Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 334
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanțiiG, C, și, cu domiciliul ales la sediul Agenției pentru Protecția Mediului S,- A, județul S împotriva sentinței nr. 136 din26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat recurentul, lipsă fiind ceilalți recurenți precum și reprezentanții pârâților intimați, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Agenția pentru Protecția Mediului S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-au verificat lucrările dosarului după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul, referindu-se la motivele precizate în scris, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă ce i se cuvin conform Legii nr. 142/1998.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr-, la data de 22.10.2008, la Tribunalul Suceava, reclamanții G, C, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B și Agenția pentru Protecția Mediului S au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați să le plătească drepturile bănești reprezentând contravaloarea tichetelor de masă, începând cu data de 1.05.2005 până în prezent, actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, urmând ca acordarea acestora să fie dispusă și pentru viitor.
În motivare reclamanții au arătat că sunt angajați la Agenția pentru Protecția Mediului S și sunt îndreptățiți la acordarea acestor tichete, încasarea unor astfel de alocații reprezentând o formă de protecție privind securitatea muncii, reglementată atât de normele interne, respectiv art. 53 din Constituția României, art. 5 alin. 3 din Codul muncii, cât și de normele internaționale, respectiv art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Agenția pentru Protecția Mediului Sas olicitat respingerea acțiunii arătând că acordarea tichetelor de masă este condiționată de limitele bugetului de stat sau ale bugetelor locale.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii motivând că ordonatorul de credite poate acorda aceste drepturi în limita prevederilor bugetului de stat conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998. Aceeași pârâtă mai arată că prin OUG nr. 88/2006 și OUG nr. 90/2007, nu se face distincție între funcționarii publice și personalul contractual din instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat, interdicția acordării tichetelor de masă fiind valabile pentru ambele categorii.
S-a invocat ca argument legal decizia nr. 14/2008, pronunțată de ICCJ care stipulează că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se acordă funcționarilor publici.
Prin încheierea din 20.11.2008, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Suceava, a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis cauza spre soluționare Secției civile din cadrul aceluiași tribunal.
-se cu soluționarea cauzei Tribunalul Suceava - secția civilă, după analizarea probatoriului administrat în cauză, prin sentința nr. 136/26.01.2009, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, cu motivarea că beneficiile prev. de art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept ci o vocație condiționată de existența în bugetul angajatorului unor sume cu această destinație și includerea prin negociere a acordării acestor drepturi prin contractele colective de muncă.
Ori reclamanții nu au dovedit că angajatorul a avut prevăzute în buget sume de bani cu această destinație, că acest drept a făcut obiectul unor negocieri la încheierea contractului colectiv de muncă încât pretențiile reclamanților apar nejustificate.
Pe de altă parte este de reținut că prin decizia nr. 820/3.07.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constată că, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constată că art. 1, 2 alin. 3 și art. 27 alin.1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din aceasta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să recuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În atare condiții, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții pe care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor, au invocat ca temei legal art. 3041pct. 9.pr.civ. arătând că art. 1 din Legea nr. 142/1998, prevede în mod expres că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, încadrați printr-un contract individual de muncă pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și in limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori. Același drept este prev. de art. 5 alin. (1) și urm. din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 41 alin. 2 din Constituția României salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor și alte drepturi de natură socială.
Așadar, în calitate de salariat, personal contractual al instituțiilor bugetare, sunt îndrituiți a încasa asemenea alocație de hrană beneficiind de egalitate de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În opinia recurenților angajatorii trebuiau să depună diligențele necesare pentru ca aceste sume să fie cuprinse în bugetul de stat, acest drept fiind reglementat prin lege și acordându-se tuturor salariaților din instituțiile bugetare.
Acordarea acestor sume la aprecierea angajatorului ar echivala cu o încălcare a unor norme de protecția salariatului și a muncii acestuia, iar alocarea acestor sume după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar ar determina săvârșirea unor abuzuri și discriminări.
Așadar, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, admiterea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul nu este fondat.
La o examinare mai atentă a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998, se constată că acestea prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă și în privința personalului contractual din sectorul bugetar.
Ori sintagma "posibilitate" nu impune și "obligativitate", încât beneficiile prevăzute în acest text nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzut în buget sume cu această destinație iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Relevante în cauză sunt cele statuate prin decizia nr. 820/2008 a Curții Constituționale care prin admiterea excepției de neconstituționalitate a constatat că prev. art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acesta se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să recuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau prin prevederi cuprinse în alte acte normative. De altfel, această chestiune a fost tranșată prin decizia nr. 14/2008 pronunțată de ICCJ care stipulează că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se acordă funcționarilor publici.
Așa fiind, curtea constată că recursul reclamanților nu este fondat astfel încât, în baza art. 312.pr.civ. urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deG, C, și, împotriva sentinței nr.136din26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Ia act că intimații: Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B, Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, Agenția pentru Protecția Mediului S și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B nu au solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:,
Dact.
22.04.2009, 2 ex.
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Nicolae, Surdu Oana
