Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1412/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1412/2009-
Ședința publică din 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursul civil declarat de pârâtul din O,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă () din O,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 99/Ap din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în întregime sentința civilă nr. 136 din 05 februarie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât lipsă, reprezentanta acestuia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 54 din 2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, pentru intimata reclamantă () lipsă, reprezentantul acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 03.11.2009 emisă de Baroul București - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă timbru, achitată prin chitanța nr.- din 04.06.2009 emisă de Primăria Municipiului S M și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, că prin registratura instanței la data de 30.10.2009 intimata reclamantă () a depus la dosar întâmpinare, după care:
Se comunică un exemplar din întâmpinarea depusă la dosar cu reprezentanta recurentului pârât.
Reprezentanta recurentului pârât depune la dosar adresa nr. 11565 din 02.11.2009 emisă de Primăria O și învederează că după decesul tatălui, cealaltă fiică are poziție deschisă în registrul agricol asupra casei de locuit.
Reprezentanta intimatei reclamante () arată că este adevărat că s-a moștenit acel teren, dar după decesul socrului a fost înscris pe numele său, iar acea parte nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Depune la dosar copia chitanței nr. 23 din 23.07.2009 cu care face dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului și menținerii ca legale și temeinice a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. În motivare arată că, în mod legal și temeinic instanța de fond a respins acțiunea, deoarece soții au figurat în registrul agricol cu poziție deschisă încă din anul 1985, casa nu este moștenită de la tatăl intimatei, ci este bun comun și este situată pe strada - 14, în timp ce casa surorii intimatei se află pe strada - 14/A, fiind două parcele învecinate. În registrul agricol figurează o singură casă, dar în realitate sunt două case, fiecare dintre cele două surori locuind separat. Învederează că, instanța de apel a făcut referire la un temei de drept ce nu a fost invocat, art. 492 Cod civil.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată. În motivare arată că, simpla enumerare a art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă nu este de natură să convingă instanța că hotărârea tribunalului nu este legală, fiind vorba de o cerere în evacuare. Instanța de apel a argumentat că pe terenul respectiv, tatăl intimatei a edificat construcția, recurentul locuind fără nici un drept, acesta fiind doar tolerat. Precizează că, recurentul pârât nu a declarat apel iar instanța nu a fost investită să se pronunțe asupra a două case de locuit.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.136/05.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Negrești Oașa respins cererea formulată de reclamanta (fostă ) împotriva pârâtului, având ca obiect evacuarea pârâtului din imobilul situat în O,-, jud. S M, înscris în CF nr.3253 nedefinitiv O nr.top.4944/3 și a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 09.08.1980 în localitatea B M, iar prin sentința civilă nr.285/01.03.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, prin acordul părților, au divorțat. Prin aceeași sentință reclamanta a renunțat la capătul de cerere având ca obiect evacuare pârâtului din imobilul situat în O,-, jud. S M, domiciliul conjugal al părților.
Același petit are și cererea formulată în fața instanței de fond, întemeiată pe disp.art.480 civil, ceea ce nu înseamnă că este o acțiune în revendicare.
Potrivit acestui text de lege proprietarul poate să-și apere dreptul de proprietate cu cele trei atribute ale sale - usus, fructus și abusus.
Dreptul de folosință al proprietarului ca atribut al dreptului de proprietate asupra locuinței cum este cazul în speță poate fi apărat și pe cale acțiunii în evacuare.
Reclamanta a susținut că este proprietara casei situate în O,-, înscrisă în CF 3253 nedef. O nr.top.4944/3.
Susținerea ei însă a fost apreciată ca neîntemeiată, întrucât extrasul de CF depus la dosarul cauzei nu confirmă această susținere. Din extrasul CF 3253 nedef. O rezultă că reclamanta, așa cum a susținut și pârâtul prin întâmpinare, nu este proprietara tabulară cu titlu juridic ieșire din indiviziune încheiere nr.1728/2008 de sub B asupra vreunei case de locuit. Parcele cu nr.top.4944/3 în natură reprezintă teren, curți, construcții în suprafață de 900 mp. casa din a cărei evacuare se solicită nu este notată și cu atât mai mult cu cât susține că a moștenit-o de la tatăl său G și respectiv socrul pârâtului. Urmare a ieșirii din indiviziune cu sora sa, conform sentinței civile nr.1023/8.10.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, a devenit proprietara exclusivă asupra acestei case. Din dispozitivul sentinței de ieșire din indiviziune rezultă că ieșirea din indiviziune cu sora ei a vizat teren și construcții fără însă să fie nominalizată vreo casă. Nici din considerentele sentinței nu rezultă această împrejurare, ci vizează doar terenuri dobândite în baza Legii 18/91.
