Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 994/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 994
Ședința publică din 7 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta GRUPUL T, împotriva sentinței civile nr.138/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru reclamantul intimat lipsă, avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurentă Grupul Imobiliar T, mandatar
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar delegația de reprezentare. Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 335/07.05.2008 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
S-a comunicat un exemplar de pe întâmpinarea depusă de reclamantul intimat, reprezentantei recurentei pârâte, care solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Reprezentantul reclamantului lasă cererea la aprecierea instanței.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă la data de 18.04.2008, apreciază neîntemeiată cererea de amânare formulată, o respinge și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei - recurente arată că societatea recurentă nu avut încheiat nici un Contract colectiv de muncă la nivel de unitate, nu a fost parte și nici reprezentată la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă la nivel de grup de unități, de ramură și la nivel național după cum se prevede în art.14 din Legea nr.130/1996, iar potrivit art.973 Cod civil, convențiile nu au efect decât între părțile contractante. Ori, câtă vreme societatea recurentă nu a fost membră a niciunei organizații patronale care la rându-i să fie afiliată confederațiilor sau federațiilor patronale care să fi semnat unicul contract colectiv de muncă la unul din nivelurile superioare, prevederile acestora nu au nici un efect din punct de vedere juridic asupra societății pârâte, considerând că nu i se poate impune respectarea tuturor obligaților asumate de organizațiile patronale. Ca atare, dacă contractul colectiv unic la nivel național nu se aplică și societății pârâte, nici contractul individual de muncă al reclamantului nu se aplică.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pârâtei ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Motivele invocate de pârâtă nu au suport legal, prima instanță a stabilit corect că sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă. În plus, odată încheiat Contractul colectiv de muncă, conform art.243 alin.1 din Legea 53/2003 - Codul muncii și art.30 alin.1 din Legea 130/1996 devine obligatoriu de executat de către părți, iar în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit.d din Legea 53/2003 Codul muncii și art.11 alin.1 din Legea 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și la toate unitățile din țară.
Potrivit art.238 alin.2 din Legea nr.53/2003 și art.8 alin.3 din Legea 130/1996, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Astfel fiind evident că dacă clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, rezultă clar că toate contractele individuale de muncă pentru toți salariații și angajatorii trebuie să cuprindă clauze cuprinse în cele colective la nivel național și cele la niveluri superioare sau cel puțin egale celui la nivel național.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.138/24.01.2008 a Tribunalului Timișs -a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul împotriva pârâtei Grupul Imobiliar T, pârâta fiind obligată la plata către reclamant a sporului de vechime în cuantum de 25% din salariul lunar, în cuantum total actualizat de 7858,25 RON, aferent perioadei 1.06.2004 - 15.09.2005, precum și a sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocat și 300 RON - onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în speță devin incidente dispozițiileart.40 alin.3 lit.d din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2002 - 2006 coroborat cu dispozițiile art.238 din Codul muncii, cu aplicarea dispozițiilor art.155, 156 și 157 din Codul muncii.
S-a mai reținut că deși conținutul contractului individual de muncă nu prevede în mod expres acordarea vreunui spor de vechime reclamantului, pârâta nu a produs probe contrare, eventual un act adițional din care să rezulte că ulterior încheierii contractului, părțile au negociat conținutul acestuia în ce privește includerea sporului de vechime în salariu, constatându-se că salariul a fost negociat fără spor de vechime.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Grupul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și în urma rejudecării, respingerea acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că societatea nu a avut încheiat nici un contract colectiv la nivel de unitate și nici nu a fost parte sau reprezentată la negocierea și încheierea contractelor colective la nivel de grup de unități, de ramură și la nivel național așa cum prevede art.14 din Legea nr.130/1996, privind Contractul colectiv de muncă, în perioada 6.03.1004 - 15.04.2005, perioadă în care reclamantul a fost angajatul societății.
Contractul individual de muncă a fost încheiat în baza unei negocieri directe și faptul că nu au fost prevăzute sporuri și cuantumul lor, înseamnă că aceasta a fost voința ambelor părți contractante, iar raportul de expertiză contabilă judiciară a fost întocmit în baza statelor de plată ale societății pe lunile martie - decembrie 2004 și ianuarie - septembrie 2005 puse la dispoziția expertului, de către societate, state de plată vizate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, așa încât consideră că s-a efectuat un control de legalitate de către o instituție a statului.
De asemenea, a mai invocat recurenta dispozițiile art.40 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2002 - 2004, care prevăd acordul părților contractante ca în perioada următoare să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază, precum și dispozițiile art.157 alin.1 din Codul muncii, potrivit cărora, reclamantul a consimțit de a primi un salariu lunar compus doar din salariul de bază, acesta având pe perioada angajării, un salariu de bază superior salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și prevăzut în mod imperativ în art.159 alin. 1 din Codul muncii.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că sporul de vechime cuvenit nu a fost inclus în salariul de bază prin contractul individual de muncă, sau actul adițional la acest contract, neavând relevanță invocarea dispozițiilor art.159 din Codul muncii de către recurentă, întrucât acesta reglementează nivelurile minime pe care angajatorii sunt obligați să le respecte la negocierea salariilor și nu stabilește nivelurile pe care aceștia le negociază, salariile negociate între părți fiind consemnate în contractele individuale de muncă ce constituie legea părților.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă coroborat cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, instanța constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Art.238 alin.2 din Codul muncii prevede: " contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă ".
Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Potrivit art.247 din Codul muncii " în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior ".
Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului său, eventual, a grupului de angajatori nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Susținerile recurentei în sensul că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, nu pot fi reținute, întrucât neexistând contract colectiv de muncă încheiat la nivel de angajator sau la nivel de grupuri de angajatori, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile contractelor colective de muncă la nivel național și care prevede sporurile minime ce se acordă în condițiile prezentului contract.
În considerarea aspectelor mai sus evocate, nu se poate reține nici susținerea recurentei referitoare la încheierea contractului individual de muncă fără sporurile de vechime, în speța de față, contractul de muncă fiind supus prevederilor Contractului colectiv de muncă la nivel național.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta GRUPUL T, împotriva sentinței civile nr.138/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta - recurentă să plătească reclamantului - intimat suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./28.05.2008
Thred./29.05.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
