Anulare act. Decizia 1067/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1067
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 202 din 5.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă contestatorii personal, asistați de avocat și avocat pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Avocat pentru contestatori pune concluzii de admitere a contestației în anulare conform prev. art. 318 Cod procedură civilă, ambele teze, arătând că este o greșeală materială, instanțele de apel și recursul au omis să se pronunța asupra expertizei efectuată în cauză de trei experți, situație față de care solicită casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata, pune concluzii de respingere a contestației în anulare, arătând că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 318 Cod procedură civilă. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.847/59 din 21.07.2009, contestatorii și au solicitat anularea deciziei irevocabile nr.202/05.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, cerând și suspendarea executării silite ce susțin că s-a declanșat împotriva lor, indicând ca temei de drept al contestației disp.art.318 pr.civ. cu argumentul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs cu care a fost investită, câtă vreme s-a analizat doar capătul de cerere privind grănițuirea și nu și cererea de revendicare imobiliară asociată acesteia.
În acest context, contestatorii au arătat că instanța de recurs a respins recursul lor și a păstrat în mod eronat soluția instanțelor inferioare, care au admis atât capătul de cerere privind grănițuirea proprietăților, formulat de reclamanta, cât și capătul, de cerere prin care aceasta revendica o porțiune de teren, iar această omisiune a curții s-a datorat ignorării concluziilor expertizei cu trei experți și a declarațiilor intimatei, consemnate cu ocazia interogatoriului luat acesteia în instanță.
Intimata Bordin a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, susținând că în cauză nu sunt prezente ipotezele prevăzute de art.318 pr.civ. în sensul indicat de către contestatori întrucât instanța de recurs nu a săvârșit nici erori materiale și a tratat toate motivele de recurs cu care a fost investită, respectiv a analizat recursul prin prisma motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. în limitele cererii și argumentelor utilizate de recurenții.
Curtea, analizând contestația în anulare formulată de către contestatorii și ivia împotriva deciziei civile nr.202/05.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, cu observarea disp.art.318 pr.civ. rap.la art.320 pr.civ. va constata că aceasta este neîntemeiată.
În acest sens, curtea va constata că pentru a deveni aplicabile disp.art.318 pr.civ. care conține două ipoteze distincte, este necesar ca instanța de recurs să fi săvârșit fie o eroare materială, atunci când a soluționat recursul cu care a fost investită, fie să fi omis să trateze unul dintre motivele de modificare sau de casare cu care a fost investită.
Pentru prima ipoteză, jurisprudența și doctrina, în interpretarea primei teze a art.318 pr.civ. a calificat erorile materiale ca fiind exclusiv erori de nume, de denumiri, de indicații geografice, de adrese ori de socoteli ori de date, fiind vizate exclusiv greșeli de fapt, involuntare și nicidecum eventuale greșeli de judecată, determinate de o apreciere eronată a probelor dosarului - care de altfel nici nu se poate întâmpla, câtă vreme recursul este o cale extraordinară de atac, ce vizează doar legalitatea unei decizii pronunțată de o instanță inferioară, fostele motive de modificare prevăzute de art.304 pct.10 și 11 din vechiul Cod de procedură civilă fiind abrogate - ori de o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în speță sau de rezolvare greșită a unui incident procedural (a se citi excepție) - Juridica, Codul d e procedură civilă - comentat și adnotat, Editura, B, 1994, p. 532.
Or, din această perspectivă, curtea va constata că o eventuală apreciere eronată de către instanța de recurs a noii expertize care s-a realizat în cauză de către cei trei experți (contraexpertiza, cu variantele sale) sau eventuala interpretare eronată a declarației intimatei, dată cu ocazia interogatoriului luat de instanța inferioară nu intră în categoria erorilor materiale, care să poată mai apoi să fie sancționată cu aplicarea ipotezei Iaa rt.318 pr.civ.
În al doilea și ultimul rând, curtea va mai constata că nici cea de-a doua ipoteză a art.318 pr.civ. nu este incidentă în cauză întrucât instanța de recurs, care a pronunțat decizia civilă nr.202/2009 a fost investită cu analizarea și soluționarea recursului reclamanților, doar din perspectiva art.304 pct.9 pr.civ. cu acea ocazie recurenții susținând și argumentând că decizia civilă nr.341/12.11.2008 a Tribunalului Arad este nelegală pentru că s-ar fi interpretat și aplicat greșit normele legale ce vizează instituția grănițuirii.
Însă, analizându-se decizia civilă nr.202/2009 a Curții de Apel, prin prisma motivelor de recurs cu care acea instanță a fost investită, curtea va constata că aceasta a analizat recursul tocmai din acest punct de vedere și a interpretat sensul în care trebuie aplicate prev. art.594 Cod civil, confirmând totodată modul de interpretare a aceleiași norme, de către instanța de apel și a constatat totodată o acțiune de grănițuire poate fi pornită, potrivit normei, doar de către proprietarii fondurilor limitrofe, constatând totodată că nu există nicio incompatibilitate între cererea de grănițuire, alături de cea de revendicare imobiliară, practica judiciară și doctrina confirmând că aceste două capete de cerere coexistă de foarte multe ori în cazul unei acțiuni în grănițuire.
Prin urmare, sub acest aspect, curtea va constata că instanța de recurs a răspuns motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. astfel cum a fost investită de către recurenții - actualii contestatori.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.320 pr.civ. rap.la art.318 pr.civ. va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorii și împotriva deciziei civile nr.202/05.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Va constata că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimata, deși a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, nu a făcut nicio dovadă cu privire la existența acestora, câtă vreme la dosarul cauzei nu s-a depus chitanța doveditoare a plății onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de către contestatorii și împotriva deciziei civile nr. 202 din 5.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /07.12.2009
Tehnored /09.12.2009
Ex.2
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcăriță
