Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1258/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1258/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile de apel nr. 279/A/ 23.06.2009 pronunțată în dosare nr. -, de Tribunalul Arad - secția civilă - în contradictoriu cu pârâții intimați, Biroul Norarial, și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamantul, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța din oficiu invocă excepția de netimbrare a recursului având în vedere că reclamantul recurent pentru acest termen de judecată deși a fost citat cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței și acordă cuvântul pe excepția netimbrării recursului, după ce în prealabil, Curtea i-a respins cererea acestui reclamant de acordarea ajutorului juridic, sub forma scutirii lui de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cu motivarea că recurentul depășit plafonul maxim legal de plată care îi poate fi acordat.
Reclamantul solicită admiterea recursului, arată că nu poate timbra, neavând are nici un fel de venituri și faptul că a fost greșit anulat ca netimbrat apelul său, prin decizia recurată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1361 din 29.02.2008, pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Arad anulează ca netimbrată acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților ,(moștenitorii defunctei, ), Biroul Notarial Public și, reținând că deși legal citat cu mențiunea timbrării acțiunii cu suma de 12 lei și 0,3 lei timbru judiciar, pentru termenul de judecată din 28.02.2008, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată, reclamantul nu și-a îndeplinit aceste obligații de plata taxelor judiciare menționate, contrar art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul și prin decizia civilă nr. 279/A/23.06.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - anulează ca netimbrat și apelul aceluiași reclamant, reținând că nici pe acesta nu l-a timbrat legal cu suma fixa de 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși i s-a pus în vedere acest lucru, prin citația emisă pentru termenul de judecată din 23.06.2009.
Instanța de apel a mai reținut că reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, în sensul scutirii de la plată a acestor taxe judiciare aferente apelului, în condițiile dispozițiilor nr.OUG 51/21.04.2008, dar prin încheierea camerei de consiliu din 29.04.2009 se respinge cererea de acordarea ajutorului publice judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, cu motivarea că din evidențele Tribunalului Arad, privind scutirile de la plata taxelor judiciare de timbru, acordate în baza nr.OUG51/2008, acest reclamant figurează că beneficiat în cursul ultimului an calendaristic de ajutor public judiciar, sub această formă a scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantum de 7.200 lei, fiindu-i totodată, respinsă și cererea aceluiași reclamant, de reexaminare, potrivit încheierii camerei de consiliu din 22.06.2009.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs reclamantul, pe care însă nu l-a timbrat, legal, nici pe acesta, cu suma de 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost citat cu mențiunea timbrării recursului cu aceste sume, stabilite prin rezoluție judecătorească, sub sancțiunea anulării recursului său ca netimbrat, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 146/1997, (privind taxele judiciare de timbru) și art. 1 și 9 alin.2 din nr.OG 32/18.08.1995 (privind timbrul judiciar ), Curtea va dispune anularea ca netimbrat a prezentului recurs al reclamantului, care nu a făcut dovada achitării anticipate, până la acest termen de judecată a sumelor integrale de mai sus, neconformându-se astfel deci dispozițiilor legale precitate, aceste taxe fiind modice și neîmpovărătoare pentru recurent.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar sancțiunea pentru neîdeplinirea acestei obligații de plată până la termenul de judecată stabilit de instanța de judecată, este anularea ca netimbrată a cererii de recurs (alin.3).
Aceeași sancțiune este prevăzută de art. 9 alin.2 din nr.OG 32/1995 și pentru nerespectarea prevederilor referitoare la achitarea timbrului judiciar.
Așadar, Curtea stabilește că recurentul reclamant de față nu dat curs acestor obligații legale de plată a taxelor de timbru, menționate aferente prezentului recurs, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, fără a mai cerceta fondul cauzei, din oficiu a reținut cauza în pronunțare pe această excepție, pe care găsind-o întemeiată o va admite ca atare și va dispune anularea în consecință a acestui recurs, ca netimbrat.
După cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii, Curtea a respins cererea reclamantului recurent de acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, cu motivarea că recurentul a depășit plafonul legal maxim de plată care îi poate fi acordat, constatându-se că, potrivit art.7 din nr.OG51/21.04.2008, ajutorul public judiciar se poate acorda în această formă, fără a se putea depăși, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care reclamantul a formulat cererea de acordare, și totodată, constatându-se că la nivelul perioadei 17.06.2008 - 10.06.2009, salariul minim brut pe țară a fost de 600 lei lunar, astfel că totalul celor 12 salarii se ridică la suma de 7200 lei.
Or, din studiul evidențelor fiscale ale Compartimentului financiar - contabil al Tribunalului Arad ( fila 58), rezultă că recurentul reclamant a mai beneficiat deja, în cursul ultimelor 12 luni calendaristice de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru, în cuantumul maxim prevăzut și acordat de lege, de 7200 lei disponibil, sub care aspect decizia civilă recurată se verifică legală și temeinică atât sub aspectul anulării apelului reclamantului, ca netimbrat, cât și sub cel al respingerii cererii de reexaminare formulată de același reclamant, avându-se în vedere tocmai motivarea mai sus - redată, încât deci reclamantul era dator să-și timbreze recursul cu sumele mai sus indicate, ceea ce n-a făcut și de aceea recursul va fi anulat ca netimbrat, ca atare.
