Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 77/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.77
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA, cu sediul în B,-, sector I, împotriva sentinței civile nr.1302 din 15.10.2007 pronuntată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în comuna, sat nr. 405, județul
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SA prin avocat, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA a depus xerocopiile a trei certificate de grefă eliberate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-intimată SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca tardivă a acțiunii intimatului-reclamant.
Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului intimatei, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii intimatului-contestator, iar într-un al doilea subsidiar, admiterea recursului intimatei, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul acordării intimatului-contestator a drepturilor în raport de nivelul unui salariu de bază mediu, la nivelul societății, pe perioada din discuție în cauză.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SA B solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta
la plata sumei de 2380 lei drepturi salariale restante cuvenite în perioada anilor 2004-2005, de 402.92 lei cu titlu de daune beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, până la data de 14.11.2005 a fost salariată la SA în funcția de primitor-distribuitor în cadrul punctului de lucru Baza de Aprovizionare, iar raporturile de muncă cu pârâta au încetat ca urmare a disponibilizărilor colective prin decizia nr.393/14.11.2005.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că pentru munca prestată a primit salariul conform contractului individual de muncă pe perioadă neterminată, și urma să beneficieze de o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C potrivit disp.art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, sume ce nu i-au fost acordate astfel încât pârâta datorează despăgubiri pentru neacordarea în termenul cuvenit a suplimentărilor salariale, inclusiv beneficiul nerealizat.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus contractul colectiv de muncă pe anul 2006, adresa nr.92225/2005, adresa nr.313/2005, calculul indicelui de inflație, copia carnetului de muncă, decizia nr.423/2005 de desfacere a contractului de muncă, sentința civilă nr.806/2007 pronunțată de Tribunalul C
Pârâta legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată precum și un set de înscrisuri, respectiv anexa 5, anexa 6, actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 8080/23.05.2000, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2004, extras din contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006, extras din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, anexa nr.3, anexă la actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.8080 din 23.05.2000.
La termenul din 15.10.2007, pârâta a depus note de ședință prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1302 pronunțată la data de 15 octombrie 2007 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA; a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 980 lei prima de C pe anul 2004 și 1400 lei prima de Paști pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă a acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariată la SA îndeplinind funcția de primitor-distribuitor la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr.424/14.11.2005 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pe anul 2006 stabilește în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C, angajații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, potrivit acestui contract, pentru a se acorda suplimentările, urmau negocierile cu - în vederea stabilirii valorii concrete și a modalităților de acordare, a criteriilor și beneficiarilor acestora.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
S-a reținut că însăși pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a numit pretențiile reclamantei (prime de Paște și C) ca drepturi salariale și a arătat că acestea au fost incluse în salariul de bază al reclamantei și au fost achitate odată cu drepturile salariale aferente lunii respective.
În consecință, față de prevederile art. 43 din Codul fiscal care prevede că premiile sunt asimilate salariilor, instanța de fond a constatat că, în raport cu data înregistrării acțiunii la această instanță, 04.09.2007, termenul de prescripție de 3 ani pentru acțiunea având ca obiect suplimentarea salarială de C 2004 și suplimentarea salarială de Paști 2005, nu este împlinit.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 257 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În speță, pârâta SA a afirmat în apărare că sumele solicitate au fost incluse în salariul de bază al pârâtei.
Ori, conform dispozițiilor art.163 din Codul Muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA în baza art. 304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă, solicitând în principal
admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai susținut recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Recurenta-pârâtă a depus la dosar acte.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la "" SA îndeplinind funcția de primitor-distribuitor la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând prin decizia nr.1302/15.10.2007 ca urmare a disponibilizărilor colective.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004 și 2005, cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art. 257 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat- În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului din anul 2004 și cu prilejul în anul 2005 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe unitate în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON iar în luna aprilie 2005 de 850 RON.
În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de primă de C pe anul 2004 și primă de Paște pe anul 2005, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acestora.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al recurentei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât, dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților, nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocat de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune referitor la plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp. art. 168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005, conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art. 43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (decembrie 2004, aprilie 2005) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 04.09.2007.
Din considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința nr.1302/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004 și 850 lei primă de Paște pe anul 2005, sume ce vor fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă a acesteia.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SA, împotriva deciziei civile nr.1302 din 15.10.2007 pronuntată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 1649 lei reprezentând 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, prime care vor fi reactualizate cu indecele de inflație de la data scadenței fiecăreia și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 30 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./07.02.2008
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond -
- -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Simona
