Fond funciar. Speta. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1069
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 167 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STAIBLIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE și pârâții intimați CONSILIUL LOCAL și COMUNA REPREZENTATĂ PRIN PRIMAR, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru pârâta recurentă, lipsă fiind reclamanta intimată Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate A, Consiliul Local și Comun a prin Primar.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul declarat în termen și legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat pentru pârâta recurentă depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru pârâta recurentă pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, hotărârile atacate sunt netemeinice și nelegale, modificarea în totalitate a hotărârilor atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.334 din 16.04.2008 pronunțată în dosarul civil nr- Judecătoria G admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta Comisia județeană A pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin prefect împotriva pârâților Consiliul local prin primar și, s-a constatat fals înscrisul anexa 1, emis de către Consiliul local al comunei sub nr.1447din 26 noiembrie 2001, s-a dispus desființarea totală a acestui înscris, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt că din înscrisul anexa 1 emis de către Consiliul local al comunei sub nr.1447 din 26 noiembrie s-a reținut că defunctul a decedat la data de 21 decembrie 1965, având ca moștenitori pe în calitate de fiică, iar ca bunuri rămase - pădure din CF 117. Din sentința civilă nr.888 din 06 decembrie 2001 Judecătoriei G, s-a reținut că înscrisul anexa 1 nr. 1447 din 26 noiembrie 2001 stat la baza coroborării cu actele de stare civilă pentru justificarea calității de moștenitor după autorul după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Din coala de CF 117, nr.top.389 și 389/b s-a reținut că în baza încheierii de CF 1241/22 mai 1933 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept expropriere în favoarea statului român asupra imobilului de sub A + 2; din aceeași coală CF, sub B 2, se reține că prin încheierea CF 3847/22 august 1891, dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A + 1 s-a întabulat în favoarea grof, născută. Din coala de CF 117, că prin încheierea de CF 625/1927 imobilul de sub A + 1, nr.top. 389 s-a adnotat și dezmembrat în nr.top. 389/a și 389/b de 900 iugăre și 9971 iugăre 67 stânjeni; parcela 389/a s-a transnotat în CF 216 în favoarea Comunei politice cu corporațiune morală din, iar parcela cu nr.top. 389/b s-a notat în favoarea proprietarului de până atunci. Din sentința civilă nr.11.-/1920 a Tribunalului Arad, care a desființat sentința civilă P 1380/2-1192/30 iulie 1920 Judecătoriei d e Ocol, s-a reținut că au fost chemați în judecată a, prin tutore, prin tutore. Din decizia civilă nr.III.1342/1937 a Curții de Apel Timișoaras -a reținut că s-a respins acțiunea Statului Român și s-a admis acțiunea reconvențională a pârâților, (soția lui ), (văduva lui ) și (căsătorită ); s-a reținut că s-a disjuns cererea intervenienților și din cererea reconvențională, urmând o judecată separată; dovedindu-se astfel o proprietate extratabulară de 300 iugăre.
Împotriva acestei sentințe la data de 22 mai 2008 declarat apel considerând hotărârea pronunțată ca fiind vădit netemeinică și nelegală.
În motivele de apel, apelanta arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre contrară unei realități evidente, ignorând esența probelor administrate și ceea ce înseamnă noțiunea de fals. Apelanta arată că instanța de fond a confundat noțiunea de nulitate cu noțiunea de fals. Totodată a mai arătat că având în vedere că acțiunea civilă privind declararea actului ca fiind fals a fost declanșată ca urmare a soluționării dosarului nr.75/P/ 2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, consideră că acțiunea era prematură deoarece i-a fost încălcat în mod vădit dreptul la apărare și organul de urmărire penală avea obligația să-i comunice o copie a ordonanței. Nefiind în posesia acestei ordonanțe nu s-a putut apăra, a fost privată de apărare conform prev.art. 278/1 cod.pr. civilă.
