Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1001/

Ședința publică din 9 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Erica Nistor

JUDECĂTOR 3: Carmina Orza

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.177//15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu pârâtul Municipiul A prin Primar, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice consilier juridic, pentru pârâtul intimat Municipiul A prin Primar se prezintă consilier juridic, iar pentru reclamanta intimată se prezintă avocat.

Procedura completă.

Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.

După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că din eroare a fost citată pârâta recurentă cu mențiunea de a formula și depune la dosar minuta timbrării și revine asupra acestei dispoziții, întrucât, conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/1997 actualizată, pârâta este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Se comunică câte 1 ex. de pe întâmpinarea depusă la dosar de către reclamanta intimată cu reprezentanta pârâtei recurente și cu reprezentantul pârâtului intimat, care nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.

Reprezentantul pârâtului intimat - consilier juridic, depune la dosar împuternicirea de reprezentare.

Reprezentanta pârâtei recurente - consilier juridic, depune la dosar delegația de reprezentare și copia deciziei civile nr.659/R/15.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.

Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial.

Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, respectiv a respingerii apelului, precum și a acțiunii reclamantei, pentru motivele invocate în scris la dosar.

Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar pe care o reiterează și oral, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3622 din 26 mai 2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul A, prin Primar.

A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A, prin Primar, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantei suma de 7126,0494 lei RON, reprezentând preț actualizat.

respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului Municipiul A, prin Primar, la plata sumei de 60.000 euro și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantei suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice A, ca fiind fără obiect și s-a dispus unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesual pasive a Municipiului A, prin Primar.

Instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul A, prin Primar, că reclamanta a chemat în judecată acest pârât pentru obligarea acestuia la plata sumei de 60.000 euro sau echivalentul în lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în A,-, apartament nr. 10, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, pârâtului revenindu-i vinovăția sub forma culpei în aprobarea cererii de vânzare a imobilului către autoarea reclamantei, și a constatat că excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât, este neîntemeiată, iar în temeiul prevederilor art. 137 Cod procedură civilă a respins această excepție.

S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2860/1997, SC SA, în calitate de vânzător, a transmis, în baza Legii nr. 112/1995, către, în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra locuinței situate în A,-, apartament nr. 10, prețul vânzării fiind de 19.160.181 lei ROL, din care comision 191.602 lei. Prin testamentul autentificat la BNP A, B-dul -, sub nr. 1135/04.02.1998 a instituit ca legatar cu titlu universal asupra totalității bunurilor sale mobile și imobile, deci și a acestui apartament, pe reclamanta, iar în urma decesului lui, survenit la data de 09.08.2002, reclamantei, în baza testamentului amintit, i-a fost eliberat de către BNP A, B-dul -, certificatul de legatar nr. 424/29.08.2006.

Reținând că prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei Arada fost admisă acțiunea formulată de reclamanta Episcopia Romano O, fost proprietar al imobilului din care face parte și apartamentul în litigiu, în contradictoriu cu pârâții, Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului A și Primarul Municipiului A și mai mulți pârâți persoane fizice, printre care și reclamanta, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu Statul Român, prin, printre care și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2860/1997 al autoarei reclamantei, s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de legatar nr. 424/29.08.2006 al B, din A, privind pe defuncta, s-a dispus rectificarea printre altele a nr. 65673 A, ce viza apartamentul care formează și obiectul prezentei cauze, în sensul restabilirii situației anterioare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.

Prin decizia civilă nr. 109/A/09.03.2006 a Tribunalului Arad, Secția civilă, au fost respinse apelurile declarate de persoanele fizice, printre care și reclamanta din prezenta cauză împotriva sentinței civile mai sus indicate.

Prin încheierea nr. 30439/CF/2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară A s-a admis cererea cu privire la imobilul înscris în nr. 65673 A, proprietatea Statului Român în cota de 1/1 parte pentru întabularea dreptului de proprietate cu titlu de restabilire situație anterioară de carte funciară.

