Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.78
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtă SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva deciziei civile nr.1304 din 15.10.2007 pronuntată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, sat, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art.15 alin.1 lit.a din Legea nr.146/1997 cu completările și modificările ulterioare, precum și în conformitate cu art.285 din Codul Muncii.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat, lipsă fiind intimatul-reclamant
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA depune la dosar xerocopiile a trei certificate de grefă eliberate de Curtea de APEL PLOIEȘTI -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea ca prescrisă a acțiunii intimatului-reclamant.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii intimatului-reclamant, iar într-un al doilea subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării intimatului-reclamant a drepturilor în raport de nivelul unui salariu de bază mediu, la nivelul societății, pe perioada în discuție în cauză.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 2782,92 lei, reprezentând: drepturi salariale cuvenite și neacordate, de 2380 lei și daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației - 402,92 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1989-14.11.2005 a fost salariatul pârâtei, având funcția, ultima dată, de muncitor necalificat, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare P, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat la data de 14.11.2005.
A mai susținut reclamantul că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 2380 lei potrivit calculului depus de acesta, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004 și 1400 lei în anul 2005, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003 și 313/2005, anexate acțiunii.
De asemenea, reclamantul a susținut că pentru neacordarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și suma de 402,92 lei reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv corecția sumelor sus-menționate cu coeficientul de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
La termenul din 15 octombrie 2007 pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune solicitând respingerea acesteia ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia și cum acțiunea se întemeiată pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2005, rezultă că acțiunea este prescrisă, dreptul la acțiune născându-se odată cu momentul din an în care sărbătoarea respectivă a avut loc.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1304/15.10.2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 980 lei prima de C pe anul 2004 și 1400 lei prima de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume, până la plata efectivă a acesteia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ci ale art.283 alin.1 lit.c din același cod, care stabilesc un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale, pretențiile reclamantului, reprezentând primele de Paște și de C, fiind drepturi salariale, însăși pârâta folosind această denumire prin întâmpinarea depusă la dosar.
În consecință, cum acțiunea a fost introdusă la data de 05.09.2007, s-a reținut că termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2004 și de Paște 2005 nu s-a împlinit.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, în esență, că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând prin decizia nr.456/14.11.2005, ca urmare a disponibilizărilor colective.
S-a mai reținut că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede la art. 168 dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
Totodată, s-a arătat că pârâta a afirmat în apărare că sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al pârâtului, însă această susținere nu a fost dovedită, sarcina probei revenind angajatorului potrivit art.287 din Codul Muncii și cum din probatoriile administrate a reieșit că reclamantul, deși era îndreptățit la plata drepturilor reprezentând prima de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005, nu a primit aceste drepturi, acțiunea a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că este necesară administrarea unei probe cu expertiză salarizare prin care să se stabilească modalitatea concretă în care s-au acordat primele de Paște și de C pentru anii 2003 - 2006, precum și stabilirea cuantumului salariului de bază mediu pe SNP, indicat în toate contractele colective de muncă, expertiza impunându-se întrucât înscrisurile pe baza cărora instanța de fond a admis acțiunea nu se referă la salariul de bază mediu prevăzut de art.168 alin.2 din, ci la salariul mediu brut.
De asemenea, susține recurenta, se impune și administrarea probei cu interogatoriul intimatului-reclamant pentru a lămuri unele aspecte legate de modalitatea concretă în care acestuia i s-au acordat primele pe care le solicită, astfel că este necesară casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
O altă critică din recurs vizează modalitatea greșită prin care instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, susținându-se că motivarea tribunalului este succintă și nu răspunde problemei de drept esențiale în dezlegarea pricinii, și anume, dacă primele solicitate prin acțiune sunt sau nu drepturi salariale.
Recurenta arată că dreptul la acțiune al intimatului este prescris în raport de disp.art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, primele nereprezentând drepturi salariale, astfel încât în cauză nu se aplică termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că prin dispozitivul sentinței instanța a obligat-o pe pârâtă la plata primelor nemaiacordând suma de 402, 92 lei solicitată de reclamant cu titlu de daune, ci indicând ca aceste prime să fie actualizate potrivit indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, acordându-se ceea ce nu s-a cerut.
Învederează recurenta că toate primele stipulate în contractul colectiv de muncă au fost acordate, fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, împrejurare ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003-2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui aliniat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 a primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, iar apoi, la data de 31.08.2007, a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrise sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor de C 2004 și Paște 2005, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, precizându-se de către recurentă, pe parcursul judecării pricinii în recurs, că nu mai solicită casarea cu trimitere pentru efectuarea unei expertize salarizare.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri noi din partea recurentei, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007 a societății către Direcția Corporative - juridic, un raport de expertiză întocmit de către expert contabil, într-un alt dosar cu un obiect similar, având numărul - pe rolul Tribunalului Prahova și adresele nr. 6942/28.11.2007 și 6943/28.11.2007 comunicate de societate acestui expert, depunându-se și certificate eliberate de Curtea de APEL PLOIEȘTI privind soluțiile pronunțate de această instanță în alte cauze similare
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a arătat în mod concret argumentele în raport de care a apreciat că excepția este neîntemeiată,reținând în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile de art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, primele de C și de Paște solicitate prin acțiune fiind drepturi salariale, motivarea instanței răspunzând cerințelor prev.de art. 261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța ar fi acordat prin dispozitivul sentinței altceva decât s-a cerut,câtă vreme rezultă din cuprinsul acțiunii că reclamantul a solicitat atât obligarea pârâtei la plata primelor de Paște și de C, cât și a sumelor de care a fost lipsit prin neplata la timp a acestor prime, în raport cu rata inflației.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, respectiv 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și respectiv 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către reclamant a unei sume de bani mai mare decât cea cuvenită acestuia conform art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, care prevăd dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Or, sumele de 980 lei, reprezentând primă C 2004 și respectiv de 1400 lei reprezentând primă Paște 2005, avute în vedere de prima instanță, totalizând 2380 lei, sume care au fost actualizate cu indicele de inflație, au fost acordate de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003 și 313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003 și respectiv 1.01.2005, noțiunea de salariu mediu brut neconfundându-se cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie la dosar în recurs, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa nr.6942/28.11.2007 a SC SA, depusă în copie la dosar, tot în recurs.
În consecință, ținând cont de considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 1649 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, - - nr. 239 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1304 din 15 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, domiciliat în comuna, sat, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1649 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - --- - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex./07.02.2008
/
dos.fond - Tribunalul Prahova
jud.fond
-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