Prin întâmpinare intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Aas olicitat respingerea apelului declarat de și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, cu susținerea că, chiar dacă numita face dovada faptului că este moștenitoarea defunctului, apreciază că falsul înscrisului antemenționat intervine cu privire la înscrierile privind deținerea în proprietate de către aceasta a unei suprafețe de pădure înscrisă în cartea funciară nr.117 sub nr. top 389/ Acest aspect fiind reținut de altfel în mod corect de către instanța de fond. Din situația de fapt, evidențiată de cuprinsul colii de carte funciară nr. 117, se arată că rezultă în mod evident neconcordanța dintre înscrierile din anexa 1 cu privire la deținerea de către autorul pârâtei apelante a unei suprafețe de teren forestier din cartea funciară nr.117.
Prin decizia civilă nr.167 din 15 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a fost respins apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.334 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria G în dosar nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Arada reținut următoarele:
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor aduse prin motivele de apel și a limitelor impuse de art.295 Cod proc.civ. tribunalul a admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 162/12.03.2008 pronunțată de Judecătoria G în contradictoriu cu intimata-reclamantă Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A și intimații pârâți Consiliul local și Comuna reprezentată prin primar și în consecință a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamantă Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A, cu obiect constatarea falsului înscrisului intitulat "Anexa 1" înregistrat sub nr. 1447 din 26 noiembrie 2001, eliberat de Consiliul local al comunei, fără cheltuieli de judecată, apreciind astfel că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la raționamentul juridic de la împrejurarea că falsul în înscrisuri este un mod ilicit de confecționare sau modificare a unui înscris oficial sau a unui act sub semnătură privată cu scopul de a produce efectele probatorii ale unui înscris adevărat. Pe de altă parte, este de necontestat că falsitatea ori caracterul real al unui înscris constituie o împrejurare de fapt, care poate genera efecte juridice. Or, conform art.111 Cod proc.civ." partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, dacă nu are la îndemână o cerere în realizarea dreptului. Prin urmare, o cerere principală având ca obiect constatarea unei împrejurări de fapt este inadmisibilă în procesul civil.
În procesul civil, potrivit art.184 Cod procedură civilă, constatarea falsului poate fi realizată numai pe cale incidentală, dacă acțiunea penală s-a stins ori s-a prescris. Aceeași regulă se aplică și în cazul unei revizuiri, dacă acțiunea penală nu se mai poate exercita. Conform art.322 pct.5 rap. la art.322 pct.4 Cod proc.civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri în cazul în care un înscris care a stat la baza hotărârii este fals, chiar și atunci când acțiunea penală nu se mai poate exercita, situație în care falsul se va cerceta incidental cu ocazia revizuirii hotărârii.
În raport de motivele expuse, a apreciat că instanța de fond în mod greșit a soluționat o cerere principală în contradictoriu și cu alte părți, având ca obiect constatarea unei stări de fapt, respectiv a caracterului fals al anexei.
Prin Ordonanța nr.75/P/2007 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților și desființarea anexelor de către instanța civilă prin promovarea unor acțiuni de către Comisia Județeană de fond funciar, procurorul procedând la îndrumarea comisiei județene să acționeze în justiție pentru constatarea falsului. În aceste condiții, tribunalul apreciind că trebuie avute în vedere principiile de bază ale dreptului procesual civil, în special principiul înscris în art.111 Cod procedură civilă, conform căruia o acțiune în constatare este admisibilă numai atunci când se solicită constatarea existenței ori inexistenței unui drept, iar nu a unei stări de fapt, mai cu seamă că anexele respective erau niște formulare întocmite de primării prin care se cere de către părții deschiderea procedurii succesorale.
Împotriva acestei soluții în termen legal a declarat recurs petenta Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1183 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- a casat decizia nr.262/25.09.2008 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul nr- și a trimis cauza spre rejudecarea apelului, pe fond, îndrumând instanța de apel să reexamineze atât legalitatea cât și temeinicia soluției de fond și să administreze toate probele necesare pentru a lămuri existența ori inexistența legăturii de rudenie dintre unul sau mai mulți foști proprietari ai pădurii din CF 117 și pârâta.
