Pretentii civile. Speta. Decizia 820/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 820
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3140 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură cu sediul în P,-,.151,.C,.8,.36, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili a și, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii pretenției privind obligarea pârâtei la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă ca neîntemeiată, depunând în acest sens concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 3140 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantii C, Și au chemat in judecata pe parata SC SA, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata sumelor reprezentand drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005-2007, cu titlu de aprovizionare toamna-iarna in cuantum de un salariu minim pe ramura pentru fiecare an in parte, sume reactualizate in raport cu rata inflatiei de la data scadentei pana la plata efectiva.
In motivarea acțiunii reclamantii au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramura constand in suplimentari salariale cu ocazia aprovizionarii toamna-iarna, drepturi ce nu le-au fost acordate in perioada sus-mentionata.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptiile lipsei calitatii procesuale active a reclamanților, a prescriptiei dreptului la actiune, in conditiile in care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atat timp cat s-a stabilit acordarea acestor drepturi in functie de negocierile dintre patronat si sindicat si ca, in speta, dreptul la actiune este prescris in baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescriptie de 6 luni, solicitand si respingerea actiunii, motivandu-se ca drepturile solicitate au fost incluse incepand cu anul 1997 in salariul de baza.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților si excepția prescripției dreptului la actiune invocate de parata.
A admis acțiunea formulata și, in consecință, a obligat parata să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamna-iarna pentru perioada 2005-2007 conform art.176 din CCM la nivel de ramura calculat la salariul minim pe ramura, sume ce vor fi calculate si actualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei fiecarei sume pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze pentru anul 2006 și anexa la Actul Adițional nr.397/2007 s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază.
Tribunalul a constatat că între persoana reclamanților și titularul dreptului dedus judecății există identitate, în condițiile în care salariații au dreptul de a pretinde angajatorului plata tuturor drepturilor derivând din raporturile lor de muncă, inclusiv cele solicitate prin acțiunea de față, astfel că excepția lipsei calității lor procesual active, așa cum a fost invocată de pârâtă, a fost respinsă.
Prima instanță a respins și cea de-a doua excepție, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, reținând că acțiunea vizează un conflict de muncă, pentru care sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1, lit.c din codul muncii, iar nu cele ale art.283 alin.1, lit. e din același cod, invocate de societatea pârâtă.
Sub aspectul fondului dreptului, tribunalul a reținut că din probele dosarului nu rezultă includerea drepturilor suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, în salariile reclamanților, apărarea opusă de pârâtă în acest sens nefiind dovedită deși sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, iar lipsa negocierilor dintre patronat și sindicate nu o exonerează de obligația plății drepturilor reglementate de art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a exercitat recurs pârâta SC SA B (filele 5 - 11) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În ședința dezbaterilor de astăzi, recurenta a formulat și depus concluzii scrise la care a atașat înscrisuri.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt salariații societății pârâte SC SA B, Sucursala - astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă anexate acțiunii (filele 4 - 182).
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază, iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă nu a fost inclusă în salariul lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005 - 2007 astfel cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale reclamanților - intimați, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris depus atât la instanța fondului, cât și în recurs, emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala - unde sunt salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și .
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din copia carnetelor de muncă al reclamanților - intimați rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariul acesteia conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat deoarece în cauză recurenta-pârâtă a făcut dovada introducerii acestui drept în salariul brut de bază al intimaților - reclamanți prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de bază începând cu anul 1998 și până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005 - 2007, a fost în mod greșit admisă.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată, urmând a menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3140 din 9 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură cu sediul în P,-,.151,.C,.8,.36, județ
Modifică în parte sentința și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 aprilie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
--- - --- - -
Fiind pensionat se semnează
de președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored
3 ex/ 21.05.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
