Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 320
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de recurenții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN.. A. PU- împotriva sentinței civile nr. 847 din 06 VI 2008 Tribunalului Iași, intimați fiind:-, intimat, I, TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că prin încheierea de ședință din 27 martie 2009 instanța a constat cauza în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
Din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 847 din 6.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, au fost respinse excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților, -, în contradictoriu cu Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și supra solicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară pentru perioada 1.2000 -1.06.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care primii pârâți au fost obligați prin prezenta hotărâre.
A fost respinsă acțiunea reclamanților, și în contradictoriu cu Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că reclamanții, -, sunt încadrați ca personal auxiliar la Curtea de APEL IAȘI în timp ce reclamanții, și,îndeplinesc alte funcții de aprod sau agenți procedurali, nefiind incluși în categoria personalului auxiliar prevăzut de lege.
A mai reținut prima instanță că excepțiile prescrierii dreptului la acțiune invocate de Ministerul Justiției și a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finețelor sunt neîntemeiate și au fost respinse.
Astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune că potrivit art. 16 lit. a din Decretul 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit disp. art. 17 alin. 1 și 2 din același decret, întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Această întrerupere a apărut în baza capitolului VI, pct. 3.2, anexa 2 la HG nr. 232/2005 care prevede plata sumelor datorate ca drepturi salariale magistraților și personalului auxiliar de specialitate, pentru care nu există hotărâri judecătorești, aferente perioadei 2000 - 2004.
Totodată, prin Decizia nr. 21/ 2008 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Având în vedere că sporul de 50% reprezintă un drept salarial care se cuvenea magistraților și personalului auxiliar și în perioada 2000 - 2004, precum și faptul că la momentul intrării în vigoare a nr.HG 232/2005 nu existau hotărâri judecătorești cu privire la acest spor, instanța a reținut că prin capitolul VI, pct. 3.2, anexa 2 la HG nr. 232/2005 s-a întrerupt cursul prescripției, mențiunea plății drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 2000 - 2004 pentru care nu existau la acel moment hotărâri judecătorești reprezentând o recunoaștere a dreptului, în sensul art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că acțiunea primilor 32 de reclamanți este întemeiată întrucât deși dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin art. 42 don OG83/2000. Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât OG83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, fiind astfel într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și cu cele <le Legii 24/2000 referitoare la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art. 54 pct. 2).
Reține în acest sens instanța de foind că este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică, și că prin decizia nr. 21/10.03.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații, asistenții precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Această decizie, potrivit disp. art. 329(3) din Codul d e procedură civilă, este obligatorie pentru instanțe.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor doar la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale și nu la plata acestora. Pentru aceste considerente, văzând și disp. art.1 din OUG nr.22/2002 și disp. art. 49 din Legea 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor sa aloce sumele necesare efectuării plăților.
In ceea ce privește cererea reclamanților, și, instanța a respins-o, motivat de faptul că din adresa depusă la dosar (fila 96 dosar), rezultă că aceștia au îndeplinit funcția de aprod și agent procedural și nu de personal auxiliar de specialitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor susține că, în condițiile în care nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care face referire intimata, nu are calitate procesuală pasivă, în cazul de față raportul de drept procesual putându-se lega valabil numai între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, concretizat în drepturi salariale.
În conformitate cu dispozițiile art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite, prin legea bugetară asumată, nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite. Mai mult, Ministrul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite necesare pentru efectuarea plății solicitate, sens în care nu poate fi obligat să aloce fondurile pentru efectuarea plății pretinse.
În motivarea recursului, încadrat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Ministerul Justiției susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Invocând dispozițiile art. 1,3, 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958, precum și dispozițiile art. 283 Codul muncii recurentul consideră că prima instanță a pronunțat o soluție greșită dreptul material la acțiune pentru drepturile ce privesc perioada 01.01.2000 - 01.06.2004 fiind prescrise.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Examinând probele cauzei în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile legale aplicabile Curtea reține următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada ianuarie 2001- 1.06.2004 este întemeiată și va fi admisă ca atare.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. În același sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii, care prevăd că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Având în vedere dispozițiile art. 12 din Decretul nr. 167/1958, se constată că, în cazul prestațiilor succesive, cum sunt drepturile salariale, dreptul la acțiune pentru fiecare prestație se stinge printr-o prescripție deosebită.
Prin definiție, dacă prescripția are ca efect stingerea sau pierderea dreptului la acțiune ( în sens material), atunci dreptul trebuie să se fi născut. Pe de altă parte, însăși rațiunea prescripției - stimularea titularului dreptului sau sancționarea pasivității lui - nu subzistă în condițiile inexistenței dreptului la acțiune.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat plata drepturilor salariale constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004.
În contextul dispozițiilor legale anterior menționate, prescripția începe să curgă de la data la care drepturile salariale erau datorate, deci de când s-a născut dreptul, iar nu de la data la care s-a pronunțat prin Decizia în interesul legii nr. 21/10.03.2008.
Aceasta deoarece deciziile pronunțate în interesul legii nu au efect întreruptiv de prescripție, scopul declarat al recursului în interesul legii fiind doar acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe teritoriul țării, în urma sesizării unor chestiuni de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești și nu de recunoaștere a unor drepturi. În plus nici nr.HG 232/2005 nu este întrerupătoare de prescripție.
Prin urmare, față de data introducerii acțiunii 29.03.2008 reclamanții sunt îndreptățiți să pretindă drepturi salariale doar într-un interval de 3 ani anterior introducerii acțiunii, conform art. 283 alin. 1 lit. c Codul muncii coroborat cu art. 12 din Decretul nr. 167/1958. Ca atare drepturile constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000- 01.06.2004 se vădește a fi prescris, iar acțiunea introdusă pentru acest interval va fi respinsă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă combinat cu art. 312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Libertăților, va modifica în parte sentința în sensul admiterii excepția prescrierii dreptului la acțiune și respingerii acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL IAȘI Tribunalul Vaslui, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Cât privește recursul Ministerului Economiei și Finanțelor Curtea îl va respinge ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 500/2000, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora. Art. 8 din nr.OUG 22/2002 aprobat prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Pentru realizarea drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul ordonatorului principal de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetului propriu al ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu a fost obligat să plătească reclamanților drepturi bănești ce fac obiectul acțiunii, astfel încât excede cauzei analiza raporturilor de dreptul muncii dintre cele două părți, așa cum se arată în cererea de recurs.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 847 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și, în consecință, respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, și, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Iași, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 1.10.2000 -1.06.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.05.2009
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