În rejudecarea apelului, examinând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de apel și din oficiu, în baza art.295 al.1 Cod procedură civilă, având în vedere îndrumările instanței de casare de a examina cauza pe fond, se va constata că starea de fapt reținută este conformă probelor administrate, probe apreciate corect de prima instanță, care a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.111 teza 1, art.178 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Din Ordonanța din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, în Dosarul penal nr.75/P/2007 rezultă că inculpatul a întocmit la solicitarea persoanelor interesate, pe baza actelor de stare civilă și a declarațiilor acestora, Anexa 1, descrisă în Instrucțiunile nr.1567/16.11.1970, iar aceste înscrisuri au fost depuse la dosarele civile în care erau cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în baza Legii nr.18/1991, modificată și în considerarea lor ca probe s-au pronunțat hotărâri judecătorești, care au rămas irevocabile, deși formularul Anexa 1 denumit cerere pentru deschiderea procedurii succesorale, care se trimitea notarului de stat, nu mai era necesar, după intrarea în vigoare a Legii nr.36/1995, privind activitatea notarilor publici, lege care a abrogat Instrucțiunile nr.1567/16.11.1970.
Din verificarea conținutului înscrisului Anexa 1 și actele de stare civilă, se reține in ordonanța procurorului că, au fost înserate date neadevărate în anexele 1, ce au fost depuse la dosarele aflate pe rolul Judecătoriei
În baza art.14 lit.a și art.346 pr. pen s-a dispus să se desființeze Anexele 1 eliberate de Primăria și anexele 1 emise de Primăria, cu excepția anexelor din dosarele nr.1167/2001,1180/2001,215/2002,1164/2001 ale Judecătoriei G, de către instanța civilă, prin promovarea unor acțiuni civile de către Comisia județeană de fond funciar A, conform Deciziei nr.XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Având în vedere îndrumările date prin Decizia nr.XC din 21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia civilă nr.1183 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Curții de Apel Timișoara se va reține că prima instanță nu a făcut nici o confuzie între nulitate și fals, cum pretinde apelanta, ci a analizat conținutul Anexei 1 emisă de Primăria, cu nr.1447/26.11.2001, în considerarea Ordonanței din 17.12.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timișoara, în dosarul penal nr.75/P/2007 și a probelor administrate în acel dosar penal.
Aplicarea dispozițiilor art.111 teza 1 din Codul d e procedură civilă se face în baza îndrumărilor date prin decizia civilă nr.1183 din 27 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- Curții de Apel Timișoara, astfel că și acest motiv de apel este nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 167 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, a declarat recurs recursul pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței primei instanțe, deoarece nu s- stabilit nici de către organele de anchetă penală, nici de către instanțele civile inexistența calității de moștenitor a recurentei.
S-a mai arătat că instanța de apel nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii stabilite de către instanța de recurs prin decizia civilă nr. 1183 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
În drept, recurenta a făcut trimitere la prev. art.304 pc.t 8 și 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la ar.t 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este fondat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Într-adevăr prin decizia de casare nr. 1183 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, cauza a fost trimisă la Tribunalul Arad pentru ca instanța de apel să verifice pe fond cererile reclamantei și să administreze toate probele necesare pentru a lămurii existența sau inexistența legăturii de rudenie dintre unul sau mai mulți foști proprietari ai pădurii din CF 117 și pârâta, deoarece, pârâta s-a prevalat de existența acestei legături de rudenie în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate funciar.
Tribunalul Arad prin decizia recurată nu s-a conformat acestor dispoziții ale instanței de recurs, reținând starea de fapt avută în vedere de către prima instanță, bazată pe cuprinsul Ordonanței din 17 decembrie 2007 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în dosar penal nr. 75/P/2007.
Dispozițiile instanței de recurs, în temeiul art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt obligatorii pentru instanța de trimitere, iar nerespectarea acestora echivalează cu o necercetare a apelului în limitele caracterului devolutiv, stabilite de către instanța de casare.
Față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 și art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către pârâta, va casa decizia instanței de apel și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Arad, cu mențiunea că instanța de apel are îndatorirea de a verifica și a stabilii existența sau inexistența legăturii de rudenie dintre unul sau mai mulți foști proprietari ai pădurii din CF 117 și pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 167 din 15.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Arad.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.12.2009
Tehnored /03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
