Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 817/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 817
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, C, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3057 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, G, C, și, reprezentați de avocat și intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili și.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită menținerea obligației față de intimata-pârâtă de a depune la dosar actele necesare pentru a face dovada drepturilor salariale cu titlu premial, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei întrucât înscrisurile solicitate sunt într-un număr deosebit de mare și nu se impune depunerea acestora în cauza de față.
Curtea, respinge cererea formulată oral de apărătorul recurenților-reclamanți de acordare a unui nou termen de judecată, față de împrejurarea că nu se impune administrarea probei cu înscrisuri.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii precizate, cu obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de recursului declarat de reclamanții, G, C, și, împotriva sentinței civile nr. 3057 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei, iar pentru munca prestată au primit drepturile salariale cuvenite conform contractul individual de muncă, însă nu au încasat suplimentarea drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sumă fixă, reprezentând c/val aprovizionării toamnă - iarnă, în cuantum de un salariu minim brut pe ramură, conform art.176, al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrică, termică, petrol și gaze pentru anii 2005, 2006 si 2007.
La termenul de judecată din data de 05.12.2008 reclamanții au formulat o cerere precizatoare a obiectului acțiunii introductive cu privire la determinarea cuantumului concret al drepturilor bănești pretinse.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că din anul 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a venitului anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă - iarnă", ceea ce corespunde situației că acest venit a fost introdus din iunie 1997 potrivit CCM efectiv din 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat, majorat în acest fel.
A mai arătat pârâta că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă - iarnă" nu se datorează conform art.176, al.1 și 2 din CCM, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.
În motivarea excepției prescripției pârâta a arătat că acțiunea se încadrează pe deplin în ipoteza art.283, lit.e din codul muncii, fiind deci aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesual active a reclamanților, pârâta a arătat că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în raportul juridic dedus judecății, în cauză reclamantul fiind un creditor al sumelor solicitate, ori în plan procesual calitatea activă a reclamantului trebuie să corespundă calității acestuia de creditor, creanța pretins trebuind a fi certă, lichidă, exigibilă și să nu fi fost încă acoperită.
A mai precizat pârâta că întrucât nu există negocieri pe această temă, nu există un astfel de drept al salariaților, reclamanții fiind astfel lipsiți de calitate procesuală activă.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților și, de asemenea, a respins acțiunea precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin prezentul litigiu se solicită suplimentări salariale și nu se pune problema neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283, al.1, lit.c din codul muncii, termenul de prescripție fiind acela de 3 ani, termen care de altfel nu s-a împlinit.
Pentru aceste motive tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă pe cale de întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, a reținut prima instanță că pentru a avea calitate procesuală activă, trebuie să se facă dovada existenței unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre cel chemat in judecată și persoana obligată prin raportul juridic dedus judecății.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că reclamanții au calitate procesuală activă să formuleze cererea de chemare în judecată, aceștia considerându-se vătămați în drepturile lor prin neîncasarea stimulentelor salariale.
Mai mult decât atât, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate reprezintă legea părților, se aplică este obligatoriu pentru fiecare salariat, astfel că aceștia își justifică calitatea procesuală în a formula astfel de acțiuni cum este cea dedusă judecății.
Cu privire la fondul cauzei prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Totodată tribunalul a mai reținut că prin excepție de la regula convenită anual prin contractele colective de muncă de a negocia cu minim 15 zile înainte, condițiile și criteriile de stabilire concretă a suplimentărilor salariale, suma reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă a fost inclusă în salariul de bază, conform art.176 alin.4 din același contract, începând cu anul 1998, astfel că cererea reclamanților nu se justifică, aceștia primindu-și drepturile salariale pe care le-au revendicat prin acțiunea de față și în anii 2005, 2006 și 2007.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recurs reclamanții (filele 5-6) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au susținut, în esență, că intimata nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajator, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată pentru ambele faze procesuale.
Intimata-pârâtă a solicitat prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 12 - 17), respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997, 1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții - reclamanți sunt salariați ai intimatei-pârâte. Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract(filele 23-25).
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de 1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale, pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%.
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv reclamantul, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamant urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 cod pr.civ.menținându-se în totalitate sentința civilă nr. nr. 3057 pronunțată la 05 decembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții, G, C, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3057 din 05 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
--- - --- - -
Fiind pensionat se semnează
de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
2 ex/ 21.05.2009
dosar fond - al Trib.
R -
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
