Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 326/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 326/CM
Ședința publică din 09 Iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DGFP, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1092/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - -, cu domiciliul ales în B-, jud.T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, și parte procesuală CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B--3 sector 1, având ca obiect drepturi salariale rezultate din calcularea valorii de referință sectorială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp.art.87 și urm.cod pr.civilă.
Ambele recursuri sunt declarate în termen, motivate și scutite de plata taxei judiciare de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele
Reclamanții, - -, G în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de legea pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Pârâtul Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat pe calea întâmpinării, excepția lipsei calității procesual pasive în cauza dedusă judecății, motivat de faptul că în cauzele care au ca obiect litigii de muncă, părți nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul, conf. art. 282 din Codul muncii. Cum între reclamanții magistrați și Statul R prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi contractuale, acest pârât nu are calitate procesual pasivă în prezenta cauză.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că, reclamanții nu fac parte nici din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, aspect în raport de care textele de lege invocate ca temei al pretențiilor solicitate, nu sunt aplicabile.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând ca aceasta instituție nu poate fi chemata în instanță deoarece potrivit art. 16-20 din OG 137/2000 aceasta este o instituție abilitată să aplice dispozițiile legislației în materie, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de această ordonanță, iar reclamanții pot introduce acțiunea direct în instanță pentru a solicita despăgubiri.
Prin sentința civilă nr. 1092/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.
S-a admis cererea având ca obiect drepturi salariale introdusă de reclamanții, - -, G- cu domiciliul ales în B-, jud.T, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor B și parte procesuală Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și Tribunalul Tulcea, în solidar, să plătească reclamanților diferențele de salarii, calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
- pentru perioada 1 martie 2005 - 30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG nr.9/2005;
- pentru perioada 1 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei, conform OG 9/2005;
- pentru perioada 1 februarie 2006 - 31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG nr.3/2006;
- pentru perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG 3/2006;
- pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 31 martie 2007 la valoarea de
referință sectorială de 358 lei, conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG 10/2007;
- pentru perioada 1 octombrie 2007 - 29 februarie 2008, la valoarea de referință sectorială de 405 lei conform OG 10/2007, sume ce urmează să fie actualizate în raport cu indicele de inflație, la data efectuării plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților la care au fost obligați pârâții prin prezenta hotărâre.
În ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a reținut ca acesta are calitate procesual pasivă, deoarece toate instituțiile sunt finanțate de la bugetul de stat, aspect care rezulta din disp. art.5 din HG 93/2000 si art. 118 din legea nr. 304/2004.
S-a respins de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD cu motivarea ca, reclamanții nu au solicitat citarea acestei instituții in calitate de parata, pentru stabilirea unor obligații in sarcina acesteia ci, numai in calitate de expert in materia discriminării pentru realizarea atribuțiilor prev. de
Pe fondul cauzei s-a apreciat că acțiunea este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.11 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
2 prevede că " Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. (1) constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție."
3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele nr. 1, 2, 4, 5 și 51 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la alin. (1), rotunjite din o mie în o mie de lei în favoarea personalului".
De asemenea, Curtea Constituționala nu a declarat neconstituționale disp. art. 27 alin. 2-6 din OG nr. 137/2000, iar recurenții in baza acestui text de lege au invocat discriminarea.
Prin art.3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiilor separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale."
Prevederile legislative din ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art.74 din Legea nr.303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.
Potrivit acestui act normativ "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și " dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Acțiunea este fundamentată în principiu și pe dispozițiile OUG nr.134/1999 art.1 alin.1 care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoarea trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile aplicabile sectorului bugetar.
Prevederile OUG nr.27/2006 nu au abrogat dispozițiile art.1 din OUG 134/1999.
Dispozițiile arătate din OUG 134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art.74 din Legea nr.303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi, mai precis, doar ca urmare a răspunderii disciplinare.
de toate aceste considerente, Tribunalul a admis acțiunea reclamanților astfel cum a fost formulată.
Impotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției si Ministerul Economiei si Finanțelor.
1. Ministerul Justiției, critică soluția instanței în raport de disp. art. 304 pct.4 si 9 cod procedură civilă.
Prin acordarea unei valori de referință sectorială majorată față de cea prevăzută de OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006, invocând o stare de discriminare, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a legiferat acordarea unui drept salarial neprevăzut în legislația specifică categoriei profesionale a judecătorilor.
