Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1259/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1259/
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr.411/29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, pârâtele intimate și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru pârâtul recurent avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Recursul declarat a fost legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar mobil.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată că:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- la data de 04.10.2007, reclamantul a chemat in judecata pe paratii, si, solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa se constate ca prin contractul de vanzare-cumparare provizoriu incheiat la data de 21.09.1993 intre reclamant si antecesoarea paratilor, decedata la data de 14.04.1997, aceasta din urma i-a instrainat suprafata de 2 ha teren arabil dobandit in baza titlului de proprietate nr. 4786/67 emis de Comisia Judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate in schimbul sumei de 100.000 lei vechi, precum si un autoturism marca Ford, inmatriculat si sa se dispuna obligarea paratilor, in calitate de mostenitori legali ai defunctei, la restituirea dublului sumei reprezentand pretul imobilului, respectiv suma de 352.501,65 ron; cu cheltuieli de judecata.
In motivare reclamantul arata ca la data de 21.09.1993 a cumparat de la antecesoarea paratilor numita suprafata de 2 ha teren arabil pe raza comunei, teren ce i-a fost atribuit de Comisia Comunala in parcela cu nr. cadastral A 243/1/18 si 243/1/19 in suprafata totala de 5ha. In schimbul acestui teren a achitat suma de 100.000 lei vechi precum si un autoturism marca Ford, inmatriculat, an fabricatie 1982, serie N-sdg53 albastru metalizat, cu 4 usi, serie motor. In acest sens s-a incheiat un inscris sub semnatura privata in prezenta martorilor si prin care defuncta s-a obligat ca in cazul in care din vina ei actul autentic nu se va perfecta sa ii restituie de doua ori contravaloarea pretului achitat.
Reclamantul a menționat ca de la data cumpararii terenului a achitat impozitul aferent acestuia pana in anul 2005 inclusiv si ca nu si-a facut probleme in ceea ce priveste reglementarea situatie de drept a acestuia, insa paratii, desi ca antecesoarea lor a vandut acest teren si-au intabulat dreptul de proprietate asupra intregului teren de 5 ha, pe care l-au vandut unor terte persoane.
Reclamantul a apreciat ca paratii sunt tinuti la restituirea de doua ori a sumei de 100.000 lei vechi, respectiv suma actualizata in functie de inflatie de 15.700 ron, precum si de doua ori contravaloarea autoturismului Ford care la data incheierii contractului avea valorea de 2.000, suma actualizata in functie de rata inflatiei fiind de 336.601,65 ron intrucat acestia au preluat atat activul cat si pasivul succesoral dupa defuncta.
Reclamantul a menționat ca nu a încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare cu privire la teren întrucât o perioada de timp a fost plecat din tara.
In drept s-au invocat prevederile art. 1176, 1073 si 969 Cod civil.
La termenul de judecata din data de 06.12.2007, reprezentantul paratilor a depus la dosar certificatul de mostenitor nr.202/2006, din care a reiesit ca mostenitoarea def. este, parata in cauza.
Prin intampinarea depusa la dosar paratii si au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata. Pe cale de exceptie au invocat exceptia nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare provizoriu pentru lipsa consimtamantului, in sensul ca acest contract nu a fost semnat de autoarea lor, si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, in ceea ce priveste restituirea pretului, acest drept fiind unul de creanta care se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii lui, conform art. 1 si 7 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond s-a aratat ca autoarea lor nu a incheiat contractul de vanzare-cumparare provizoriu. Se arata ca sustinerile reclamantului referitor la faptul ca a platit impozitul pana in anul 2005 sunt neadevarate intrucat din adeverinta emisa de Primaria reiese fara echivoc faptul ca pe terenurile agricole nu s-a platit impozitul decat din anul 2004. De asemenea, reclamantul nu a facut dovada faptului ca autoarea paratilor ar fi fost in culpa pentru neincheierea actului autentic, acesta fiind raspunzator de faptul ca timp de 14 ani nu a facut public acest contract si nu si-a pus in valoare dreptul de retentie stipulat in contract.
