Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 628/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 628/2009
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantele, și, având ca obiect drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr.1217/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,față de actele și lucrările dosarului, și solicitarea recurentelor reclamante de judecare a cauzei în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiune înregistrată la data de 04.10.2007, pe rolul Tribunalului Alba, sub dosar nr-, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și Statul Român- reprezentat de ministerul Economiei și Finanțelor B solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
-să fie obligați pârâții să plătească reclamantelor, drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu 10.06.2002 și în continuare, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective;
-să fie obligați părâții la plata dobânzilor legale calculate conform art.3 alin.3 din Ordonanța nr. 9/2000;
-efectuarea mențiunilor privitoare la sporul de confidențialitate în cărțile de muncă ale reclamantelor.
În motivarea acțiunii lor reclamantele arătă că au calitatea de judecători în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA și că prin discriminarea făcută, au fost prejudiciate cu sumele solicitate.
S-au invocat prevederile art.30 al.3 din nr.OG137/2000 care prevede acordarea sporului pentru anumite categorii de salariați.
S-au mai invocat și prevederile art.15 al.1 din nr.OG6/2007 prin care s-a prevăzut că aceste sporuri se acordă nu numai funcționarilor publici prevăzuți de Legea nr.444/2006, ci și altor categorii, respectiv cei din aparatul de lucru al guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ.
Prin urmare, susțin reclamantele, ne aflăm în situația în care judecătorii militari, precum și membri Consiliului Director al CNCD beneficiază de un spor de confidențialitate de până la 15% din indemnizația lunară, iar judecători civili (care controlează inclusiv actele emise de CNCD) nu beneficiază de un astfel de spor, deși nerespectarea confidențialității lucrărilor reprezintă abatere disciplinară.
În drept, s-au invocat prevederile art.30 al.3 din nr.OG137/2000 Legea nr.182/2002, Hotărârea nr.585/2002, art.13 din nr.OG57/2000, art.3 din nr.OG19/2006, art.15 din nr.OG64/2006, art.13 din nr.OG10/2007, art.5 din nr.OG6/2007, art.13 din nr.OUG123/2003 și Legea nr.303/2004, prevederile protocolului nr.12 la CEDO.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAa invocat lipsa calității sale procesual pasive, pe considerentul că nu are nici calitatea de angajator și nici atribuții de stabilire a indemnizațiilor judecătorilor. (14).
Ministerul Justiției a depus întâmpinare (15-18), solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, afirmând că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi și nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
S-a mai susținut că, în afara legii, nu se poate vorbi de discriminare în sensul Ordonanței nr.137/2000. Astfel, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale, în mod diferit față de alte categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat prin nr.OG137/2000.
Examinând toate dispozițiile legale este evident că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare a cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține situația comparabilă - element necesar pentru putea vorbi de discriminare.
În unele situații acordarea sporului este condiționată de existența unor alocații bugetare; de asemenea, conținutul concret al diferitelor atribuții de serviciu precum și diversele sisteme de salarizare ale diferitelor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
S-a concluzionat că situațiile diferite în care se află diferitele categorii de salariați determină soluții diferite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalității.
S-a adus ca exemplu în sprijinul celor afirmate și Hotărârea nr.232/2007 a CNCD care a concluzionat că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din nr.OG137/2000.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se solicită respingerea acțiunii, invocându-se excepția lipsei calității procesual pasive deoarece nu există nici un raport obligațional între această instituție și reclamanți. Pe fondul cauzei se susține că existența discriminării trebuie corectată prin legea salarizări, reprezentând exclusiv o problemă de legiferare.
Prin sentința civilă nr.1217/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Totodată s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamante ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate.
Pe fond, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL ALBA IULIA și
Pentru a hotătî astfel, prima instanță a reținut, în ce privește excepția invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA că este nefondată, parata având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamanților și că în aceste condiții, conform art.282 Codul muncii justifică calitatea procesuala.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a F, instanța constatat că, între reclamante și acest pârât nu există raporturi guvernate de Legea nr. 53/2003.
Ca urmare a celor mai sus menționate instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a F și a respins acțiunea reclamantelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantele au calitatea de judecători în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA.
Acestea au solicitat acordarea sporului de 15% pentru confidențialitate, în baza art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea nr.OG 19/2006, care privește creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special.
În versiunea inițială, art.3 al.1 din nr.OG19/2006 prevedea că pentru păstrarea confidențialității, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din beneficiază de acel spor de 15% din solda lunară, respectiv salariul de bază.
După intrarea în vigoare a Legii nr.444/2006, acest articol s-a completat cu faptul că acel procent se acordă cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate.
Reclamantele nu au calitatea de cadre militare în activitate, nici de militari angajați pe bază de contract, nefiind angajați ai instituțiilor publice de apărare națională de ordine publică și siguranță, fiind angajați ai Ministerului Justiției, instituție ce face parte din autoritatea judecătorească.
La dosar a fost depus de către Ministerul Justiției, Hotărârea nr.232/2007 prin care, luându-se în examinare petiția magistraților prin care se arată că nu beneficiază de sporul de confidențialitate deși gestionează informații clasificate, se constată că petenții, în calitatea lor de magistrați beneficiază de drepturile stabilite clar de Legea nr.303/2004 iar printre acestea nu figurează și acordarea sporului de confidențialitate.
