Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 6100/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6100
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -a, și pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr.948/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații - pârâți Tribunalul O l t, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului O, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 948 de la 22 mai 2008 admis excepțiile invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, și a respins acțiunea formulată împotriva acestor pârâți, pentru lipsa calității procesuale pasive.
A admis excepția invocată de Ministerul Justiției și a constatat prescrise drepturile bănești pentru perioada 2000- martie 2005.
A admite în parte cererea formulată de reclamanții, -a, (fostă ), - mandatar, și a obligat pârâții Tribunalul Olt și Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției, la plata drepturilor salariale constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 04.2005 - până la data pronunțării sentinței, reactualizate la data plății efective.
A obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Având in vedere dispoz. art. l37 alin. Cod pr.civilă instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate în cauză.
Astfel, instanța a reținut că sunt întemeiate excepțiile invocate de MEF și CNCD privind lipsa calității procesuale pasive, întrucât acești pârâți nu îndeplinesc condițiile pentru a fi citați în calitate de pârâți, MEF neavând atribuții în angajarea și salarizarea reclamanților, deci raporturi de muncă cu aceștia, iar CDCD fiind o instituție abilitată și investită de lege să aplice dispozițiile legislației, în materie de nediscriminare pe teritoriul României.
Cu privire la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de MJ, instanța a reținut că este întemeiată, întrucât în raport de perioada pentru care reclamanții au formulat pretențiile, respectiv începând luna 2000 și data introducerii acțiunii - aprilie 2008, s-a constatat prescris dreptul la acțiune pe perioada 2000 - martie 2005 având in vedere dispoz. art 3 din Decretul l67/l958.
Pe fondul cauzei s-a reținut următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar".
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art.47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct. Q 1 din. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispoz. art. 56- 62 ale legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de cele de mai sus întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată în parte acțiunea reclamanților având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar începând cu 0l.o4.2005 până la data pronunțării sentinței reactualizate la data plății efective.
Potrivit dispozițiilor Decretul 92/l976 depozitarii carnetelor de muncă au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetele de muncă ale reclamanților.
În ceea ce privește acordarea acestui spor în continuare instanța a apreciat că pentru viitor reclamanții nu au o creanță lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamanții, -a, și recurentul Ministerul Justiției și Libertăților.
Reclamanții în motivarea recursului au arătat în esență că prin strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007 s-a propus înlăturarea discriminării - Cap.VI pct.3, referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Aceasta reprezintă o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării strategiei - 30.03.2005, echivalând cu o recunoaștere în sensul art. 16 lit.a din Decretul nr.167/1958, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție de 3 ani.
Ministerul Justiției și Libertăților în motivarea recursului a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul că a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de lege.
Un alt motiv de recurs este că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin OG nr.83/2000.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 3041Cod pr.civilă Curtea a reținut următoarele:
Recurenții - reclamanți au solicitat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.10.2000-01.09.2004.
Potrivit articolului 283 lit. c Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Analiza datei nașterii dreptului la acțiune din perspectiva susținerilor reclamanților implică luarea în considerare a următoarelor argumente în fapt și în drept.
Dreptul la acțiune se naște în momentul în care cel ce și-a văzut diminuat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba - în speță, diminuarea salariului - cât și pe cel care răspunde de ea.
În aceste condiții, instanța apreciază că dreptul material la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării OG nr. 83/2000, întrucât data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prin care la art. I pct.42 s-a arătat că art. 47 din legea 50/1996 se abrogă.
Instanța constată că în cauză nu a operat suspendarea cursului prescripției pe perioada intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 10 martie 2008, dată la care s-a pronunțat decizia nr. XXI de către ICCJ prin care "a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ICCJ și prin care s-a statuat că,în interpretarea și aplicarea unitară dispoz. art. 47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001" întrucât, pe de o parte drepturile bănești salariale, prin natura lor și a raportului juridic obligațional - raport de muncă - nu pot fi afectate de condiție care este un eveniment viitor și nesigur că se va produce și de care depinde însăși existența raportului juridic.
Pe de altă parte, decizia pronunțată de la data de 10 martie 2008, nu reprezintă evenimentul viitor și nesigur că se va produce de îndeplinirea căruia să depindă nașterea raportului juridic obligațional, iar caracterul obligatoriu conferit de art. 329 alin. 3 Cod pr.civilă, cu referire la dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are în vedere soluțiile viitoare ce se vor pronunța de instanțe în spețe similare, astfel că recursul reclamanților este neîntemeiat.
Față de decizia pronunțată de ICCJ și față de caracterul obligatoriu al acesteia Curtea reține că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate de recurentul Ministerul Justiției și Libertăților și anume că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii
Având în vedere considerentele de fapt și drept arătate mai sus Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate, astfel că în baza art. 312 Cod pr.civilă vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulat de reclamanții,., și pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI, împotriva sentinței civile nr.948/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, intimații - PÂRÂȚI TRIBUNALUL O L T, CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI O, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.11.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Ioana Bodri, Doina Vișan
