Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1006/
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.172/A/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Ministerul Finanțelor B prin T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâților intimați - consilier juridic, solicită anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă 9042/02.07.2008, pronunțată de Judecătoria T in dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și, constatându-se că reclamanții au dobândit dreptul de coproprietate asupra cotei de parte din terenul în suprafață de 344mp evidențiat în CF nr. 6681, nr. top 28593 T, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de coproprietate al reclamanților in CF cu nr. de mai sus, fiind obligați pârâții de 1 și 2 la plata către reclamanți a sumei de 1119,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 13040/22.04.1997, reclamanții au dobândit in temeiul Legii nr. 112/1995, de la Statul Român reprezentat de RA Urbis T, dreptul de proprietate asupra unei locuinte in suprafață de 103,26 mp compusă din 3 camere, hol, bucătărie, baie, alimente si debara.
Ca urmare a acestui contract, părțile s-au intabulat in CF nr. 6681 nr. cadastral 28593 T, din cuprinsul căruia rezultă că Statul Român deține cota parte de teren.
Prima instanță a arătat că, potrivit art. 37 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 " in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim din lege".
Art. 26 alin. ultim din actul normativ menționat mai sus, prevede că suprafețele de teren preluate de stat, care la data de 22 decembrie 2. se află în posesia acestuia, dar care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului. Din interpretarea celor două texte de mai sus, rezultă că suprafețele de teren aferente construcțiilor, asupra cărora s-a dobândit un drept de proprietate prin aplicarea Legii nr. 112/1995, se dobândesc în proprietate de către foștii chiriași, odată cu cumpărarea construcției în cazul în care suprafața de teren este necesară pentru a asigura o normală utilizare a construcției, a mai reținut prima instanță.
Conform expertizei topo efectuate în cauză s-a statuat că suprafața de 344 mp ce reprezintă din dreptul de proprietate al Statului Român, poate fi considerată teren aferent al casei de locuit deoarece asigură buna funcționare a locuinței.
Apreciind ca fiind îndeplinită condiția prevăzută de textul de lege, în baza art. 37 din Normele Metodologice, instanța de fond a admis acțiunea și în baza art. 22 din Legea nr.7/1996, a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de proprietate al reclamanților.
În baza art. 274.pr.civ. prima instanță a reținut culpa procesuală a pârâților de 1 și 2 si i-a obligat la plata către reclamanți a sumei de 1119,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
In drept, hotărârea primei instanțe a fost întemeiată pe art. 37 din Normele de aplicare ale Legii nr. 112/1995.
Impotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului T si Municipiul T prin Primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, in sensul respingerii in totalitate a cererii de chemare in judecată, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului s-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală si netemeinică, făcând o greșită interpretare a probatoriului administrat in cauză și că nu a reținut cu exactitate situația reală de fapt si de drept.
Apelanții au arătat că acțiunea formulată de către reclamanți este o acțiune in revendicare, întrucât se solicită in al treilea capăt al cererii, înscrierea in cartea funciară a pretinsului drept de proprietate al reclamanților asupra terenului proprietatea Statului
Terenul aferent imobilului a rămas în proprietatea Statului Român, obiectul contractului de vânzare-cumpărare referindu-se exclusiv la clădire. În momentul vânzării imobilului au fost respectate toate condițiile ce se referă la vânzarea locuințelor către chiriași. Vânzarea a privit doar imobilul construcție pentru că art.9 din Legea nr.112/1995 face referire doar la cumpărarea apartamentelor.
Cu privire la terenul în cauză, nu s-a putut încheia contract de vânzare-cumpărare, întrucât până la această dată nu a fost reglementată juridic noțiunea de teren aferent imobilelor cumpărate în baza Legii nr.112/1995.
S-a mai precizat că, prin nr.339/2000, s-a hotărât ca pentru curțile și grădinile aferente imobilelor (construcții) vândute în temeiul Legii nr.112/1995, să se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor, contracte de închiriere, chiria stabilindu-se conform OUG nr. 40/1999.