Sustinerea reclamantului ca el nu si-a facut probleme cu reglementarea situatiei de drept asupra terenului, deoarece el platea impozitul, nu este adevarata, deoarece chiar daca ar fi adevarat acest lucru, el a platit impozitul pe teren dupa 6 ani de la data dezbaterii succesiunii si dupa ce paratii au instrainat terenul. Se arata ca sumele solicitate de reclamant sunt astronomice fata de pretul platit si de coeficientul de inflatie existent, iar in ce priveste autoturismul Ford, acesta nu a avut pretul stipulat in contract.
In drept s-au invocat prev. art. 115-118, art. 177-184.c Cod Penal si art. 1 si 7 din Decret nr. 167/1958.
La termenul de judecata din data de 24.01.2008 reprezentantul paratilor a aratat ca paratii contesta semnatura autoarei lor,. Totodată, reprezentanta reclamantului a invederat ca semnatura apartine paratului si nu lui si fata de aceasta situatie reprezentantul paratilor a revenit asupra probei privind expertiza grafologica.
Reclamantul si-a precizat actiunea in sensul ca intelege sa cheme in judecata doar pe paratul, aratand ulterior ca acesta a semnat personal contractul de vanzare cumparare pentru suprafata de 2 ha teren arabil la si a incasat intreg pretul imobilului.
Judecătoria a unit cu fondul exceptiile nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare provizoriu si prescriptiei dreptului la actiune.
In interogatoriul luat paratului la termenul de judecata din data de 20.03.2008, acesta nu a recunoscut ca a semnat actul mentionat mai sus, dar nu s-a inscris in fals in ce priveste aceasta semnatura.
Prin sentința civilă nr. 13940/06.11.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa respins actiunea formulata si precizata de reclamantul, în contradictoriu cu paratul, obligând reclamantul sa plateasca paratului suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit susținerilor reclamantului, la data de 21.09.1993 a cumparat de la antecesoarea paratilor numita suprafata de 2 ha teren arabil pe raza comunei, teren ce i-a fost atribuit de Comisia Comunala in parcela cu nr. cadastral A 243/1/18 si 243/1/19 in suprafata totala de 5ha. In schimbul acestui teren, a achitat suma de 100.000 lei vechi precum si un autoturism marca Ford, inmatriculat, an fabricatie 1982, serie N-sdg53 albastru metalizat, cu 4 usi, serie motor. In acest sens, s-a incheiat un inscris sub semnatură privata in prezenta martorilor si prin care defuncta s-a obligat ca in cazul in care din vina ei actul autentic nu se va perfecta sa ii restituie de doua ori contravaloarea pretului achitat.
In ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind restituirea pretului, judecătoria a reținut ca aceasta este întemeiata deoarece dreptul la actiune al reclamantului in restituirea pretului s-a nascut la data inscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra intregului teren in litigiu cu titlu de mostenire, respectiv anul 2004, inscriere care facea acest drept opozabil tertilor, astfel ca vazand prev.art.137 alin.2 CPC, instanta de fond a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins actiunea in pretentii formulata de reclamant ca prescrisa.
În ce privește înscrisul sub semnătura privata invocat de reclamant, din declarațiile martorilor si audiați in cauza, prezenți la încheierea înscrisului invocat, judecătoria a reținut că numita nu a fost de fata, actul fiind semnat de parat. In interogatoriul luat paratului la termenul de judecata din data de 20.03.2008, acesta nu a recunoscut ca a semnat actul mentionat mai sus, dar nu s-a inscris in fals in ce priveste aceasta semnatura.
Astfel, fata de declaratile martorilor semnatari ai inscrisului invocat de reclamant, in sensul ca inscrisul ar fi fost semnat de parat, prezent la intocmirea actului, mama acestuia nefiind de fata, avand in vedere ca paratul desi a contestat semnatura nu s-a inscris in fals in ce priveste aceasta semnatura, instanta de fond, tinand cont de faptul ca la pozitia vanzatoare este consemnata mama paratului, numita in prezent decedata, si ca nu aceasta a semnat actul mentionat mai sus la pozitia vanzator, a apreciat ca inscrisul intitulat contract de vanzare cumparare provizoriu nu intruneste toate conditiile de validitate, respectiv cea a consimtamantului vanzatorului, astfel ca vazand pre.art.946 Cod civil, constatand ca inscrisul mentionat mai sus este nul absolut si ca acesta nu poate sta la baza constatarii dobandirii dreptului de proprietate de catre reclamant, nefiind intrunite prev.art.969 Cod civil, instanța de fond a respins actiunea formulata si precizata de catre reclamant.
Având in vedere ca înscrisul invocat de către reclamant in sustinerea pretentiilor nu indeplineste conditiile de validitate ale unui contract de vanzare cumparare si pretentiile emise de reclamant in baza acestuia apar ca neintemeiate, acestea au fost respinse si pe fond de catre prima instanță Pe cale de consecinta instanta de fond a respins si capatul de cerere privind cheltuielile de judecata. Vazand prev.art.274 CPC, prima instanță a obligat reclamantul sa plateasca paratului suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.
C acestei sentințe, în termen legal, a declanșat calea de atac a apelului, reclamantul, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii.
Criticile aduse hotărârii atacate vizează contradicțiile din motivarea hotărârii atacate, apelantul reproșând judecătoriei că, pe o parte, a dat în mod greșit eficiență excepției prescripției dreptului la acțiune, cu consecința respingerii acțiunii ca prescrisă, întrucât a intrat efectiv în posesia terenului litigios, achitând și impozitul aferent; iar pe de altă parte judecătoria a analizat validitatea promisiunii de vânzare-cumpărare, reținând că lipsa consimțământului proprietarei-vânzătoare conduce la nulitatea absolută a acesteia. S- mai arătat că înscrisul sub semnătură privată a fost semnat de fiul promitentei-vânzătoare, care, între timp, a devenit proprietar al imobilului.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 411 din 29 aprilie pronunțată în dosar nr- a admis apelul declarat de reclamantul-apelant, contra sentinței civile nr.13940/6.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât.
A desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași Judecătorii
Tribunalul Timișa reținut că, motivarea primei instanțe se privește a fi contradictorie. Și aceasta pentru că, dând eficiență unei excepții peremptorii absolute cum este prescripția dreptului la acțiune, judecătoriei nu îi mai era îngăduit să analizeze cauza pe fond, din perspectiva întrunirii în speță, cerințelor de validitate ale promisiunii de vânzare-cumpărare (sub aspectul existenței sau nu a consimțământului).
Mai mult, tribunalul a statuat că judecătoria a dat eficiență excepției prescripției dreptului la acțiune, urmare a unei analize mai mult decât superficiale a situației de fapt și fără a aprofunda probatoriul așa cum împrejurările speței cereau aof ace. Și aceasta pentru că, în speță, prima instanță avea a-și exercita rolul activ prevăzut de art. 129 alin.4 și 5 Cod pr. civ. și a dispune completarea probatoriului, pentru a stabili cu certitudine momentul de la care începea să curgă termenul de prescripție în a solicita executarea în natură a obligației ce rezulta din antecontract, sau, după caz, în a solicita activarea clauzei penale inserate în cuprinsul acestuia. fiind că trebuie făcută distincție, de la caz la caz, după cum s-au executat clauzele anticipatorii constând în plata prețului și predarea bunului - situație în care termenul general de prescripție începe să curgă de la data când debitorul notificat refuză să se prezinte la notarul public în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică; dacă nu s-au executat clauzele anticipatorii, însă s-a stabilit o anumită dată pentru perfectarea actului în formă autentică, termenul începe să curgă de la acea dată; ultima ipoteză vizează situația în care nu s-au executat clauzele anticipatorii și nici nu s-a stabilit o dată pentru încheierea actului autentic, și-n consecință, termenul de prescripție începe să curgă de la data încheierea antecontractului.
