Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 319/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 319
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursurile declarate de MINISTERUL FIINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU-ȘI și de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 848 din 06 06 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că prin încheierea de ședință din 27 03 2009 instanța a constat cauza în stare de judecată iar ămas în pronunțare. Din lipsă de timp pentru deliberare instanța a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Iași reclamanții (), (), (), ( ), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Iași și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților la plata actualizată către reclamanți sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.01.2000-001.06.2004 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr.21 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în 10.03.2008 s-a constatat îndreptățirea în acordare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii precizează reclamanții că prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr848 din 06.06.2008 Tribunalul Iași Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții (), (), (), ( ), cu domiciliul ales la Judecătoria Hîrlău, în contradictoriu cu pârâtele TRIBUNALUL IAȘI, cu sediul în I,str. - nr. 25, Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin I, cu sediul în I, str. - nr. 26.
Obligă pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților (), (), (), ( ) sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.10.2000-01.06.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.02.2002-01.06.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâții TRIBUNALUL IAȘI și Ministerul Justiției să plătească reclamanților sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 01.04.2004-01.06.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit disp. art. 17 alin. 1 și 2 din același decret, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Totodată, la capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la nr.HG 232/2005 se prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000 - 2004.
Prin Decizia nr. 21/ 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Având în vedere că sporul de 50% reprezintă un drept salarial care se cuvenea magistraților și în perioada 2000 - 2004, precum și faptul că la momentul intrării în vigoare a nr.HG 232/2005 nu existau hotărâri judecătorești cu privire la acest spor, instanța reține că prin capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la nr.HG 232/2005 s-a întrerupt cursul prescripției, mențiunea plății drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2000 - 2004 pentru care nu existau la acel moment hotărâri judecătorești reprezentând o recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, instanța reține următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice dau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Ministerul Justiției a invocat faptul că acest articol ar fi fost abrogat prin OG nr. 83/2000 de modificare a Legii nr. 50/1996.
Tribunalul constată că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art. 73 pct. 1 lit. e din Constituție. În art. 47 se prevede că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text a fost într-adevăr abrogat, așa cum susține Ministerul Justiției prin art. 42 al OG nr. 83/2000. Abrogarea nu poate produce efecte juridice, întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative ( art. 54 pct.2).
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege ( în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii,magistrații, asistenții precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie, potrivit dispozițiilor art. 329(3) din Codul d e procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora. Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiilor art. 49 din Legea 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce sumele necesare efectuării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 1,3, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită dreptul material la acțiune pentru drepturile ce privesc perioada 01.01.2000 - 01.06.2004 fiind prescrise.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2001- 18 noiembrie 2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 29.03.2008 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 pr.civ combinat cu art. 312.pr.civ Curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepția prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanți legali, împotriva sentinței civile nr.848 din 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții (), (), (), (), în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Menține dispozițiile sentinței civile recurate referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 03.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red/Tehnore
29.04.2009, 2 ex
Tribunalul Iași E.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