De altfel, Curtea mai observă că potrivit adresei din dosar (26) la grefa Judecătoriei Arad, în Registrul special de valori la poziția nr.179 se află consemnată recipisa CEC cu nr. - din 11.09.2003, cu o valoare de 9416,6 lei, RON ( adică 94.166.600 lei, vechi, ROL) în dosar nr. 4421/2003 al Judecătoriei Arad, ce a fost consemnată la dispoziția reclamantului (de către numiții și ) și prin urmare recurentul dispune de posibilități material - financiare, pentru a-și putea achita suma de 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, fiind deci eronată susținerea acestuia de la termenul de astăzi, în sensul că nu ar avea nici un fel de venituri.
Recurentul reclamant pentru a-și justifica neplata acestor taxe judiciare de timbru, prevăzute de lege a invocat la termenul de judecată din 17.06.2009, excepția de neconstituționalitate a nr.OUG 51/2008, privind acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă, motivând că se împiedecă dreptul la un proces echitabil, la aplicarea și la cercetarea fondului cauzei, fiind favorizați pârâții, dar prin decizia nr. 264 din 24.02.2009, (pronunțată în dosarele nr. 2008 D/2008, nr. 2247 D /2008 și nr. 1D/2009) Curtea Constituțională, referitor la excepția de neconstituționalitate prevederilor OUG nr. 51/2008, o găsește neîntemeiată și o respinge ca atare (47 - 50).
Astfel, în considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională stabilește că OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătățirea accesului la justiție în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistența judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art.1 și constă în "asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii". În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului la acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții.
Prin urmare, Curtea nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedecă accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea observă că susținerile autorilor excepției pornesc d la abordare greșită conceptului de acces liber la justiție, și anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării actului de justiție. Or, Curtea Constituțională a statuat în mod constant că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Prin Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.943 din 21 octombrie 2005, Curtea a reținut că nici dispozițiile art. 21 din Constituție și nici un alt text din convenții sau tratate la care România este parte nu instituie vreo interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, urmând ca aceste cheltuieli să fie în final recuperate de la partea căzută în pretenții.
Așa fiind, Curtea nu poate primi critica de neconstituționalitate potrivit căreia stabilirea unei sume maxime echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, este de natură a împiedica accesul liber la justiție, exercitarea dreptului la un proces echitabil sau că instituie discriminări pe criterii de avere.
Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului public judiciar, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanță, de prevenirea exercitării abuzive cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susținere din parte statului și l-ar solicita, fără a se îngrădi, în acest mod, accesul efectiv la justiție.
În ce privește critica de neconstituționalitate formulată în Dosarul nr. 2247 D/2008, Curtea constată că, prin Decizia nr.96 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7,8 și 53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008, controlul de constituționalitate fiind raportat cu acel prilej, la temeiuri și critici de neconstituționalitate asemănătoare, formulate de altfel de același autor al excepției ca și în acest dosar. În plus, în prezenta cauză, autorul excepției invocă și prevederile art. 108 alin(2) și (3) din Constituție, care însă nu au incidențe deoarece aceste prevederi se referă la actele Guvernului - hotărâri și ordonanțe, emise în temeiul unei legi speciale de abilitare - și nu la ordonanța de urgență.
Cu privire la dispozițiile art. 115 alin.(1), (7) și (8) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea constată că nici acestea nu au incidență în cauză.
Cât privește critica de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 51/2008, față de art. 24 din Legea fundamentală, Curtea constată că dispozițiile criticate nu contravin principiului constituțional al dreptului la apărare, părțile având posibilitatea de a formula apărările necesare, în condițiile legii. Totodată, critica de neconstituționalitate a actului atacat, prin raportare la art.115 alin.(6) din Constituție, nu poate fi primită întrucât prin finalitatea sa nu afectează drepturile și libertățile fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură condiții mai bune pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiție.
În sfârșit, Curtea nu poate reține nici pretinsa contradicție dintre prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 și acte sau norme ale unor acte juridice internaționale în materia drepturilor omului, aplicabile României, la care face referire autorul excepției în Dosarul nr. 2247 D/2008, întrucât acesta doar le enunță și nu arată corect în ce anume constă această contradicție.
Așa fiind se va dispune anularea recursului reclamantului, ca netimbrat, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile de apel nr. 279 /A/ 23.06.2009, pronunțată în dosar în dosar nr.-, de Tribunalul Arad - secția civilă -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.TP/15.12.2009
Dact. NF/15.12.2009
Ex.2
Tribunalul Arad - Preșțedinte
-Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița
