Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 463/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 463/R-CM
Ședința publică din 03 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.363 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurenții-pârâțiMinisterul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații-reclamanți, și și OG intimații-pârâți Tribunalul Vâlcea, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul tribunalului Vâlcea, reclamanții, OG au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Vâlcea, Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați la acordarea creșterilor salariale prevăzute de nr.OG10/2007, art.1 alin.1 în cele trei etape astfel: cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actele normative sus-menționate au fost prevăzute creșteri salariale ale diferitelor categorii profesionale din sectorul bugetar, excepție făcând doar judecătorii procurorii și personalul auxiliar și că astfel s-a creat o discriminare care poate fi înlăturată prin acordarea acestor creșteri salariale și personalului din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, întemeiată pe faptul că această instituție răspunde doar de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, dar și pe faptul că Ministerul Justiției este ordonator principal de credite, cum este și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că această instituție nu poate fi chemată în instanță în calitate de pârât, deoarece în conformitate cu art. 16-20 din nr.OG137/2000, consiliul este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Prin sentința civilă nr.363/18.04.2008 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a fost respinsă acțiunea față de acesta. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă acțiunea reclamanților și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 începând cu data scadenței până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, conform art. 137 Cod procedură civilă instanța, excepțiile invocate de pârâți.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât în conformitate cu art.10 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, propunând rectificările corespunzătoare.
În ceea ce privește excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării privind lipsa calității procesuale pasive, aceasta a fost considerată ca întemeiată, cu motivarea că această instituție este abilitată să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constatate și să sancționeze contravențiile prevăzute de nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar în conformitate cu art. 27 din același act normativ, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze existența sau nu a discriminării.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celor carte ocupă funcții de demnitate publică.
În conformitate cu art.1 din actul normativ sus-menționat, salariile de bază al personalului bugetar se majorează în trei etape după cum urmează: cu 5% începând cu 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Aceste creșteri salariale nu au fost acordate reclamanților, motivându-se printre altele că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale pe parcursul anilor 2006 și 2007.
Tribunalul a înlăturat această apărare, constatând că aceste creșteri salariale prevăzute de nr.OG10/2007 se acordă și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică.
A mai reținut instanța că unul dintre principiile fundamentale din dreptul muncii este și cel al nediscriminării, stipulat de art.5 din cod în raport de care, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii și că dreptul la salariu este un drept fundamental prevăzut de Codul muncii și Constituția României, iar în speța de față se impune a fi luat în considerare alături de sporurile și adaosurile statuate de legiuitor pentru a nu se ajunge astfel la golirea de sens a acestei noțiuni.
Prin nr.OG10/2007 au fost stipulate creșteri salariale ce se vor acorda pe parcursul anului 2007 personalului bugetar și celui care ocupă funcții de demnitate publică, însă reclamanții care îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Bălcești nu au beneficiat de aceste drepturi.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, astfel cum a fost completată și modificată, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de orice criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social sau în orice alte domenii ale vieții publice. În același text de lege se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane față de altele, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Instanța nu a reținut invocarea în speța dedusă judecății sau dovedirea existenței vreunui scop legitim care să înlăture reclamanții de la beneficiul creșterilor salariale.
Ca atare a apreciat ca discriminatorie prevederea legală prin care se acordă creșteri salariale doar anumitor categorii de personal din sectorul bugetar și persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, în raport de dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000.
Mai mult decât atât, dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României consacră principiul egalității dintre cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, iar prin Declarația Universală a Drepturilor Omului s-a statuat că tuturor salariaților care prestează o muncă, le este recunoscut dreptul la plată egală pentru muncă egală.
Față de aceste considerente, a admis acțiunea formulată de reclamanți în sensul obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților creșterile salariale prevăzute de nr.OG10/2007 începând cu data scadenței până la data plății efective.
De asemenea, a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL PITEȘTI și Tribunalul Vâlcea fondurile necesare achitării acestor drepturi.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Ministerul Justiției și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a criticat sentința pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul aplicării greșite a legii, după cum urmează:
1. În mod greșit în acțiunea întemeiată pe discriminare, instanța de fond a apreciat că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Discriminarea pe care s-a fondat acțiunea rezultă din lege, iar nu din modul de interpretare și de aplicare a acesteia, or Ministerul Justiției nu are atribuții de legiferare, ci doar de aplicare a legilor în vigoare. Funcțiile și atribuțiile acestei instituții sunt reglementate prin nr.HG83/2005.
