Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 740/R-CM
Ședința publică din 13 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paula Andrada Coțovanu JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.384/Cm din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 1.10.2007, reclamanții, I, I, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea de APEL PITEȘTI, solicitând obligarea acestora la plata actualizată cu indicele de inflație la momentul plății efective, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu 01.09.2004, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt judecători în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI, iar potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, însă acest text a fost abrogat prin nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996. S-a susținut în continuare că se încalcă astfel art.114 din Constituție, modificarea fiind necesara a se face numai prin lege organică, nu prin una ordinară.
S-a mai susținut în continuare de către reclamanți că s-au încălcat și prevederile art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, iar potrivit Directivei cadru pentru eliminarea efectelor de durată ale stresului și stabilirea salariaților care pot fi afectați, ar trebui să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
La data de 31.10.2007 au formulat cerere de intervenție în interes propriu numiții, -, și -, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI, să se dispună obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu 14.09.2004, a dobânzii corespunzătoare acestor drepturi, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
Prin întâmpinarea formulată la data de 16.11.2007, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii reclamanților pentru următoarele considerente:
- dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au fost abrogate total și explicit prin nr.OG83/2000, iar susținerea că o ordonanță nu poate modifica o lege nu este întemeiată, întrucât Parlamentul a fost în măsură să cenzureze dispozițiile ordonanței;
- dispozițiile nr.OUG177/2002 nu au incidență în cauză, iar adoptarea nr.OG83/2000 a avut ca obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, mărind în mod substanțial atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficientul de multiplicare;
- dreptul la acest spor nu este prevăzut, garantat și protejat de lege, nu face obiectul reglementării constituționale din art. 53 din Constituție și nici a prevederilor art.155 din Codul muncii, iar Decizia nr.XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are nici o incidență în cauză;
- acordarea acestui spor nu are nici o bază legală.
La data de 19.11.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat ca toate actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Direcției Generale a Finanțelor Publice
La data de 4.12.2007, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în speță raporturile juridice de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Justiției, care are atribuții în ceea ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit dispozițiilor legale creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator de credite.
La termenul din data de 5.12.2007, tribunalul a dispus disjungerea acțiunii formulată de, I, I, și, formându-se un nou dosar, cu nr-.
La data de 21.12.2007, în cauză s-a formulat o nouă cerere de intervenție în interes propriu de către numiții, I, I, și, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, începând cu 14.09.2004, a dobânzii corespunzătoare acestor drepturi, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plăților, motivarea fiind aceeași cu cea din acțiunea principală.
La termenul din data de 23.04.2008, tribunalul a dispus disjungerea ambelor cereri de intervenție, formându-se dosarul nr-, instanța rămânând investită doar cu acțiunea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.384/CM din 25 aprilie 2008, Tribunalul Argeșa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească acesteia drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară începând cu 01.10.2004 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat de reclamantă la fiecare dintre cele două instanțe, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate, iar pârâtele Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea de APEL PITEȘTI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost respinsă ca neîntemeiată în ședința publică din data de 23.04.2008.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta este judecător în cadrul Curții de APEL BUCUREȘTI.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar ".
Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr.50/1996, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cat si dispozițiile Legii nr.125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 alin.3 din Constituție, ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele si condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicata.
Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context, că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizata prin OG nr.83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamantă, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamanta a fost lipsită de proprietatea asupra acestui bun. Or, lipsirea de proprietate se putea face, potrivit art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția europeană a drepturilor omului, doar pentru o cauză de utilitate publică.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult, în perioada respectivă drepturile salariale ale magistraților au fost majorate, astfel că abrogarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică apare cu atât mai lipsită de utilitate publică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000, care a abrogat art.48 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional a la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și a lua aplicarea acestui din urmă text.
În cauză sunt incidente și dispozițiile Pactului Internațional cu privire la drepturile civile și politice care la art.19 pct.3, stabilește că exercițiul drepturilor și libertăților poate fi supus unor limitări prevăzute de lege ce sunt necesare apărării securității naționale și ordinii publice, fapt ce implică inclusiv posibilitatea unor restricții privind exercitarea acestor drepturi, dar, în speță, nu se poate aprecia, conform considerentelor expuse că înlăturarea unui spor a fost justificată pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Mai mult, faptul că reclamanta este îndreptățită să primească în continuare acest spor de risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, a fost recunoscut chiar de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21, pronunțată la data de 10.03.2008, în cadrul soluționării recursului in interesul legii promovat pentru clarificarea acestui aspect, de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea de APEL PITEȘTI să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu 01.10.2004 și în continuare, proporțional cu timpul lucrat de reclamantă la fiecare dintre cele două instanțe, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, în temeiul disp. art.161 alin.4 Codul muncii.
Tribunalul a apreciat că reclamantei i se cuvine acest spor începând cu data de 1.10.2004 și nu din data de 1.09.2004, în cauză fiind incidente dispozițiile art.3 alin.1, coroborate cu cele ale art.1 alin.1, din Decretul nr.167/1958, drepturile solicitate fiind prescrise pentru perioada 1.09.2004-01.10.2004.
Potrivit art.40 alin. 2 Codul muncii, pârâtele Curtea de APEL BUCUREȘTI și Curtea de APEL PITEȘTI au fost obligate să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, în funcție de perioada lucrată de aceasta la fiecare dintre cele două instanțe.
Potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei si Finanțelor coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Potrivit art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005, privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și proiectul legii de rectificare bugetară. În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, Ministerul Justiției se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamantă, astfel că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plăților.
Împotriva sentinței civile nr.384/CM din 25 aprilie 2008 a Tribunalului Argeșa formulat recurs, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea recursului, încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, s-a susținut că în mod greșit tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, obligându- să asigure fondurile bănești acordate reclamantei, care a fost angajata Curții de APEL PITEȘTI, apoi a Curții de APEL BUCUREȘTI și ca urmare, achitarea drepturilor salariale cade în sarcina acestor instituții.
În aceste condiții, reclamanta poate solicita acordarea unor drepturi bănești aferente raporturilor de serviciu, față de instituțiile angajatoare și nu față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Totodată, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice.
Având în vedere aceste texte de lege, precum și dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă, întrucât nu îi intră în atribuții obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci doar atribuții în derularea procesului legislativ prin întocmirea proiectului de lege pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite. Sarcina sa este de a "monitoriza" respectarea legii de către ordonatorii principali de credite conform dispozițiilor legii bugetare.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a aplicat corect legea atunci când a dispus obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.
Astfel, potrivit Legii nr.500/2002, nr.HG208/2005 și nr.HG386/2007, acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Așadar, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât se justifică și prin dispozițiile art.1 din nr.OG22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora, cu titlu de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În baza atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice legate de execuția bugetară prevăzute de art.19 din Legea nr.500/2002, mai sus enumerate, acest minister dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Interesul chemării în judecată a direcției județene a finanțelor publice, respectiv considerentul de opozabilitate, rezultă din reglementarea plății cheltuielilor bugetare.
Acestea se fac, potrivit pct.4 din Anexa la Ordinul nr.1972/2002, privind aprobarea normelor emise în baza art.19 lit.d din Legea nr.500/2002, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate în condițiile legii, prin unitățile de trezorerie și contabilitate publică la care instituția publică își are contul deschis.
Pentru aceste considerente, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel că în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.384/CM din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și pârâții CURTEA DE APEL PITEȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./29.04.2009.
/Ex.2
Jud.fond:.
.
Președinte:Paula Andrada CoțovanuJudecători:Paula Andrada Coțovanu, Ion Rebeca, Georgiana
