Anulare act. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1068
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile de recurs nr. 749/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL L, și.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru contestatorul și avocat pentreu intimata - SRL L, lipsă fiind intimații, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul pune concluzii de admitere contestației în anulare astfel cum a fost formulată în scris.
Avocat pentru intimata - SRL L solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 749 din 30.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARA respinge recursurile declarate de reclamanții, și pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 894 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut în esență că obiectul acțiunii reclamanților l-au constituit plângerile acestora împotriva încheierii de CF nr. - din 26.11.2007 prin care s-a dispus revenirea la situația anterioară de CF în sensul intabulării sentinței civile 27427/2006 a Tribunalului Timiș, irevocaiblă prin decizia civilă nr. 6277/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție
Prin sentința civila nr. 2742/PI/24.11.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș in dosarul nr. 12266/2005 definitiva si irevocabila s-a respins în mod explicit capătul de cerere având ca obiect radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate înscris în favoarea petenților apelanți si si a - SRL. S-a avut în vedere specificul acțiunii revocatorii si efectele admiterii acesteia.
In dispozitivul sentinței - rămasa irevocabila prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie - s-a menționat că se "respinge in rest cererea precizata si completata".
Criticile aduse de recurenții, referitoare la faptul că "avocatul a precizat că solicită admiterea apelurilor doar cu privire la imobilul înscris în CF nr. 2528 și că nu mai solicită admiterea apelurilor cu privire la imobilul înscris în CF 5117 ", iar instanța, în considerentele deciziei a reținut că pot fi urmărite bunurile imobile a căror proprietar a fost, chiar dacă aceste bunuri sunt intabulate în prezent pe numele altor persoane, sunt nefondate.
Astfel, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și anume prin sentința civilă nr. 2742 din 24.10.2006, s-a dispus revocarea contractelor de vânzare-cumpărare privind atât imobilul înscris în CF 2528, cât și în ce privește imobilul înscris în CF 5117, iar această hotărâre judecătorească a fost confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 6277 din 2 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-. Plângerile petenților(recurenții din dosar) au vizat tocmai modalitatea de înscriere în cartea funciară a hotărârii judecătorești irevocabile context în care este lipsit de relevanță faptul că, la cuvântul în apel avocatul a precizat că solicită admiterea apelurilor doar cu privire la imobilul înscris în CF nr. 2528 și că nu mai solicită admiterea apelurilor cu privire la imobilul înscris în CF 5117.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursurile declarate de reclamanții,.
Referitor la recursul declarat de către pârâtul, Curtea stabilește că recurentul deși a invocat nelegalitatea hotărârii nu a precizat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, enumerarea acestora și dezvoltarea lor, astfel încât instanța să le poată supune analizei și să se poată pronunța asupra lor.
Față de faptul că susținerile generice ale recurentului nu pot fi încadrate în nici unul din motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă și recursul pârâtului, conform art. 312 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii civile de recurs a formulat în termen legal prezenta contestație în anulare, contestatorul, solicitând "desființarea ei, în ceea ce privește considerentele pentru care au fost respinse recursurile și rejudecând recursurile să fie respinse pentru lipsa calității procesuale a recurentului, invocând în drept art. 318 Cod procedură civilă și motivând în esență că instanța de recurs, "din greșeală sau prin omisiune nu a reținut în considerentele deciziei sale, lipsa calității procesuale a lui, și prin aceasta a creat posibilitatea executorului să continue abuziv executarea silită asupra imobilului înscris în CF 2528, pentru că, prin rea credință, Tribunalul Timiș, în decizia recurată afirmă în considerente că poate urmări creanțele societății, chiar dacă imobilul nu mai este intabulat pe numele lui".
Verificând contestația în anulare de față, prin prisma admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform art. 318 Cod procedură civilă, invocat în speță, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 319 și 320 Cod procedură civilă, întrucât referitor la contestația în anulare specială exercitată în condițiile art. 318 Cod pr.civilă, Curtea stabilește că potrivit prevederilor acestui text legal, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițând-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (teza II).
Așadar contestația în anulare specială poate fi formulată în condițiile art. 318 alin.1, teza I, Cod procedură civilă, atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale. În această privință - a greșelii materiale - este de menționat că reglementarea legală reprezintă o excepție, astfel că această noțiunea nu trebuia interpretată extensiv, întrucât legiuitorul a avut în vedere numai greșeli de ordin material cu caracter procedural (iar nu greșeli de judecată), care au condus la pronunțarea unei soluții eronate (nefiind vizată stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor), precum de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv (deși el era declarat în termen) ori anularea unui recurs ca netimbrat (deși exista la dosar dovezi privind timbrarea lui legală), încât deci o - eventuală - netemeinicie a hotărârii nu poate constitui o greșeală materială de natură să justifice admiterea unei contestații în anulare.
Ca atare, Curtea consideră că greșelile materiale la care se referă art. 318 teza I Cod pr.civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată (ca în speță), întreaga doctrină juridică și practică judiciară statuând că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli materiale, de fapt, iar nu greșeli de judecată, adică de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale, pe această cale (a contestației în anulare) nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, căci textul legal indicat poartă numai asupra unor erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită și nicidecum ceea ce rezultă din prezenta contestație în anulare promovată și anume că ea se referă integral la greșeli de judecată, având finalitate aprecierea asupra probelor și interpretarea acestora și de aceea, evident, Curtea nu le poate primi.