2. Prima instanță, acordând reclamanților drepturi care nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, a încălcat atribuțiile conferite puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
De asemenea, în măsura în care o dispoziție cuprinsă într-un act normativ este în contradicție cu dispozițiile art.16 din Constituție, trebuie invocată în fața instanțelor judecătorești de către persoana interesată excepția de neconstituționalitate a respectivei prevederi legale.
3. În mod greșit instanța a apreciat că în speță există discriminare în sensul dispozițiilor nr.OG137/2000, cu toate că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii sau nereglementarea de către legiuitor a anumitor aspecte care țin de statutul profesional al unor categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000.
Mai arată recurentul că instanța europeană a statuat constat că nu orice diferență de tratament semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție și că pentru ca o asemenea încălcare să se producă este necesar ca persoanele să se afle în situații analoage sau comparabile, ceea ce nu este cazul în speță.
Pe de altă parte, dacă s-ar aprecia că se poate formula o acțiune întemeiată pe nr.OG137/2000, în speță există un scop legitim pentru care reclamanții au fost înlăturați de la beneficiul creșterilor salariale reglementate de nr.OG10/2007, respectiv acela că în cursul anului 2007 personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de creșteri salariale, prin majorarea coeficienților de salarizare în trei tranșe, respectiv începând cu 1 ianuarie 2007, 1 aprilie 2007 și 1 octombrie 2007.
Această categorie de personal beneficiază de drepturile stabilite prin legea specială de salarizare, fără a putea e alte drepturi reglementate în beneficiul altor categorii
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a adus sentinței următoarele critici:
1. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, deși între acesta și reclamanți nu există raporturi de muncă, acțiunile promovate în contradictoriu cu terții față de raportul de dreptul muncii fiind inadmisibile.
Faptul că Ministerul Justiției nu a acordat drepturile salariale pretinse de reclamanți, nu îi conferă nici o garanție din partea Statului Român pentru aceste sume de bani.
Se mai arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să aloce sumele de bani solicitate în acțiune în condițiile în care ordonatorul principal de credite Ministerul Justiției nu a solicitat deschiderea de credite în acest sens. De altfel, acesta are obligația să prevadă în bugetul propriu veniturile din care să poată acoperi drepturile salariale ce fac obiectul acțiunii.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de Legea nr.500/2002.
2. Acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece reclamanții nu se încadrează în categoria beneficiarilor majorărilor salariale reglementate de nr.OG10/2007.
Reclamanții beneficiază de drepturile reglementate printr-o lege specială de salarizare și ca atare nu pot beneficia de alte drepturi neprevăzute în favoarea lor.
De altfel, aceștia solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună extinderea asupra lor a unor dispoziții legale a unor acte normative care nu îi privesc, din acest punct de vedere acțiunea fiind inadmisibilă.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanta l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit art.131 alin.1 din Legea nr.304/2004, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Pe de altă parte, în virtutea prerogativelor conferite de art.2 alin.2 lit. c din nr.HG386/25.04.2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta din urmă îndeplinește și funcția -"de reprezentare, prin care se asigură, în numele Statului Român și al Guvernului României, reprezentarea pe plan intern și extern în domeniul său de activitate", iar potrivit cu dispozițiile art.3 alin.1, pct.48, în realizarea funcțiunilor cu care acesta este învestit, Ministerul Economiei și Finanțelor -"reprezintă Statul, ca subiect de drepturi și obligații, în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
În altă ordine de idei, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, onform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamantei, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Justiției, având în vedere că acesta este ordonator principal de credite pentru reclamanți, deci are atribuții în ceea ce privește plata acestor drepturi bănești.
Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Astfel, Tribunalul Vâlcea nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea indexărilor doar pentru anumite categorii de salariați bugetari s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.
De altfel, chiar Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr. VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară doar anumitor magistrați (sporul acordat numai judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.
De asemenea este nefondată susținerea recurentului în sensul că reclamanții, invocând o dispoziție contrară unei norme constituționale, aveau doar posibilitatea de a invoca excepția de neconstituționalitate a dispoziției legale respective, fără a putea să invoce existența vreunei discriminări.
Astfel, art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că ersoana p. care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, iar potrivit alin.4 al aceluiași articol persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, în timp ce persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Rezultă așadar că actul normativ reglementează posibilitatea formulării unei acțiuni în justiție de către persoana care se consideră discriminată, fără a condiționa o atare acțiune de eventuala invocare în prealabil a excepției de neconstituționalitate. Această prevedere este de altfel în concordanță cu principiul accesului liber la justiție.