Apreciind că urmare admiterii acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între persoane fizice, printre care și autoarea reclamantei, și A, formulată de fosta proprietară cu privire și la apartamentul nr. 10 situat în A,-, înscris în nr. 65673 A, devin incidente, în raporturile dintre stat, ca vânzător al acestui apartament și reclamantă, în calitate de succesor al cumpărătoarei, dispozițiile de drept substanțial referitoare la garanția pentru evicțiune. Prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul a derogat de la normele dreptului comun, cuprinse în Codul civil, cu privire la efectele evicțiunii, instituind norme speciale care reglementează obligația de restituire a prețului plătit. Astfel, sub aspect procesual, văzând că banii proveniți din vânzarea apartamentului în litigiu, potrivit art. 39 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr.112/1995, au fost virați într-un fond al pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar art. 50 alin. 3 din Legea nr.10/2001 prevede că plata prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin.6 din Legea nr.112/1995, instanța a apreciat că obligația de restituire revine pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.

A apreciat că în speță a avut loc o desființare pe cale judecătorească a titlului reclamantei, prin admiterea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de persoane fizice cu Statul Român, prin, printre care și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2860/1997 al autoarei reclamantei, constatarea nulității absolute a certificatului de legatar nr. 424/29.08.2006 al B, privind pe defuncta și rectificarea cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară promovată de cel de la care imobilul fusese preluat în mod nelegitim, producându-se o ineficientizare a titlului reclamantei, prin desființarea acestuia. Potrivit adresei nr. 7999 din 16.01.2008 a Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, reclamanta a efectuat plata integrală a apartamentului din A, str. -, nr. 19,. 10, în data de 23.05.2007.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert contabil s-a stabilit că suma de 2994,5989 lei RON, în care este inclus comisionul și prețul de 2.784.712 lei ROL al unei boxe, sumă achitată cu titlu de preț, actualizată la inflație în octombrie 2007 față de decembrie 1997, este de 7126,0494 lei RON.

Prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a admis capătul subsidiar de cerere și a obligat pe pârâtul de ordin II la plata, către reclamantă, a prețului apartamentului, actualizat conform indicelui de inflație, potrivit valorii stabilite în expertiza contabilă efectuată în cauză. Cu privire la capătul principal de cerere referitor la obligarea pârâtului de ordin I la plata sumei de 60.000 euro sau echivalentul în lei, reprezentând valoarea de circulație a imobilului situat în A,-, apartament nr. 10, întemeiat pe răspunderea civilă delictuală cu instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamantei asupra apartamentului în litigiu, a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Împotriva acestei soluții în termen legal și motivat a declarat recurs, recalificat apel, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A și a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta.

Pârâta a criticat hotărârea în ce privește obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata sumei de 7126,0494 lei cu motivarea că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale. Instanța de fond a reținut în considerente dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dar a ignorat dispozițiile art. 3 alin. 6 lit. A din Legea nr. 112/1995 cu care se completează în mod obligatoriu și a acordat și comisionul care este exceptat de la restituire. De asemenea, a acordat actualizarea la inflație până în luna octombrie 2007 în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în 9 iulie 2007. Cu privire la suma de 1500 lei acordată cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat aceasta este prea mare raportat la obiectul cauzei si a solicitat reducerea acestor cheltuieli.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 si art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001 si Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.