Mai mult, întrucât atribuțiile de serviciu ale personalului din sistemul autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, se poate conchide că nu există o situație comparabilă intre categorii profesionale distincte: magistrați, funcționari publici, personal auxiliar de specialitate, demnitari,etc.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, reclamantele, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii, așa cum fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantele arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, dar și pentru nepronunțarea de către instanță pe considerentele de discriminare invocate în acțiunea de față întemeiată pe nr.OG137/2000. De asemenea recurentele susțin că instanța de fond nu a examinat dreptul lor în raport cu sporul de acest fel ce se acordă bugetarilor în temeiul prevederilor legale indicate. De asemenea, instanța de fond fără nici un temei a reținut în considerentele hotărârii că atribuțiile de serviciu ale personalului autorității judecătorești au un conținut diferit de cel al altor categorii profesionale, precum e cazul funcționarilor publici, demnitari etc. În fine, se susține că nerespectarea obligației profesionale de confidențialitate este sancționată prin legea specială ca abatere disciplinară.
În drept se invocă: art.304 indice 1 și art. 304 punct 5 și 9 și art. 312 Cod procedură civilă.
Intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză, susținând că sporul solicitat de recurente a fost reglementat exclusiv în considerarea naturii clasificate a informaților gestionate; nu se poate reține existența unei discriminări între magistrați și celelalte categorii de personal bugetar, cât timp aceștia nu gestionează efectiv informații clasificate, neputând astfel susține existența unei situații comparabile în sensul nr.OUG137/2000.
În fine, intimatul arată că discriminarea de care vorbesc recurentele nu există, iar pretențiile acestora referitoare la acordarea sporului de confidențialitate suplimentar față de cele prevăzute de lege sunt neîntemeiate.
CURTEA, analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civilă, precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civilă, constată următoarele:
Recursul declarat de reclamante este fondat.
Reclamantele îndeplinesc funcția de judecător în cadrul Curții de APEL ALBA IULIA, așa cum reiese din adeverința nr. 544/7/A/14.09.2007-(4)
Potrivit art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, constituie abateri disciplinare ". d) nerespectarea secretului deliberării sau a confidențialității lucrărilor care au acest caracter".
Prin decizia nr.46/2008, - Secțiile Unite, admițând recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al României, a stabilit că " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar."
Potrivit art.329 alin.3 Cod proc.civilă, " dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe", instituția recursului în interesul legii găsindu-și rațiunea în necesitatea formării și menținerii unei jurisprudențe unitare pe întreg teritoriul țării, astfel că deciziile pronunțate asupra recursurilor în interesul legii au valoarea unui izvor de drept secundar, apropiindu-se de actele normative, întrucât au caracter general - abstract și un caracter de obligativitate.
Așadar, cum Jas tabilit forța interpretării judecătorești dată dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din codul deontologic al acestora, Curtea constată că recursul formulat de reclamante este fondat, urmând să fie admis, în temeiul art.312 alin.2 Cod proc.civilă, coroborat cu art.81 alin.2 din Legea nr.168/1999.
Se va modifica sentința atacată după cum urmează:
Cu referire la excepția invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, deorece așa cum corect a reținut prima instanță, pârâta având calitate de ordonator de credite cu atribuții privind salarizarea reclamantelor potrivit art. 47 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și gestionară a carnetelor de muncă ale judecătorilor, potrivit. nr. 92/1976 și art.282 Codul muncii justifică calitatea procesuala pasivă în cauză.
Se va respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece așa cum corect a reținut instanța de fond, intre această instituție și recurenți reclamanți nu există nici un raport obligațional de natura celor reglementate de dispozițiile Legii nr.53/2003, Codul muncii, în speță, aflându-ne în cadrul unui conflict de muncă.
Se va admite în parte, pretențiilor reclamantelor în limita termenului de prescripției prevăzute de art. 3 din Decretul Lege nr.167/1958, raportat la data introducerii acțiunii - 04.10.2007, respectiv începând cu data de 04.10.2004 și în continuare; pentru perioada 10.06.2002-03.10.2004 pretențiile urmând a fi respinse ca fiind prescrise.
Aceste sume vor fi actualizate cu indicele de inflație, așa încât prejudiciul constând în neplata la scadență a dreptului salarial pretins fiind acoperit prin actualizarea creanței cu rata inflației, se va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea și a dobânzile legale prevăzute de nr.OG9/2000, care urmărește același scop.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
(continuarea deciziei civile nr.628/2009)
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat, recursul formulat de reclamantele:, și împotriva sentinței civile nr. 1217/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul civil nr-.
Modifică sentința atacată după cum urmează:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantelor pentru perioada 10.06.2002 - 03.10.2004, invocată din oficiu, de către instanță.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA.
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantele, și împotriva pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL ALBA IULIA și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantelor, corespunzător raportului de serviciu al fiecărei reclamante, drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate, în procent de 15 %, din indemnizația brută lunară, începând cu data de 04.10.2004 și în continuare; sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului material și până la data plății efective.
Obligă pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor, conform prezentei hotărâri.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata dobânzilor legale, calculate conf. nr.OG9/2000.
Respinge acțiunea formulată de reclamante privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând sporul de confidențialitate, aferente perioadei 10.06.2002 - 03.10.2004, ca fiind prescrisă.
Respinge acțiunea formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, din 25 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./Thred. 2ex./06 Iunie 2009
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Monica Maria
