Speta drept civil. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - alte cereri -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 336
Ședința publică din 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în sat, Comuna S M, nr. 300, județul S, împotriva încheierii din3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamantul recurent și reprezentantul pârâtului intimat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursul fiind în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin încheierea din 3.02.2009 a Tribunalului Suceava - Secția civilă, s-a dispus suspendarea judecării acțiunii civile având ca obiect "pretenții" formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, în temeiul dispozițiilor ART. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, cu motivarea că ambele părți litigante au lipsit la strigarea pricinii și niciuna dintre acestea nu a cerut judecata în lipsă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul în motivarea căruia a arătat, în esență, că în cauză se impune continuarea judecății, suspendarea acesteia pentru lipsa părților fiind nelegală în condițiile în care, la termenul din 3.02.2009, prima instanță nu a permis mandatarului său - să-i reprezinte interesele, invocând totodată și aspecte vizând fondul cauzei dedusă judecății.
Critica vizând nelegalitatea încheierii atacate se circumscrie motivelor de recurs prevăzute de ART. 304 pct. 5 și 9 din Codul d e procedură civilă, însă se dovedește a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit ART. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, "instanța va suspenda judecata și dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii", iar conform alin. 2 al aceluiași articol "pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă".
Textul legal citat conține o normă procedurală imperativă, de strictă interpretare și aplicare, potrivit căreia, dacă sunt îndeplinite cerințele arătate, instanța are obligația și nu facultatea, să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură, iar nesocotirea acesteia este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate conform ART. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă. Această nulitate este de ordine publică, deoarece regulile procedurale vizate privesc desfășurarea generală a activității de judecată, instituirea lor urmărind asigurarea cadrului legal în care se poate desfășura un proces, cu respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare și în care se face posibilă înfăptuirea justiției, ocrotindu-se astfel un interes general.
Cum, în speță, din ansamblul probator al cauzei rezultă fără echivoc că niciuna din părțile litigante nu a solicitat judecata în lipsă, iar la ultimul termen de judecată - 3.02.2009, niciuna dintre acestea nu s-a înfățișat în fața instanței, deși au fost legal citate (filele 4 - 5 dosar fond), în mod corect tribunalul a constatat incidența în cauză a prevederilor ART. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul d e procedură civilă, astfel încât reluarea judecății nu este posibilă decât prin formularea unei cereri de redeschidere, adresată primei instanțe de oricare din părți, în condițiile ART. 245 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Susținerea recurentului în sensul că la termenul fixat - 3.02.2009 s-ar fi prezentat în fața instanței mandatarul său, căruia însă nu i s-a permis să-și exercite mandatul, este lipsită de relevanță, deoarece, pe de o parte, împrejurarea pretinsă nu rezultă din cuprinsul încheierii de ședință, care constituie un înscris oficial ce face dovada conținutului său până la înscrierea în fals, iar pe de altă parte, recurentul nu a făcut dovada existenței mandatului de reprezentare în condițiile prevăzute de ART. 68 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă respectiv, prin prezentarea unui înscris sub semnătură legalizată, deși sarcina probei îi revenea potrivit principiului prevăzut de art. 1169 din Codul civil.
Cum cercetarea celorlalte motive nu se mai impune, prima instanță nerealizând o judecată pe fond,
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de nelegalitate invocat și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul ART. 312 alin. 1 raportat la ART. 2441din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotrivaîncheieriidin 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 10.04.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Nicolae, Surdu Oana