Împotriva aceleiși hotărâri a declarat recurs, ulterior recalificat apel, și reclamanta si a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței prin admiterea capătului principal de cerere de obligare a pârâtului intimat de ordinul 1 la plata contravalorii de piață a apartamentului nr. 10 înscris în F nr. 65.673 A,-, conform raportului de expertiză efectuat adică suma de 200.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

Apelanta a arătat că prima instanță a respins primul capăt de cerere prin argumentarea că înlătură obligarea pârâtului intimat de ordin 1 pe răspunderea specifică instituită de Legea nr. 10/20901 și pe răspunderea civilă contractuală pentru evicțiune de drept comun, dar aceste răspunderi ca temei al respingerii capătului principal de cerere sunt combătute chiar de instanță, prin invocarea unei alte instituții cea a îmbogățirii fără justă cauză. A mai arătat că nu a invocat ca temei legal al acțiunii principiul îmbogățirii fără justă cauză, astfel că sentința este lipsită de temei legal. Consideră că în cauză este incidentă răspunderea civilă delictuală și nu cea contractuală, cu toate că ambele înlătură incidența principiului îmbogățirii fără justă cauză, fiind dominate de ideea fundamentală a reparării unui prejudiciu cauzat altuia, de regulă printr-o faptă culpabilă.

A solicitat să se rețină că vânzătorului i se poate imputa vinovăția sub forma culpei, că există fapta, prejudiciul si legătura de cauzalitate, deci toate elementele necesare răspunderii civile delictuale. Pârâtul intimat este proprietarul tabular al imobilului și în această calitate acestuia îi incumbă răspunderea, având calitate procesuale pasivă, cu toate că altă persoană juridică a întreprins demersurile necesare pentru nulitatea contractului incriminat.

Prin decizia civilă nr.177/15.04.2009 Tribunalul Arad a admis apelul formulat de către reclamanta împotriva sentinței civile 3622/26.05.08 pronunțată în dosarul - al Judecătoriei Arad pe care o schimbă, în sensul că obligă pe pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească reclamantei suma de - lei pentru apartamentul 10 situat în A,B-dul - -, nr. 19, înscris în nr. 65673 A.

A respins apelul formulat de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva aceleiași hotărâri.

A obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:

Imobilul în litigiu a fost dobândit de către, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2860/1997 încheiat cu SC SA, în baza Legii nr. 112/1995, prețul vânzării fiind de 19.160.181 lei ROL, din care comision 191.602 lei.

Prin testamentul autentificat la BNP A, B-dul -, sub nr. 1135/04.02.1998, a instituit ca legatar cu titlu universal asupra totalității bunurilor sale mobile și imobile, deci și a acestui apartament, pe reclamanta care a devenit proprietara apartamentului.

Prin sentința civilă nr. 5099/26.10.2005 a Judecătoriei Arad rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 109/A/09.03.2006 a Tribunalului Arad, s-a admis acțiunea Episcopiei Romano O, fost proprietar al imobilului din care face parte și apartamentul în litigiu, s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâții persoane fizice cu Statul Român, prin, printre care și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2860/1997 al autoarei reclamantei, precum și nulitatea absolută a certificatului de legatar nr. 424/29.08.2006 al B, din A, privind pe defuncta, dispunându-se rectificarea printre nr. 65673 A, ce viza apartamentul care formează și obiectul prezentei cauze, în sensul restabilirii situației anterioare, respectiv înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român.

La data încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre antecesoarea reclamantei și Statul Român imobilul nu fusese încă revendicat, acțiunea Episcopiei Romano O, fiind introdusă la data de 20.02.02, astfel că nu se poate reține reaua credință antecesoarei reclamantei la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Art. 50/1 din Legea nr.1 /2009 prin care s-au modificat prevederile Legii nr.112/1995 prevede că proprietarii a căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești au dreptul la restituirea prețului de piață a imobilelor, valoarea despăgubirilor fiind stabilită prin expertiză.

În cauză s-a efectuat expertiză tehnică în construcții și s-a stabilit valoarea imobilului ca fiind de 200.000 lei.

Art. 50 din aceeași lege prevede că restituirea prețului se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr.112/1995 cu modificările ulterioare.

Impotriva deciziei civile nr.177 din 15.04.2009 a Tribunalului Arada declarat recurs în termenul legal pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate.

In motivarea cererii de recurs s-a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Municipiul A prin Primar.

De asemenea, în mod greșit a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art.50 indice 1 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Totodată s-a criticat raportul de expertiză din perspectiva art.3 titlul VII din Legea nr.247/2005.

Ultimul motiv de recurs a vizat nepronunțarea cu privire la cererea de reducere a cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.

Prin întâmpinare, intimatul Municipiul Aas olicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile atacate.

Curtea, examinând decizia civilă recurată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, respectiv art.304 pct.7 și 9.pr.civ. cu aplicarea dispozițiilor art.299 și urm. pr.civ. raportat la art.312 alin.1 pr.civ. a constatat că recursul pârâtei este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Astfel, referitor la motivul prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. - aplicarea greșită a legii, se apreciază a avea incidență, întrucât din probatoriul existent la dosar rezultă că prin hotărâre judecătorească s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2860/1997, încheiat în baza Legii nr.112/1995 reținându-se frauda la lege, respectiv a fost încheiat cu încălcarea flagrantă a actului normativ mai sus menționat.

Prin urmare, dispozițiile art.1 pct.18 din Legea nr.1/2009 (art.50 indice 1 din Legea nr.10/2001) nu au incidență în speță, deoarece potrivit textului legal "proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare".

Deci, pentru a fi admisibilă o acțiune având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, potrivit prevederilor art.50 indice 1 din Legea nr.10/2001, republicată și actualizată, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: contractele de vânzare-cumpărare să fie încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995; contractele de vânzare-cumpărare să fi fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

In speță, în ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este îndeplinită pentru că acest contract de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA și intimata reclamantă nu a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.

Această susținere rezultă în mod clar din motivarea sentinței civile nr.5099/26.10.2005 (irevocabilă) pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr.1364/2005 prin care a fost anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat între Statul Român - Municipiul A, SC SA A și reclamanta intimată unde se reține: "Instanța apreciază incidența în cauză a acestor dispoziții legale, contractele de vânzare-cumpărare fiind încheiate cu încălcarea flagrantă a Legii nr.112/1995".

De asemenea, sunt relevante și dispozițiile art.1 alin.4 din HG nr.11/1997 privind normele de aplicare a Legii nr.112/1995 care prevăd că " (4) locuințele care au fost preluate de stat cu nerespectarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă sau care au intrat în posesia acestuia în condițiile inexistenței unei reglementări legale care să reprezinte temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului sunt considerate ca fiind trecute fără titlu în posesia acestuia și nu intră sub incidența Legii nr.112/1995 ".

Aceste dispoziții legale stabilesc foarte clar că locuințele care nu au intrat în posesia statului în condiții legale nu puteau fi vândute în baza Legii nr.112/1995.

Referitor la critica ce vizează nepronunțarea instanței de apel cu privire la cererea de reducere a cheltuielilor de judecată, Curtea nu o poate primi, întrucât nu are corespondență, tribunalul apreciind în finalul considerentelor respectarea dispozițiilor art.274 alin.3 pr.civilă.

Față de cele expuse mai sus, se constată că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Legii nr.1/2009 și în consecință a obligat pârâta recurentă la plata către reclamantă a prețului de piață, situație în care hotărârea instanței de fond prin care Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să plătească reclamantei prețul actualizat este legală.

Așa fiind, în baza art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.177//15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, va modifica în parte decizia civilă menționată mai sus, în sensul că va respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3622/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

Vor fi menținute în rest dispozițiile deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în nume propriu și în reprezentarea pârâtului Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.177//15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.

Modifică în parte decizia civilă menționată mai sus în sensul că:

Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.3622/26.05.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.

Menține în rest dispozițiile deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 noiembrie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red.:/18.11.2009

Tehnored./M/ 2 ex./08.12.2009

Inst.fond.: jud.

Inst.apel: jud.,

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Carmina Orza

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1001/2009. Curtea de Apel Timisoara