Or, prima instanță s-a mulțumit să stabilească, arbitrar, drept dată de la care a început să curgă termenul de prescripție anul când s-au efectuat formalitățile de publicitate imobiliară, fără a aprofunda cercetarea judecătorească și a observa cine și cât timp a avut posesia terenului, dacă a intervenit sau nu vreo cauză de întrerupere a termenului de prescripție, și a stabili, în baza unui probatoriu corespunzător, dacă, în adevăr, s-a împlinit sau nu termenul de prescripție extinctivă de a solicita activarea clauzei penale.
Mai mult, în funcție de soluția pe care o va da excepției prescripției, și, mai apoi, a celeilalte excepții invocate în cuprinsul întâmpinării de pârâtul-intimat (știut fiind că lipsa semnăturii promitentei-vânzătoare nu echivalează întotdeauna și cu lipsa consimțământului, existența acestuia putând fi dovedită cu orice mijloc de probă), instanța de fond are a se preocupa a decela interesul judicios al reclamantului-apelant și a observa că acesta nu a optat pentru executarea în natură a antecontractului, ci pentru activarea clauzei penale inserată în antecontract. în care judecătoria are observa și a pune în discuție admisibilitatea unui așa demers judiciar, în lipsa unui petit vizând rezoluțiunea antecontractului.
, numai în atare situație se poate solicita activarea răspunderii contractuale a celui ce nu și-a executat propria obligație, clauza penală devenind incidentă în momentul în care debitorul nu-și execută, în mod culpabil, obligația principală, fiind așadar o consecință a rezoluțiunii convenției.
De aceea, reluând recapitulativ cele deja spuse, și observând că instanța de apel nu s-ar putea preocupa pentru prima dată, în calea de atac, de aspectele supra învederate, fără a răpi părților un grad de jurisdicție, tribunalul, în temeiul art. 297 alin.1 teza întâi pr. civ. a admis apelul declarat de reclamantul-apelant contra sentinței civile nr.13940/6.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care o va desființat-o, cu consecința trimiterii pricinii spre rejudecare.
Împotriva deciziei civile nr. 411/A din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea acestuia în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile nr. 13940 din 6.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Recurentul a arătat că în mod greșit s-a desființat sentința primei instanțe deoarece aceasta este legală și a soluționat corect raportul juridic dintre părți, prin unirea excepțiilor cu fondul cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia că acțiunea reclamantului este nefondată.
Instanța de apel neținând seama de aceste realități, a procedat la desființarea sentinței judecătoriei și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Recurentul a invocat, în drept motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 6și 9 Cod pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap.la art. 306 și 312 Cod pr.civilă se reține că aceste este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Instanța de apel a fost sesizată prin apelul declarat de reclamantul, cu chestiuni de legalitate și temeinicie a sentinței judecătoriei Timișoara, atât sub aspecte formal procesuale cât și în legătură cu chestiuni privind fondul litigiului.
În aceste condiții instanța de apel în temeiul disp.art. 295 și urm. Cod pr.civilă avea obligația de analiza cauza, sub toate aspectele de formă și de fond și de a pronunța o soluție, în fond, cu privire la apelul declarat, din actele și lucrările cauzei nerezultând incidența disp.art.297 alin.1 Cod pr.civilă, mai ales că, din chiar motivarea instanței de apel rezultă că instanța de fond a judecat cauza și sub acest aspect.
Față de cele arătate în temeiul disp.art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 alin.1 și 5 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul declarat, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecarea apelului la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 411/A din 29.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 22.12.2009
Dact. NF/22.12.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș - Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița
