Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 993/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 993
Ședința publică din 7 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AUTO SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.805 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul intimat personal și asistat de avocat, iar în reprezentarea pârâtei recurente Auto SRL Reșița, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului intimat precizează că nu mai susține cererea existentă la fila 7 dosar, depunând totodată delegația de reprezentare și chitanța nr.14/25.04.2008 în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar înscrisuri din care rezultă raporturile recurentei cu Automobile din care un câte un exemplar au fost comunicate reprezentantei intimatului, precum și copia unei adrese emise de recurentă către Automobile, prin care au solicitat acesteia anumite relații, pentru a putea demonstra în instanță prejudiciul suferit din culpa reclamantului. Cum relațiile solicitate nu le-au fost comunicate, acestea constituind o probă utilă, solicită acordarea unui nou termen.
Reprezentanta reclamantului intimat se opune la amânarea cauzei, motivat de faptul că recurenta a avut suficient timp pentru a depune toate înscrisurile în apărarea sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art.287 alin.1din Codul muncii, respinge cererea de amânare și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtei intimate a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamatului și admiterea cererii reconvenționale a pârâtei. Arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului și anulată dispoziția de desfacere a contractului de muncă, fără a se avea în vedere că aceasta a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv după efectuarea cercetării prealabile conform art.267 din Codul muncii, în urma căreia s-a constatat că abaterea săvârșită de intimat este foarte gravă - constând în transmiterea greșită a raportului privind vânzările de piese de schimb către clienții externi - având drept consecință prejudicierea societății. Societatea pârâtă reprezintă Automobile în teritoriu și desfășoară trei activități de bază și anume, service auto, comercializare vehicule și piese de schimb, iar la acest din urmă compartiment intimatul a fost numit responsabil cu întocmirea în format electronic și transmiterea prin e-mail către Automobile a centralizatoarelor lunare privind evidența de piese de schimb. Cum însă, intimatul nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu, societatea a fost sancționată suferind astfel un prejudiciu considerabil.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Arată că susținerile recurentei sunt total nefondate, iar prima instanță a reținut corect - pe baza probelor administrate - atât starea de fapt cât și starea de drept și a făcut o justă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză. Așa cum rezultă din probele administrate și cum corect a reținut și prima instanță, intimatul nu a avut ca sarcină de serviciu, conform fișei postului, atribuția de a întocmi și transmite situația centralizatoare privind vânzarea pieselor de schimb,extrarețea" către Automobile, motivul privind desfacerea contractului de muncă nu a fost dovedit în nici un fel, cum nedovedit este și prejudiciu invocat de recurentă. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Instanța pune în discuția părților dacă transmiterea eronată a raportului privind vânzările are relevanță asupra prejudiciului invocat de recurentă și dacă a fost respectată procedura prealabilă privind desfacerea contractului de muncă.
Reprezentanta intimatului susține că nu are relevanță asupra prejudiciului, iar procedura prealabilă nu a fost respectată invocând excepția nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reprezentantul recurentei pârâte susține că a fost respectată procedura prealabilă privind desfacerea contractului de muncă, solicitând respingerea excepției invocată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Auto Grup Reșița, anularea dispoziției nr.36/19.06.2007, cu privire la desfacerea contractului individual de muncă, ca fiind neîntemeiată și nelegală, obligarea pârâtei la rectificarea înscrierilor din carnetul de muncă privind desfacerea contractului individual de muncă, precum și la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1.05.2007 - 16.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului, solicitând respingerea ca nefondată, iar pe cale reconvențională, a cerut obligarea reclamantului la plata sumei de 19.240,5 lei, compusă din 17.925,33 lei - contravaloarea cursului de formare profesională și 1315 lei, cheltuieli de transport și cazare la Academia B, unde a avut loc cursul de formare profesională la care a participat reclamantul în perioadele: 23.10.2006 - 27.10.2006; 20.11.2006 - 20.11.2006; 11 - 15.12.2006 și 15.01.2007 - 26.01.2007.
Pârâta și-a întemeiat pretențiile formulate în cererea reconvențională pe contractul de școlarizare încheiat anterior angajării reclamantului la data de 13.10.2006, prin care acesta s-a obligat ca în cazul în care pleacă din unitate înainte de expirarea unui termen de 5 ani de la data absolvirii cursului de formare profesională, să restituie cheltuielile făcute de angajator cu prilejul școlarizării.
Prin sentința civilă nr.805/17.12.2007 a Tribunalului C- s-a admis acțiunea formulată de reclamant, anulându-se dispoziția nr.36/19.06.2007 de desfacere a contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtei să rectifice înscrierile în carnetul de muncă al reclamantului privind desfacerea contractului individual de muncă, precum și la plata către reclamant a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 1.05.2007 - 16.09.2007.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă împotriva reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că aplicarea sancțiunii disciplinare împotriva reclamantului a fost condiționată de producerea unui prejudiciu material de 15.000 lei pârâtei, însă simpla susținere a pârâtei că în urma transmiterii eronate a datelor privind vânzările de piese de schimb extra-rețea, această societate a fost verificată de o comisie de la Automobile, care a sancționat-o cu neacordarea bonusului cuvenit pentru vânzările din luna aprilie, în cuantum de 15000 lei, nu constituie prin ea însăși proba prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a reclamantului, constatând lipsa elementului " prejudiciu" ca element constitutiv al abaterii disciplinare.
Prin urmare, nefiind dovedit prejudiciul, ca rezultat dăunător, instanța a reținut că fapta reclamantului nu poate fi calificată ca o abatere gravă în înțelesul art.61 lit.a din Codul muncii, pentru a constitui motiv de desfacere a contractului de muncă.