De asemenea, referitor la teza II - alin.1 - a aceluiași art. 318 Cod procedură civilă, vizând contestația în anulare specială, bazată pe omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea consideră că prezenta contestație în anulare nu este admisibilă, deoarece instanța de recurs a respins în mod legal și corect recursul declarat de acest contestator și a analizat toate motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă, grupându-le și stabilind just că nici unul dintre aceste motive de recurs nu sunt incidente în dosar.
Așadar, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, căci instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că eventuala omisiune de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu poate deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 al.1 teza II Cod pr.civilă și chiar lipsa de claritate potențială (situație neincidentă în acest recurs) purtând asupra considerentelor deciziei de recurs nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs.
Numai o necercetare totală a vreunui motiv de recurs vizând modificarea ori casarea poate atrage admiterea unei contestații în anulare, dar nu este cazul prezentei spețe.
Din studiul dosarului, Curtea observă că, întrucât din considerentele deciziei de recurs atacate rezultă fără echivoc că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune, așadar, respingerea contestației în anulare de față, deoarece instanța de recurs nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte, ci să formuleze raționamentul juridic de sinteză, în speță fiind evident că - pe calea contestației în anulare - nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare ori de modificare, care au formulat obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a unei încălcări a legii (ceea ce nu este cazul acestui dosar), astfel că o contestație în anulare nu poate constitui un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
În consecință, contestația în anulare este o cale extraordinare de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile - expres și limitativ - arătate în art. 318 Cod pr.civilă și prin ea se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, Curtea apreciind că o contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe motive ce puteau fi invocate în calea ordinară a recursului, (deoarece imposibilitatea invocării lor în cadrul căii ordinare a recursului reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare), astfel că dispozițiile art. 318 alin.1, teza I și II Cod pr.civilă nu sunt incidente în prezenta cauză, impunându-se deci respingerea acestei contestații în anulare ca atare, deoarece instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau de casare.
Curtea consideră deci că textul legal în materie, care prevede admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată în drept pe art. 318 Cod procedură civilă, este de strictă interpretare prin această cale extraordinară de atac, de retractare, urmărindu-se doar repararea unor nereguli procedurale, în afara însă a problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, instanța de recurs nefiind ținută să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze, pentru a răspunde la motivele de recurs, printr-un considerent comun, cum a procedat just instanța de recurs, anularea unei decizii de recurs, în temeiul tezei II a art. 318 Cod procedură civilă neputând fi dispusă decât dacă instanța de recurs nu a cercetat deloc, adică sub nici un aspect, niciuna din criticile formulate în recurs,ceea ce evident nu este cazul acestei spețe și nici lipsa de claritate a considerentelor deciziei de recurs nu justifică anularea ei, prin procedura contestației în anulare, în principiu în calea extraordinară a contestației în anulare nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare.
Așa fiind, în raport de toate considerente ce preced și cum motivele invocate în prezenta contestație în anulare nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor art. precitate, Curtea o va respinge ca atare, întrucât această cale extraordinară de ataca nu poate constitui un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, deoarece instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, mai sus indicate, și nu poate să examineze justețea soluției pronunțată în cauză, legiuitorul neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt și a unei eronate aprecieri a probelor administrate.
În consecință, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, nici una din susținerile contestatoarei nefiind întemeiate.
De asemenea, raportat la art. 318 Cod procedură civilă, contestatorul nu arată care este greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs și nici care sunt motivele recursului sau la care instanța de recurs nu a răspuns când i - a soluționat recursul, neputând fi găsită așadar, admisibilă prezenta contestație în anulare și fiind cazul respingerii ei ca atare, întrucât motivele contestației în anulare nu pot privi greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii (care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs), nemulțumirea contestatorului neputând în consecință să facă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, bazată pe art. 318 Cod procedură civilă.
Curtea mai reține, că în raport de aceste prevederi legale - art. 318 Cod procedură civilă - care conțin motivele și condițiile de admisibilitate în principiu a unei contestații în anulare, prezenta contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe nici una din condițiile prevăzute, expres și limitativ în acest texte legale, căci hotărârea de recurs, nu cuprinde nici o greșeală materială de fapt, involuntară, (care nu se confundă cu greșelile materiale, la care se referă art. 281 Cod procedură civilă și care pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri) și de asemenea instanța de recurs nu a omis din greșeală să verifice nici unul din motivele de modificare sau de casare, singura soluție juridică legală ce se impune în dosar fiind aceea de respingere a acestei contestații în anulare de față.
Contestația în anulare de față, (așa cum este formulată în scris, prin care se solicită practic substituirea motivării instanței de recurs, cu cele solicitate în această contestație) nu poate fi găsită admisibilă, căci solicitările contestatorului nu pot fi realizate pe calea contestației în anulare, ci acestea pot fi - eventual - clarificate prin alte căi procesuale, precum de exemplu printr-o contestație la executare formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatorul împotriva deciziei civile de recurs nr. 749/30.06.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă - în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./25.11.2009
Tehnored /27.11.2009
Ex.2
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