Apelanții au considerat că nu sunt aplicabile în cazul de față dispozițiile art. 23 din Legea nr.18/1991, acestea referindu-se la proprietatea cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora. Același text, în alin.l, face referire în prima parte la " terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești " iar în a doua parte la " curtea și grădina din jurul acestora ". Prin urmare, rezultă că cele două noțiuni sunt diferite, neputându-se face confuzie între ele. Astfel, nu se poate extinde noțiunea de teren aferent asupra curții si grădinii casei de locuit. Mai mult, noțiunea de teren aferent nu a fost determinată, iar pentru determinarea acesteia nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991, republicată, întrucât aceste dispoziții vizează terenurile si clădirile aferente la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție, nicidecum pe acelea a căror situație juridică a fost reglementată ulterior, cum este cazul terenurilor la care face referire Legea nr.112/1995.
Apelanții au arătat că in determinarea conținutului noțiunii de teren aferent nu pot fi aplicabile prin analogie dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 republicată, întrucât aplicarea art.36 din Legea nr.18/1991 se realizează numai cu privire la terenuri și clădiri aferente care se găseau în situația juridică reglementată de textele menționate, la data de 01.01.1990, nu și cele asupra cărora dreptul de proprietate a fost reglementat ulterior, cum este cazul Legii nr.112/1995. Ori, la data de 01.01.1990 și chiar la data intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 locuințele vizate ulterior de Legea nr.112/1995 se aflau în proprietatea Statului și nu în proprietatea unor persoane fizice. De asemenea, în Legea nr.112/1995 nu se face nici o referire la Legea nr.18/1991 în ceea ce privește terenul, neexistând astfel nici o bază legală pentru atribuirea terenului.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.282-298.pr.civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
In apel, nu au fost solicitate si administrate probe noi cu privire la fondul cauzei.
Prin decizia civilă nr.172/A/27.02.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișaa dmis apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, împotriva sentinței civile nr.9042/02.07.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara in dosarul -, in contradictoriu cu intimații --, - și Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de T, a schimbat în tot hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții si - si continuată de -- și - împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de
A respins cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată in primă instanță.
Au fost obligați intimații -- și - la plata către apelanți a sumei de 2128 lei, respectiv câte 1064 lei fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată in apel.
Au fost dați în debit intimații -- si - cu suma de 4232,7 lei taxă judiciară de timbru si timbru judiciar datorate in prima instanță, respectiv câte 2116,35 lei fiecare dintre acești intimați.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cât privește calitatea procesuală, s-a reținut că reclamanta a decedat după pronunțarea hotărârii primei instanțe (certificat de deces fila 21 apel), rămânând ca moștenitori, in cotă de fiecare, fiii săi, si (certificat de moștenitor nr.182/25.11.2008 eliberat de BNP Asociați Românu).
In urma actului de partaj voluntar autentificat de același birou notarial ( filele 41-42 apel), reclamantul a transferat calitatea sa de proprietar al imobilului in litigiu, coproprietari asupra întregii case si asupra din teren fiind fiii reclamanților, si. In această modalitate a operat transmisiunea calității procesuale de la reclamanții și către si.
Conform art. 26 al. 3 din Legea nr.112/1995, suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, iar potrivit art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, aprobate prin HG 20/1996, astfel cum au fost modificate și completate prin HG nr.11/1997, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea prevederilor art. 26 al. ultim din Legea nr.112/1995.
Contractul de vânzare - cumpărare încheiat de reclamanții si cu Urbis nu are ca obiect și terenul aferent construcției, în înțelesul dispozițiilor art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Tribunalul a constatat totodată că art. 9 din Legea nr. 112/1995 face vorbire doar despre vânzarea apartamentelor, fără a menționa în ce modalitate se dobândesc terenurile aferente.
Art. 33 din vechile Norme metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 prevedeau că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 al. 2 din Legea nr.18/1991 (art. 36 al. 2 după republicarea Legii 18/1991), însă această prevedere a fost înlăturată după republicarea normelor, nemaiputând fi deci aplicate prin analogie dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr.18/1991 republicată.
Interpretarea coroborată a textelor de lege din actuala reglementare, respectiv art. 9, art. 21 și art. 26 aliniatul ultim din Legea nr.112/1995, raportate la art. 37 din Normele metodologice de aplicare a legii, conduce însă la concluzia că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari ai contractelor de închiriere în urma vânzării, ca și construcția, cu plata integrală sau în rate a prețului, adică în aceleași condiții în care se dobândește și dreptul de proprietate asupra locuinței. Chiriașul cumpărător al locuinței are deci opțiunea cumpărării terenului aferent, proprietarul terenului neputând refuza vânzarea.
Reclamanții nedobândind dreptul de proprietate asupra terenului, capetele de cerere vizând radierea Statului R și intabularea reclamanților asupra acestui teren, accesorii cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate, nu pot fi admise, fiind neîntemeiate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului dobândit ex lege este neîntemeiată, iar în baza art. 296.pr.civ. a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea primei instanțe și, pe fond, a respins cererea de chemare în judecată.
In baza art.274 al.1 pr.civ. a fost respinsă cererea reclamanților, aflați in culpă procesuală, privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată in prima instanță.
In temeiul aceluiași articol, respectiv art.274 al.1 pr.civ.au fost obligați intimații -- si -, căzuți in pretenții in fața instanței de apel, la plata către apelanți a sumei de 2128 lei, respectiv câte 1064 lei fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată in apel, având in vedere principiul divizibilității obligațiilor, aceasta sumă reprezentând taxa judiciară de timbru si timbru judiciar achitate de apelanți in apel.
Au fost dați în debit intimații -- si - cu suma de 4232,7 lei taxă judiciară de timbru si timbru judiciar datorate in prima instanță, respectiv cate 2116,35 lei fiecare dintre acești intimați, potrivit art. 20 alin 5 din Legea nr.146/1997.
Impotriva deciziei civile nr. 172/A/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în termen legal, au declarat recurs reclamanții și, la data de 28.05.2009, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, în sensul respingerii apelului declarat de pârâți și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
In motivarea recursului lor, reclamanții au susținut că tribunalul a interpretat greșit dispozițiile art.9, art.21 și art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995, raportate la art.37 din Normele metodologice de aplicare a legii, concluzionând că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește prin vânzare-cumpărare și nu ope legis.
In speță sunt aplicabile prevederile art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, republicată, potrivit cu care "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".
La rândul său, art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 arată că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice aflate la data de 22.12.2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului".
Din interpretarea logică a textelor mai sus-menționate, prin prisma principiului terțului exclus (tertium non datur) rezultă că, dacă terenurile ce depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului,per a contrariocele care nu depășesc această suprafață, respectiv cele care asigură o utilizare normală a construcției, cum este cazul și în prezenta cauză, se dobândesc în proprietate în virtutea legii, odată cu cumpărarea construcției, nefiind necesară parcurgerea procedurii administrative prevăzută de art.36 din Legea nr.18/1991, care se referă la alte situații.
In speța de față, raportat la textele legale de mai sus, s-a precizat că terenul aferent casei de locuit, proprietatea reclamanților, este de 344. înscris în CF 6681 T, nr. cadastral 28593, întreaga suprafață fiind destinată bunei folosiri a construcției, astfel cum rezultă și din expertiza tehnică întocmită în cauză.
Pentru aceste considerente și subliniind practica judiciară a instanței de judecată, reclamanții au solicitat admiterea recursului, invocând ca temei de drept dispozițiile art.304 alin.1 pct.9 pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor de drept, în raport de actele depuse la dosar și având în vedere dispozițiile art.26 alin.ultim din Legea nr.112/1995 coroborat cu art.36 din Legea nr.18/1991 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.13040/22.04.1997 ( fila 5 dosar fond) și a extraselor de CF nr.6681 T, și soția sa - au cumpărat în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995 imobilul casă situată în T, str.- nr.116, compus din 3 camere de locuit cu o suprafață de locuit de 103,26. hol, bucătărie, baie, de alimente și debara.
Potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză la instanța de fond de expert tehnic ing., imobilul sus-menționat este situat pe parcela nr.top.28993 din CF 6681 T, are o suprafață construită de 205. din totalul de 688.
Din aceasta, cota de, respectiv terenul de 344. este suprafața de teren necesar pentru buna funcționare a imobilului - casă de locuit și care, potrivit art.37 din Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995, devin proprietatea fostului chiriaș, odată cu cumpărarea construcției.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a textelor sus-menționate, ceea ce a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale. Astfel fiind, în baza art.299, 312 alin.1 pr.civ. și art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul reclamanților, va modifica în tot decizia civilă recurată în sensul că va respinge apelul pârâților și va menține ca legală sentința civilă nr.9042/2.07.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.172/A/27.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot decizia civilă recurată în sensul că respinge apelul pârâților și menține ca legală sentința civilă nr.9042/2.07.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/17.12.2009
Tehnored./M/ 2 ex./17.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Carmina Orza