Referitor la cererea reconvențională, s-au reținut dispozițiile art.4 din Contractul de școlarizare nr.432/13.10.2006, care prevede obligația de restituire doar în situația în care cursantul pleacă din societatea comercială înainte de expirarea termenului de 5 ani de la data absolvirii cursului, tribunalul constatând că urmare a admiterii acțiunii reclamantului și a anulării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, nu există temei legal de restituire a cheltuielilor, întrucât reclamantul nu se mai află în situația de a fi plecat din unitate din motive imputabile.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Auto SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând respingerea acțiunii reclamantului și pe cale de consecință, admiterea cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că deși prin acțiunea principală formulată inițial, reclamantul a solicitat anumite pretenții, ulterior, la termenul din 15.10.2007, apărătorul acestuia și-a precizat acțiunea, cuprinzând 5 capete de cerere cu totul noi, invocând dispozițiile art.132 (1) din Codul d e procedură civilă.
A mai invocat și imposibilitatea punerii în executare a hotărârii judecătorești, întrucât prin dispozitiv instanța a dispus anularea dispoziției nr.36/19.06.2007 de desfacere a contractului de muncă, fără a dispune articolul din Codul muncii cu care urmează a fi închis contractul de muncă și data cu care urmează a fi închis contractul.
Sub aspectul netemeiniciei, sentința a fost criticată, în sensul aprecierii eronate a probelor administrate în cauză, concluzionând că prejudiciul material suferit de unitate este urmarea imediată, fiind consecința faptei salariatului ( care de altfel și-a recunoscut fapta în nota explicativă dată cu ocazia cercetării prealabile ), care prin întocmirea greșită a raportului privind vânzările de piese de schimb către clienți externi și raportarea acestuia către Automobile a determinat conducerea "" să controleze unitatea și să verifice toate punctele de piese emise, începând cu 2006 și să ia măsuri împotriva Auto sancționând-o pecuniar prin neacordarea drepturilor financiare aferente lunii aprilie 2007, fapt ce a dus și la diminuarea chenzinei a șase salariați ce activau în acel sector de activitate.
A mai arătat recurenta că în situația admiterii recursului, se impune și admiterea cererii reconvenționale cu consecința obligării intimatului la plata cheltuielilor de școlarizare suportate de unitate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.132, 304 - 305, 312 alin. (3) și (4) din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, ulterior precizată, reclamantul a chemat în judecată pe Auto SRL Reșița, solicitând anularea dispoziției nr. 36/14.06.2007 de desfacere a contractului individual de muncă, cu obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești cuvenite pe perioada 1.05.2007 - 16.09.2007, cu cheltuieli de judecată și respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale.
Precizarea reclamantului la acțiune a fost depusă la cel de-al doilea termen de judecată, când acesta a fost reprezentat de un apărător ales, neimpunându-se sancționarea, în considerarea dispozițiilor art.132 (1) din Codul d e procedură civilă, potrivit cu care:
" La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii ".
Așa fiind, critica referitoare la greșita analiză a celei de-a doua cereri, - care reprezintă practic modificări la acțiunea principală - este neîntemeiată.
Prin dispoziția nr. 36 din 19.06.2007, Auto SRL Reșița, a desfăcut contractul de muncă al salariatului, încadrat în funcția de agent comercial, întrucât acesta, însărcinat fiind cu întocmirea și raportarea lunară către Automobile a situației privind vânzările de piese de schimb extra - rețea, a transmis către uzină o situație eronată privind vânzările de piese în luna aprilie 2007, iar în urma transmiterii greșite a acestor date, societatea a fost verificată ( stoc de piese, facturi etc. ) de către o comisie a Automobile, care a sancționat societatea pârâtă cu neacordarea bonusului cuvenit pentru vânzările de piese de schimb din luna aprilie ( în valoare de 15.000 RON ).
Se mai consemnează în aceeași decizie că salariatul a fost convocat la sediul societății la data de 15.06.2007 pentru a da notă explicativă, iar contractul individual de muncă i-a fost desfăcut tot cu această dată, de 15.06.2007.
Art.268 (2) Codul muncii, prevede sub sancțiunea nulității absolute, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească decizia, aceasta trebuind să cuprindă în mod obligatoriu descrierea faptei care o constituie abaterea disciplinară, precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute de art.267 ( 3), nu a fost efectuată cercetarea.
Conform dispozițiilor art.75 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr.2895/21/29.12.2006, sub sancțiunea nulității absolute, nicio sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Dispozițiile mai sus arătate din acest contract care constituie izvor de drept, se regăsesc și în Codul muncii, constatându-se că decizia contestată nu conține referiri la efectuarea cercetării disciplinare care de altfel nici nu a avut loc.
Luarea unor declarații și întocmirea referatului, nu echivalează cu efectuarea cercetării disciplinare.
Dispoziția nr. 36/19.06.2007 de desfacere a contractului de muncă, fiind emisă de unitate fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile, obligatorie de altfel, în condițiile legii, atrage sancționarea acesteia de legiuitor cu nulitatea absolută, nulitatea putând fi reținută de instanță și din oficiu, fiind de ordine publică, așa încât, instanța nu va proceda la analiza celorlalte motive de recurs invocate, vizând aspecte de netemeinicie ale sentinței atacate.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, conform art.274 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta AUTO SRL REȘIȚA împotriva sentinței civile nr.805 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pârâta - recurentă să plătească reclamantului - intimat suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red./29.05.2008
Thred./2.06.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