Al treilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, precum și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor sunt nefondate și, întrucât ambele se referă la netemeinicia pretențiilor reclamanților, urmează a fi analizate împreună.
Curtea reține că rin p. nr.OG10/2007 au fost acordate creșteri salariale pentru personalul bugetar pe parcursul anului 2007, după cum urmează: 5% începând cu 1.01.2007, 2% începând cu 1.04.2007 și 11% începând cu data de 1.10.2007, toate procentele raportându-se la nivelul lunii anterioare.
Aceste creșteri salariale nu au fost însă acordate și personaluiu auxiliar din justiție, motivându-se că această categorie profesională a beneficiat de măriri salariale substanțiale în anul 2007.
Potrivit art.2 alin1 din nr.OG137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Conform alin.2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. În speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit existența unui scop legitim, care să justifice această discriminare.
Pe de altă parte, art.4 și art.16 din Constituția României consacră principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării.
Art.20 din legea fundamentală a statului stipulează că dispozițiile constituționale privind drepturile și privilegiile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte, or art.23 din declarație prevede că tuturor salariaților care prestează o muncă la sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală. În acest sens sunt și dispozițiile art.6 alin.3 din Codul muncii, în conformitate cu care pentru munca egală sau de valoare egală este interzisă orice discriminare.
Acest principiu este reluat și de art.1 alin.2 lit. e (i) din nr.OG137/2000, aprobată prin Legea nr.48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004, care garantează egalitatea între cetățeni, prin excluderea privilegiilor și discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
recurenții că în speță nu poate fi vorba despre o discriminare, apărare pe care curtea, ca și tribunalul, nu o poate reține.
Trebuie observat în primul rând că nr.OG10/2007 reglementează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 pentru două categorii de personal: 1.personalul bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar; 2.personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Rezultă că actul normativ nu are în vedere categoria persoanlului auxiliar din justiție.
Reclamanții se află însă în situații comparabile cu persoanele la care se referă nr.OG10/2007, în sensul că sunt tot persoane salariate de la bugetul de stat, ceea ce înseamnă că nu pot beneficia decât de acele creșteri salariale care le sunt acordate prin acte normative. Aceste creșteri salariale care se acordă anual urmăresc acoperirea inflației pe o anumită perioadă.
Faptul că reclamanții au beneficiat de alte creșteri salariale în anul 2007 prin majorarea coeficienților de salarizare nu poate fi considerat un scop legitim în sensul art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, de vreme ce, așa cum am arătat, acordarea acelor indexări anuale are ca scop acoperirea inflației, în timp ce prin legile de salarizare a personalului auxiliar nu s-a urmărit un astfel de scop. Prin aceste legi de salarizare s-a urmărit într-adevăr creșterea veniturilor salariale ale personalului auxiliar, dar aceste legi sunt emise pentru o perioadă îndelungată, deci nu pot anticipa inflația, în timp ce legea de indexare este emisă pe o perioadă determinată, perioadă în care poate fi evaluată inflația.
De altfel, ca urmare a inflației anuale neurmate de indexarea salariilor pentru această categorie de salariați, pretinsa creștere acordată prin legea de salarizare nu mai este una reală.
Mai mult, aceste indexări au fost acordate reclamanților în fiecare an, inclusiv în anul 2008, de la beneficiul acestor creșteri salariale reclamanții fiind excluși numai în anul acesta.
Față de scopul pe care indexările anuale îl au, respectiv acela de acoperire a inflației, ele trebuie acordate tuturor bugetarilor, nu numai unora dintre ei.
În aceste condiții, curtea apreciază ca fiind discriminatorie prevederea legală prin care se acordă indexarea anuală doar pentru unele categorii de salariați bugetari, iar acest aspect are ca efect aplicarea unui tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariaților bugetari, creându-se astfel o discriminare între aceștia.
Prin neacordarea acestor creșteri salariale s-a produs o discriminare, fără a se dovedi un scop legitim care să excludă categoria personalului auxiliar din justiție de la beneficiul creșterilor salariale, cu toate că art.2 alin.2 din nr.OUG137/2000 prevede cerința ca criteriile sau practicile discriminatorii să fie justificate de un scop legitim.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.363 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 3 iunie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / 6.06.2008
/2 ex.
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina
