul lor subiectiv fiind actual doar de la această dată, când instanța supremă a constatat nelegalitatea abrogării nr.OG 83/2000 prevederilor legale în baza cărora se acordau aceste drepturi salariale.
În fine, mai arată recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de un aspect evident - și anume că în tot intervalul de timp 2000 - 2008 când a fost pronunțată decizia 21 din 10.03.2008 - orice instanță judecătorească era competentă a se pronunța cu privire la aplicabilitatea normelor de abrogare a sporului de 50 %, dreptul subiectiv putând fi valorificat oricând de reclamante și intervenientă.
Recursul este fondat.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 1 octombrie 2000 - 24 octombrie 2003 și respectiv până la 18.06. 2001 pentru intervenientă este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 14.10.2003.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 8.10.2008 reclamantele sunt îndreptățite să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 24.10.2003 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, combinat cu art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de Curtea de Conturi a României, va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunii formulată de reclamante și intervenientă - ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Curtea de Conturi a României prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr. 1574 din 18.12.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune, invocată de Curtea de Conturi a României și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele și și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
-
Red.
Tehnored.
02 ex.
01.05.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