Drepturile salariale ale intimaților reclamanți din cauza de față, având calitatea de judecători, sunt reglementate de acte normative speciale pe perioada ce face obiectul pretențiilor deduse judecății, respectiv de OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006. Instanța de judecată, admițând acțiunea a obligat pârâții la plata unor diferențe salariale rezultate din aplicarea unor dispoziții legale ce nu sunt aplicabile categoriei de personal, respectiv personalul din sectorul bugetar ce ocupă funcții de demnitate publică alese și numite.
Prin hotărârea pronunțată s-a reținut în mod eronat faptul că OUG nr.177/2002 și OUG nr.27/2006 contravin dispozițiilor art.74 alin.2 din Legea nr.3003/2004 care prevăd că "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege ".
Instanța de fond a ignorat însă dispozițiile acestui articol care în teza a doua prevede "Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".
Ori, legea specială care reglementa drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 este OUG nr.177/2002 aprobată prin legea nr.347/2003, drepturi care nu au fost diminuate prin actul normativ ulterior, respectiv prin OUG nr.27/2006, ci dimpotrivă acestea au fost substanțial majorate în special din Legea de aprobare nr.45/2007.
Totodată, principiul echilibrului celor trei puteri în stat prevăzut de Constituție nu presupune reglementarea drepturilor salariale în mod egal, în Constituție neexistând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
2.Ministerul Economiei si Finanțelora criticat sentința prin prisma greșitei interpretări a dispozițiilor art. 34-35 din Legea nr. 500/2004, arătând că acest minister nu poate aloca sume care nu au fost prevăzute prin buget iar cel care aprobă bugetul este Parlamentul, în baza proiectelor întocmite de ordonatorii de credit.
MEF este depozitarul informației generale asupra veniturilor tarii si in baza acestei informații discuta cu Ministerul Justiției conform cadrului legal instituit iar decizia finala asupra cuantumului cheltuielilor bugetare aparține Guvernului si in ultima instanța Parlamentului.
Pentru aceste considerente, recurentul solicita admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței in sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu MEF.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit art.11 din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000 indemnizația pentru magistrați se stabilea pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Legea nr.216/2001, legea bugetului de stat pe anul 2001stabilește prin art.13 alin.1 că valoarea de referință sectorială reprezintă 0,62 din valoarea de referință universală.
Această valoarea de referință sectorială a fost majorată prin OUG nr.187/2001 și OUG nr.177/2002 începând cu data de 01.01.2003.
Prin OUG nr.177/2002 art. 50 alin.2 a abrogat art.11 din Legea nr.50/1996 care prevedea că " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorității legislativă și executivă".
De la acest moment valoarea de referință sectorială nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică alese sau numite, ci este stabilită distinct pentru magistrați.
Actele normative invocate de reclamanți, respectiv OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000 respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de salarizare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Începând cu data de 01.01.2003 modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică.
În lipsa unui temei legal, nu se mai poate acorda o altă valoarea de referință sectorială pentru perioada martie 2004 - martie 2008.
Dat fiind conținutul diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, sisteme de salarizare diferite, Curtea apreciază că nu poate fi reținută o situație comparabilă între aceste categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, personal contractual.
Principiul egalității în drepturi și al discriminării - pus în valoarea prin dispozițiile art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice - se aplică numai situațiilor egale, tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitorul național în considerarea unor situații obiective diferite nereprezentând nici privilegiu, nici discriminare.
Raportându-ne la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii și a nediscriminării, observam ca si aceasta instanța recunoaște că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea și că situațiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscându-se astfel dreptul la diferențiere.
În raport de aceste considerente și de normele legale enunțate, Curtea va face aplicarea disp. art. 312 cod procedură civilă si admițând recursurile, va modifica în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursurile civile declarate de MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B-, sector 5 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, prin DGFP, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.1092/21.05.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, - -, cu domiciliul ales în B-, jud.T și intimații pârâți CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în C-, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în T,-, și parte procesuală CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B--3 sector 1
Modifică în tot hotărârea în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.06.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
Pt.Jud.-, aflat în
Semnează conf.art.161 al.1
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.Jud./07.07.2009
Tehnored.gref.RD/4ex./08.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
