Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 995/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 995
Ședința publică din 7 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-au lat în examinare recursurile declarate de reclamanta și pârâta împotriva sentinței civile nr.261/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamanta recurentă a lipsă, avocat, iar în reprezentarea pârâtei România SRL T, avocat.
Procedura completă.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar chitanța nr. 0346/12.03.2008 în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta pârâtei recurente depune de asemenea, delegația de reprezentare și întâmpinare.
S-a comunicat reprezentantei reclamantei un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimată, care nu solicită termen pentru studierea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului ce cerere privind acordarea către reclamantă a sporului de vechime cuvenit și în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă, cu cheltuieli de judecată. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată. În ce privește recursul reclamantei a solicitat respingerea lui ca nefondat.
Cu privire la recursul pârâtei, reprezentanta reclamantei a solicitat respingerea lui ca nefondat, potrivit motivelor arătate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 261 din 7.02.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Romania SRL și în consecință: pârâta a fost obligată să plătească reclamantei sporul de vechime în procent de 25 % din salariul lunar, în cuantum actualizat de 7.907 Ron, aferent perioadei 13.09.2004 - 12.09.2007.
A fost respins petitul vizând obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în procent de 25 %, în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1400 Ron, din care 400 Ron onorariu avocațial și 1000 Ron onorariu de expert.
Tribunalul, a reținut că, din conținutul contractului individual de muncă nu rezultă în mod expres acordarea vreunui spor de vechime reclamantei, iar pârâta nu a propus probe contrare în acest sens, nu a depus vreun eventual act adițional la contractul individual de muncă din care să rezulte că, ulterior încheierii acestuia, părțile au negociat conținutul acestui contract individual în ceea ce privește includerea sporului de vechime în salariu, instanța, constatând că salariul a fost negociat fără spor de vechime, contest în care devin aplicabile textele de lege evocate, cuprinse în contractele colective de muncă la care s-a făcut referire, vizând sporul de vechime - art.51 al.1 lit.d din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, conform căruia sporurile minime care se acordă în condițiile prezentului contract sunt următoarele: - vechime în muncă 3 - 5 ani 5%; 5 - 10 ani 10 %; 10-15 ani 15 %; 15 - 20 ani 20 % și peste 20 ani 25 %.
Astfel, instanța constatând - din actele depuse - că reclamanta are o vechime în muncă de peste 20 de ani, vechime ce nu a fost contestată de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i achite reclamantei sporul de vechime de 25 % din salariul lunar, aferent perioadei 13.09.2004 - 12.09.2007, în cuantum total actualizat de 7.907 Ron, conform concluziilor din raportul de expertiză efectuat în cauză. A respins petitul vizând obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în procent de 25 %, în continuare, lunar, pe durata derulării contractului individual de muncă încheiat cu pârâta și a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 1400 Ron, din care 400 Ron onorariu avocațial și 1000 Ron onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâta.
Reclamanta invocând ca temei al recursului dispozițiile art.3904 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă și a solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a acțiunii și obligării pârâtei la plata sporului de vechime și în continuare, lunar, pe durata derulării contractului de muncă.
În motivarea recursului, s-a susținut că s-au încălcat dispozițiile legale privitoare la acordarea sporului de vechime, acesta fiind un drept legal consacrat prin dispoziții imperative și nu este stabilit prin convenția părților și a fost invocat și în art.41 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
S-a susținut că dreptul la sporul de vechime este actual și cert și s-a invocat și practica judiciară constantă.
Pârâta a invocat ca temei legal dispozițiile art.304 pct.9 și 4 Cod procedură civilă și ale art.3041Cod procedură civilă și solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Cu referire la incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurenta a susținut că s-au interpretat greșit prevederile art.40 alin.3 lit. din contractul colectiv de muncă unic la nivel național care stabilește doar limitele sporului de vechime - 5% pentru 3 ani vechime în muncă și maximum 25% pentru o vechime de peste 20 de ani fără a stabili însă că pentru o vechime de peste 20 de ani acesta ar fi de 25%.
S-a mai invocat că părților nu le este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de ramură deoarece pârâta nu a participat și nici nu a fost reprezentată de Asociația patronală la negocierea acestuia, din nici un act al dosarului nerezultând o astfel de reprezentare și în raport de acest contract are calitatea de terț nu de parte contractantă.
S-a invocat și încălcarea art.40 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național care prevede că sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază, ori din conținutul contractului individual de muncă al reclamantei rezultă că părțile au negociat și au inclus în prevederile acestuia doar sporurile pentru ore suplimentare, spor de lucru pentru sărbătorile legale și sporul pentru munca de noapte și rezultă astfel că toate celelalte sporuri sunt incluse în salariul negociat.
Recurenta a susținut și încălcarea dispozițiilor art.40 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel național potrivit cărora partenerii sociali vor urmări absorbția sporurilor în salariu, astfel încât ponderea majoritară în veniturile salariale să fie reprezentate de salariul de bază, ori nefiind prevăzut nici un spor de vechime rezultă fără nici un dubiu că se impune aplicarea regulii conform căreia sporul este absorbit de salariu.
In susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă recurenta a susținut că prin acordarea unui spor de vechime de 25% reclamantei instanța și-a depășit propriile prerogative intrând într-un domeniu rezervat exclusiv negocierii.
