Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.1260/

Ședința publică din 10 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 2: Cristian Pup

JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 542/A/5.06.2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă - în contradictoriu cu pârâții intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B - reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T -, Municipiul T reprezentat prin Primar, și Consiliul Local al municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanții recurenți avocat ,iar pentru pârâții intimați Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților,în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, în scris, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâților intimați, consilier juridic solicită respingerea recursului.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin acțiunea civila înregistrata la Judecătoria Timișoara sub nr- din 27 iunie 2008, reclamanții, si i-au chemat in judecata pe paratii STATUL R, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin T, MUNICIPIUL T reprezentat prin Primar si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, solicitând că prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului situat in T,-, înscris in CF nr. 6958 T, nr. cad. 30475, in suprafața de 308 mp, teren aferent construcțiilor cumpărate in baza Legii nr.112/1995; in consecința, să se dispună radierea dreptului de proprietate al Statului R si înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului in litigiu.

In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat ca au dobândit dreptul de proprietate asupra casei de locuit situata pe acest teren, in baza Legii nr.112/1995; ca terenul in litigiu este aferent casei de locuit proprietate a reclamanților, încadrându-se in categoria de "teren aferent locuințelor cumpărare in temeiul Legii nr.112/1995" iar odată cu cumpărarea locuinței au dobândit, prin efectul legii, si dreptul de proprietate asupra terenului aferent in condițiile art. 26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 si art.33 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG nr.20/1996.

Paratul Statul R, reprezentat de Ministerul Finanțelor, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice T, a solicitat respingerea acțiunii:

- pe cale de exceptie, pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului R, reprezentat de Ministerul Finanțelor, considerând ca singurul subiect de drept care are calitate procesuala pasiva intr-un litigiu de natura celui de fata este Municipiul

- pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, cu motivarea, in esenta, ca obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit numai locuința - construcție, nicidecum terenul; or, atâta timp cat nu se face nici o mențiune de înstrăinare si a terenului aferent construcției, prima instanța nu putea considera dobândirea dreptului de proprietate prin efectul legii(filele 29-31).

Consiliul Local al Municipiului Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, deoarece terenul a rămas proprietatea Statului R, nefiind vândut reclamanților odată cu locuința-construcție; ca, prin Hotararea nr.339/2004, Consiliul Local al Municipiului Tas tabilit ca, pentru curțile si grădinile aferente construcțiilor vândute in baza Legii nr.112/1995, sa se încheie cu actualii proprietari ai construcțiilor contracte de închiriere, chiria stabilindu-se conform OUG nr.40/1999, neputându-se încheia contracte de vânzare-cumpărare pentru terenul aferent, întrucât nu a fost reglementata juridic noțiunea de "teren aferent".

Judecătoria Timișoara prin sentința civila nr. 3565/12.03.2009 pronunțata in dosar nr- a admis acțiunea civilă înaintata de reclamanții, si împotriva paratilor STATUL R, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin T, MUNICIPIUL T reprezentat prin Primar si CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI S-a constatat ca dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului aferent construcțiilor cumpărate in baza Legii nr.112/1995, în suprafața de 308 mp, evidențiat in CF nr. 6958 T, nr. cad. 30475, situat in T,- si, in consecința. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului R si înscrierea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului. cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că prin înscrisurile de la filele 5-12, reclamanții au dovedit ca, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 931/R/09.12.1997, au cumpărat, in baza Legii nr.112/1995, locuinta situata in T,-, compusa din doua camere si dependințe, pentru prețul de 15.516.775 lei vechi, achitat in rate.

In baza contractului de vânzare-cumpărare, reclamanții si-au inscris dreptul de proprietate asupra construcției evidentiate in CF nr. 6958 T nr. cadastral 30475 (strada schimbându-si, intre timp, numele - instr. - -), iar dreptul de proprietate asupra terenului a ramas inscris in favoarea Statului

Cu privire la excepția invocata - daca Statul R este titularul dreptului de proprietate asupra terenului inscris in cartea funciara, atunci in cauza sunt incidente prevederile art. 25 alin.2 din Decretul nr.31/1954 care instituie regula potrivit căreia Statul R, ca subiect de drepturi si obligatii, este reprezentat in raporturile juridice la care participa nemijlocit prin Ministerul Finanțelor, daca legea nu prevede altfel.

Judecătoria Timișoaraa mai reținut că, potrivit art. 37 din HG nr.20/1996, modificata prin HG nr.11/1997, pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului, "in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".

In art. 26 alin. ultim din Legea nr.112/1995, se prevede ca "suprafetele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22.12.1989 in posesia acestora si care depasesc suprafața aferenta construcțiilor, raman in proprietatea statului".

După cum rezulta din cele doua dispoziții legale care se completeaza reciproc, comparatorii construcțiilor devin, in virtutea legii, proprietari ai terenurilor aferente acestora, diferența rămânând in proprietatea Statului

Daca HG nr.20/1996 - in vechea redactare - dispunea ca atribuirea terenului dobândit odată cu construcția cumpărata in baza Legii nr.112/1995, se face prin decizia Prefecturii, la propunerea primăriilor, pe baza verificării situației juridice a terenurilor, potrivit art. 37 din HG nr.20/1996 republicata in baza HG nr.11/1997, dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate se dobândește de catre cumpărător "ope legis", ceea ce face ca acțiunea reclamanților sa fie admisa.

Este adevărat ca reglementările legale in vigoare nu definesc noțiunea de "teren aferent", asupra căreia s-au purtat mai multe discuții.

Art.2 din nr.15/2004 definește terenul aferent ca fiind terenul situat la aceeași adresa cu clădirea de locuit, delimitat prin împrejmuiri sau calcane, in conformitate cu planul parcelar.

Împotriva acestei decizii civile au declarat apel pârâții Statul Român- reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice B - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al municipiului T, solicitând reformarea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.

Prin decizia civilă nr.542/A/5.06.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș - secția civilă - admite apelurile declarate de acești pârâți și schimbă, în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ea reclamanților.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în fapt și drept că, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, cand este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", textul interpretativ circumscris art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a L1 12/1995, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca cea din urma lege speciala conferă chiriașilor comparatori, - apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora -", VOCATIA de a dobândi si terenul aferent edificatului supus operațiunii juridice de înstrăinare in condițiile de exigenta ale articolului 9 apartenent legii interpretate, aceea cu nr. 112/1995

In alți termeni terenul de sub construcție si căile de acces strict necesar unei folosințe normale a edificatului. Si cum, de altfel, obliga la a se statua si exigentele imperativului art.26 apartenent aceleiași legi speciale care, spunând prin al sau alineat ultim ca,suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 in posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor raman in proprietatea statului", conturează cu forța evidentei si concluzia (la rândul ei, confirmata jurisprudențial de aceeași Înalta Curte de Casație si Justiție) ca ceea ce excede terenului aferent acela destinat exploatării normale a edificatului înstrăinat chiriașului, in condițiile de exigenta ale art.9 apartenent legii speciale, devine susceptibil de a fi retrocedat in natura foștilor proprietari spoliați in perioada comunista.

Instanța de apel mai reține că deținătorul actual dobândește vocația de a înstrăina către chiriași, însă această înstrăinare se va face potrivit legislației în vigoare, respectiv Legii nr. 112/1995, cu mențiunea că prețul de vânzare se va stabili potrivit criteriilor nr.2665/1c/311/28.02.1992, privind stabilirea și evaluarea terenurilor și concluzioneaza că dreptul de proprietate asupra terenurilor care nu se restituie în natură foștilor proprietari se dobândește de către chiriașii titulari de contract de închiriere pe calea operațiunii juridice de vânzare - cumpărare, adică în aceeași modalitate ca și construcția ce o încorporează și deservește, aceea de cumpărare cu plata - integrală sau în rate - a prețului, o soluție contrară fiind obstaculată de art.13 din Legea nr.112/1995, în corelație cu art.39 din Normele Metodologice de aplicarea acestei legi.

Aceeași instanță de apel mai arată că numai vădind o cunoaștere a legislației în materie și deturnând intenția legiuitorului, reclamanții pentru a-și apropia terenul aferent, au recurs la concursul justiției, pe calea unei acțiuni inadmisibile și nu au valorizat dreptul subiectiv conferit chiriașilor, acela de a achiziționa și terenul aferent edificatului, tot prin exprimarea opțiunii de cumpărare, achitând prețul cuvenit, iar nu gratuit și din oficiu.

Împotriva acestei decizii civil de apel au declarat recurs, în termen legal reclamanții, și, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului pârâților și menținerii sentinței civile pronunțată de Judecătoria Timișoara, invocând în drept art. 304 pct. 7/9 Cod procedură civilă și motivând în esență că este eronată soluția instanței de apel, în sensul că terenul aferent construcției de locuit poate intra în proprietatea lor doar printr-o operațiune de vânzare - cumpărare, în prețul de vânzare al construcției fiind inclus și prețul valorii cotei de teren aferent imobilului cu destinație de locuință.

Intimații - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice citat în reprezentarea Statului Român, prin întâmpinarea de la dosar solicită respingerea recursului reclamanților (fila 6-7 ).

Verificând decizia recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de probele administrate în cauză, Curtea urmează să dispună, admiterea prezentului recurs al reclamanților, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 Cod procedură civilă și să caseze ambele hotărâri judecătorești anterioare, pronunțate în cauză, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond la prima instanță, respectiv, Judecătoria Lugoj în vederea administrării de probe noi, și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție legal, ca și pentru asigurarea unei judecăți unitare.

Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar Curtea constată că prima instanță a pronunțat sentința civilă indicată mai sus, în baza unui probator insuficient administrat în cauză și nu a stăruit prin toate mijloacele legale de probă, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii unei corecte stări de fapt și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, nemanifestându-și rolul activ, impus de art. 129 alin.5 și 6 și art. 130 Cod procedură civilă, care o îndreptățea să ordone administrarea de probe pe care le-ar fi considerat necesare, chiar dacă părțile s-ar fi împotrivit.

Astfel, în vederea determinări cu exactitate a adevăratelor raporturi juridice dintre părțile litigante, în dosar este absolut necesar să se dispună de către prima instanță - căreia i se va transpune întregul dosar spre rejudecare, pe fondul pricinii - refacerea (completarea) raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic judiciar, în sensul de a se preciza care este suprafața de teren, de absolută și strictă necesitate vizând folosința utilă a terenului aferent construcției cumpărată în baza Legii nr.112/1995, precum și orice alte probe pe care le va considera legale, concludente și pertinente pricinii de față.

Această soluție se impune în cauză deoarece, potrivit contractului de vânzare -cumpărare nr.931R/9.11.1997 (5-6) reclamanții au cumpărat doar 2 camere de locuit cu o suprafață utilă de 56,72. precum și bucătărie, de alimente, antreu, urcare pod și spălătorie.

Cu toate acestea, în raportul de expertiză se menționează că suprafața reală a imobilului cu nr.top.30475 este de 409. cu 101. mai mare decât cea înscrisă în CF 6958 T și că pe această parcelă, suprafața construită totală este de 85. existând și o anexă gospodărească cu suprafață de 16. în prelungirea casei, dar că suprafața aferentă casei cumpărate de reclamant, în baza Legii 112/1995, este de 308. fără nici un fel de acte explicații sau justificări, în pofida conținutului extrasului de carte funciară, de la dosar (f,11), unde sub B 3 - partea II - proprietatea - se prevede că Statul Român este proprietar, în cotă de 1/1 pe teren, iar sub B5 -7 se prevede că reclamanții sunt proprietari doar asupra construcției cumpărate la Legea nr.112/1995, conform nr.30272, reînregistrat cu nr. 27594/ 2006, însă fără teren, neintabulat în favoarea lor, în cartea funciară.

Prin urmare, în dosar este necesar să se determine cu exactitate, prin suplimentarea raportului de expertiză respectiv prin completarea, adică refacerea raportului de expertiză, în condițiile art. 211 Cod procedură civilă, care este terenul aferent, care asigură numai o normală utilizare construcției, iar nu și alte construcții și anexe voluptorii, care nu au legătură strictă cu o reală folosință a construcției cumpărate, căci este constant statuat în jurisprudență că noțiunea de teren aferent reprezintă doar terenul de sub construcții, căile de acces autorizate și strict necesare unei folosințe normale a construcțiilor și terenul necesar utilizării imobilului, potrivit destinației sale, suprafața de teren aferent fiind determinată, de la caz la caz, în raport de situația faptică a construcției amplasată pe teren.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile de apel nr. 542/A/5.06.2009, pronunțată în dosar nr- de Tribunalul Timiș - secția civilă - și sentinței civile nr. 3565 din 12.03.2009, pronunțată în dosar nr-, de Judecătoria Timișoara, pe care le casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, la prima instanță, respectiv Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 10 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -

GREFIER,

- -

Red.TP/ 15.12.2009

Dact..12.2009

Ex.2

Tribunalul Timiș - Președinte,

Judecător.

Președinte:Lucian Lăpădat
Judecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1260/2009. Curtea de Apel Timisoara