Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 818/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 818
Ședința publică din data de 24 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G, OG, OG, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3105 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți G, OG, OG, și, reprezentați de avocat și intimata-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, depune la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experți contabili și.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită menținerea obligației față de intimata-pârâtă de a depune la dosar actele necesare pentru a face dovada drepturilor salariale cu titlu premial, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei întrucât înscrisurile solicitate sunt într-un număr deosebit de mare și nu se impune depunerea acestora în cauza de față.
Curtea, respinge cererea formulată oral de apărătorul recurenților-reclamanți de acordare a unui nou termen de judecată, față de împrejurarea că nu se impune administrarea probei cu înscrisuri.
Părțile, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenții-reclamanți, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii precizate, cu obligarea pârâtei să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, sens în care depune concluzii scrise.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamanții G, OG, OG-, și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată aceasta la plata către fiecare reclamant a drepturilor salariale reprezentând val. aprovizionării toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru anul 2005-2007, sumă actualizată în raport cu indicele de inflație până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au fost angajați în cadrul societății pârâte, raporturile de muncă încetând din inițiativa angajatorului, prin concediere din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul dispozițiilor art. 65 alin.1 coroborate cu art. 68 Codul muncii.
Menționează că dreptul la o suplimentare salarială sub forma unui adaos în sumă fixă în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă prevăzut în contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005-2007, conform disp.art. 2 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură se aplică la agenții economici menționați în anexa nr. 1 acestor contracte, iar SC SA este menționată în anexă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și că, în speță, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e Codul muncii, fiind prescris termenul de prescripție de 6 luni, solicitând și respingerea acțiunii, motivându-se că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 3105 din 8.12.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ceea ce privește excepția prescripției extictive s-a apreciat că cererea de chemare în judecată vizează plata unor drepturi salariale suplimentare, motiv pentru care în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii care reglementează un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, termen care nu se împlinise.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, s-a reținut că reclamanții justifică legitimarea procesuală activă motivat de faptul că potrivit art. 3 din Contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pentru perioada dedusă judecății, acesta are ca scop, în principal stabilirea drepturilor minime ale salariaților și a obligațiilor corelative cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, salarizarea, protecția socială a salariaților.
Cu privire la fondul cauzei se reține că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte, pentru perioada de timp dedusă judecății, iar potrivit art.176 din CCM 2005-2007 în luna octombrie (pentru aprovizionarea toamnă-iarnă) salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, urmând ca în CCM-urile încheiate la nivele inferioare să se stabilească condițiile și criteriile de acordare.
Prin același articol se mai prevede că negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acorda, vor începe cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă aceste adaosuri, adaosuri care se acordă în condițiile în care, prin CCM-urile încheiate la nivel de agent economic nu s- convenit introducerea lor în salariul de bază.
A mai reținut instanța de fond că din interpretarea acestui articol reiese că adaosurile pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă se acordă în baza CCM la nivel de ramură, însă condițiile și criteriile de acordare se stabilesc în CCM-urile încheiate la nivele inferioare, în urma negocierilor ce trebuie să înceapă cu minim 15 zile înaintea evenimentului în scopul stabilirii valorii concrete.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții-reclamanți au susținut că intimata-pârâtă nu a făcut dovada acordării suplimentării salariale solicitate, clauzele contractuale care creează dreptul la acest adaos fiind obligatorii și pentru angajatorul care nu a formulat niciun fel de apărări în cauză, așa încât concluzia la care a ajuns instanța de fond în sensul introducerii sumei reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionare toamnă-iarnă în salariul lor de bază este eronată fiindcă nu are suport probator în actele și lucrările dosarului.
Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței prin admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței, cu motivarea că drepturile salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariile de bază, începând cu anul 1998, astfel cum în mod corect a stabilit prima instanță și cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 și Contractul colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 1997,1998-toate încheiate și semnate de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la dosar.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenții-reclamanți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Recurenții-reclamanți au avut calitatea de salariați ai intimatei-pârâte și potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997 (denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paște, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Respectând aceste clauze contractuale, în anul 1997 angajatorul a plătit salariaților suma de 440.000 lei brut reprezentând suplimentarea salarială prevăzută în contract, astfel cum rezultă din adresa nr.2328/8 octombrie 1997.
Prin această adresă semnată de reprezentanții Patronatului și s-a convenit ca includerea acestui drept în salariul de bază să se facă începând cu data de
1 ianuarie 1998, după un mod concret de calcul ce va fi negociat odată cu indexarea salariilor pentru trimestrul IV.
Curtea mai reține că prin adresa comună (telex) nr.2412/29.05.1998 emisă de SN SA pentru mai multe dintre sucursalele sale din țară, între care și B (devenită actualmente SC SA ) pe de o parte și pe de alta, s-a stabilit ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub formă de cotă procentuală începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și pentru salarii peste 2.000.000 lei-5% (fila 17).
În pe anul 1998 la art.168 alin.2 există mențiunea expresă că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telex 2412/1998 (fila 20) alături de o indexare salarială de 5% de care au beneficiat toți salariații, în temeiul nr.208/31.03.1998.
Și în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceeași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului, în cauză s-a făcut dovada includerii acestui drept în salariile brute de bază ale angajaților, inclusiv cele ale reclamanților, prin efectul menținerii lui în salariul brut de bază, până în prezent, astfel că acțiunea prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005, 2006 și 2007, fost în mod legal și temeinic respinsă.
Drept consecință, recursul declarat în cauză de reclamanți urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art.312 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții G, OG, OG, și, cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură, cu sediul în P, str. -. -. nr. 148,. 4. parter,.2, județul P, împotriva sentinței civile nr. 3105 din 08 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
--- - --- - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored. AB/SȘ
2 ex./11.05.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