Recurenta a invocat și interpretarea greșită a dispozițiilor contractului individual de muncă și nepronunțarea asupra unor probe; procesul-verbal de control al Inspectoratul Teritorial d e Muncă T nr.15359/12.12.2005 și contractul colectiv de muncă la nivelul unității, semnat de părți și chiar dacă nu este înregistrat având valoare probatorie și dovedind includerea sporului de vechime în salariu.
S-a criticat sentința ca nelegală și pentru greșita respingere a excepției tardivității acțiunii în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, obiectul acțiunii vizând neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a acestora.
Recursul pârâtei este nefondat pentru următoarele motive:
Obiectul litigiului îl constituie plata unor drepturi salariale neacordate de către angajator și implică interpretarea dispozițiilor contractului individual de muncă, respectiv aprecierea dacă sporul de vechime este inclus sau nu în salariul negociat și nefiind vorba de un conflict de drepturi în legătură cu executarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, sunt incidente dispozițiile art.283 lit.c Codul muncii, termenul de sesizare al instanței fiind de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, astfel că în mod corect a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtă. Prin urmare criticile cu privire la acest aspect formulate prin motivele de recurs de către pârâta recurentă care susține că obiectul litigiului îl constituie aspecte legate de neexecutarea contractului colectiv de muncă și că sunt incidente dispozițiile art.283 lit.e Codul muncii, termenul de sesizare al instanței fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, sunt nefondate.
Deși recurenta susține că nu îi sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă pe ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare aceasta apare în Monitorul oficial nr.8/22.07.2003 în anexa la contractul colectiv și care prevede societățile cărora le este aplicabil contractul și nefăcând nici o dovadă în sens contrar s-a apreciat corect că pentru această societate este aplicabil acest izvor de drept.
La art.51 lit.d din acest contract colectiv de muncă, în tabelul care prevede tranșele de spor de vechime se prevede expres că pentru o vechime de peste 20 de ani sporul de vechime ce se acordă este de 25% și întrucât reclamantul are această vechime s-a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziții și nu se poate reține că instanța și-a depășit prerogativele întrucât în domeniul rezervat negocierii astfel că nu subzistă motivul de recurs prev.de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, cum fără temei, susține recurenta care nu are în vedere decât contractul colectiv de muncă la nivel național nu și pe cel la nivel de ramură.
In ce privește fondul cauzei, instanța de fond a apreciat corect probele administrate reținând că în contractul individual de muncă nu se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază.
Din simpla lecturare a contractului nr.-/14596 depus la fila 3 dosar rezultă că nu există nici o prevedere în sensul că salariul ar include sporul de vechime și nici nu s-a dovedit existența vreunui acord între reclamantă și pârâtă în sensul includerii sporului de vechime în salariu.
Faptul că în contractul de muncă se folosește conceptul de salariu lunar și nu cel de salariu de bază nu dovedește susținerile recurentei, nefiind o prevedere expresă cu privire la includerea pretinsă.
Procesul verbal de control al T în care se reține că sporul de vechime este inclus în salariu negociat este irelevant în raport de obiectul cauzei instanța nefiind ținută de aprecierile unui organ de control ci face propriile aprecieri ale probelor administrate.
Recurenta nu se poate prevala nici de contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pe anii 2001 - 2003 care atât timp cât nu a fost înregistrat nu produce efecte juridice.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că tribunalul reținând că pârâta nu a dovedit includerea sporului de vechime în salariul reclamantei aceasta fiind îndreptățită potrivit dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel național și nivel de ramură la acordarea lui, în cuantumul stabilit prin expertiză și necontestat, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și nefiind incidente motivele de recurs invocate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Recursul reclamantei este însă fondat pentru următoarele considerente:
Tribunalul a reținut că petitul privind obligarea pârâtei la plata în continuare a sporului de vechime lunar, pe durata derulării contractului de muncă ar fi prematur, lipsind interesul.
Contractul de muncă nu este un act juridic bilateral, sinalagmatic, oneros, comutativ și cu executare succesivă și implică obligația de a face, salariatul având că obligația principală prestarea muncii, iar angajatorul plata ei.
Obligația de a face trebuie prestată în natură, iar plata salariului implică plata tuturor drepturilor salariale care includ și sporul de vechime.
Fiind un contract cu executare succesivă, iar plata salariului fiind o obligație lunară a angajatorului, reclamantul căruia i s-a contestat un drept salarial printr-o interpretare eronată a clauzelor contractului de muncă de către angajator, are interesul de a se stabili și pe viitor existența dreptului la sporul de vechime, astfel că nu se poate reține că acest capăt de cerere ar fi prematur.
Nu i se poate pretinde salariatului ca după fiecare lună în care nu i s-ar achita sporul de vechime, să introducă o nouă acțiune în condițiile în care s-a admis acțiunea și pentru aceasta, implicit, instanța a dat o interpretare clauzelor contractului și a stabilit că angajatorul avea obligația contractuală de a plăti sporul de vechime.
Prin urmare, în mod greșit s-a respins acest capăt de cerere, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.261/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința în parte, în sensul că admite în tot acțiunea și obligă pârâta să plătească reclamantei sporul de vechime cuvenit lunar pe durata derulării contractului individual de muncă.
Menține restul dispozițiilor.
Respinge recursul pârâtei România SRL T și obligă pârâta recurentă la 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamanta intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
în
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
Red./24.06.2008
Thred./26.06.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