Și cererea de intervenție a pârâtului din același dosar vizează tot terenuri și nu imobilul casă, cerere care într-adevăr i-a fost respinsă pârâtului, motivat de faptul că terenurile erau înscrise în titlul de proprietate pe numele altor persoane deși reclamanta recunoaște în motivarea acțiunii sale de partaj că o parte din terenuri au fost cumpărate împreună cu soțul ei, respectiv pârâtul din prezenta cauză în prezent fostul ei soț.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că imobilul casă de locuit a figurat înscris în Registrul agricol pe tatăl reclamantei, defunctul G, din anul 1959 și până în anul 1985. În anul 1984 decedat G și din anul 1985 imobilul casă de locuit în suprafață de 85 mp. figurează înscris pe pârât, care a achitat taxele și impozitele aferente.
Este de principiu că pârâtul a dobândit un drept locativ prin căsătorie asupra locuinței din litigiu, drept derivat din existența căsătoriei cu reclamanta, locuință care a constituit domiciliul comun (conjugal) și care este de esența căsătoriei. Relațiile de căsătorie stabilesc obligații pentru soți de sprijin material, însă dreptul locativ al pârâtului odată cu divorțul în mod greșit susține de reclamantă că pârâtul are calitatea de tolerat. Noțiunea de tolerat nu apare în legislația locativă, dar în practica și în literatura juridică se folosește frecvent termenul de tolerat., este persoana căreia i se îngăduie de proprietar sau titularul unui contract de închiriere datorită unor relații de rudenie sau de prietenie de a locui într-un spațiu locativ. Deci, toleratul nu are nici un titlu locativ propriu dar cu toate acestea el nu poate fi evacuat automat și oricând, ci ținându-se seama de împrejurările și condițiile care au dus la nașterea actului de îngăduință.
Pârâtul, contrar susținerilor reclamantei, are un drept locativ propriu (drept de folosință) născut din raporturile de căsătorie potrivit Codului familiei, deci nu este un tolerat, cum a invocat reclamanta.
Al doilea motiv invocat de reclamantă în susținerea cererii sale de evacuare îl constituie comportamentul violent al pârâtului față de soacra sa și respectiv mama reclamantei care locuiește în același imobil, precum și faptul că pârâtul nu permite unor meșteri să efectueze lucrări de reparații la imobilul în care locuiește.
Este de reținut că reclamanta nu locuiește în imobil dar nici nu a făcut dovada că pârâtul are o atitudine necorespunzătoare ce ar face imposibilă conlocuirea acestuia în casă cu mama ei, reclamanta fiind plecată în străinătate. Singura dovadă fiind faptul că la data de 16.01.2009 sub nr.- la Poliția NOa înregistrat o sesizare (petiție) care a fost înregistrată la penal, fără să se precizeze în ce constă fapta, dacă este vorba de un comportament violent al pârâtului asupra soacrei sale. De asemenea, reclamanta nu a dovedit nici lucrările de reparații ce urmau a fi efectuate la imobil și la care pârâtul s-ar fi opus.
În final, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea cererii de evacuare întrucât reclamanta nu a dovedit că este proprietar exclusiv asupra casei de locuit în condițiile în care pârâtul, în apărare, a invocat faptul că locuința este bun comun, iar partajul încă nu s-a făcut. Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit nici că pârâtul are o conduită violentă care ar face imposibilă conlocuirea în imobil. De altfel, problema spațiului se rezolvă odată cu divorțul, ori reclamanta a renunțat la evacuare.
Pentru cele expuse mai sus, instanța de fond, în baza art.61 din Lg.114/1996 și art.1075 cod civil și coroborate cu art.480 Cod civil, a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată potrivit disp.art.274 Cod procedură civilă, constând în onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosarul primei instanțe.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în evacuare.
Prin motivele recursului - fundamentate în drept pe disp.art.304 ind.1 Cod procedură civilă - reclamanta a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele: că pârâtul locuiește fără nici un drept în imobilul proprietatea reclamantei, situat în O,-, jud. S M, înscris în CF. 3253 O, nr. top 4944/3, inducând instanța în eroare prin acreditarea ideii că el este coproprietar asupra acestuia; că, potrivit art.1169 Cod civil, cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, însă pârâtul nu a produs nici o probă din care să rezulte că imobilul din litigiu a fost dobândit sub durata căsătoriei; că împrejurarea potrivit căreia pârâtul plătește impozit pentru acest teren nu demonstrează calitatea sa de proprietar pe care o pretinde; că potrivit CF. nr.3253 O, carte funciară în care este înscris imobilul din litigiu, reclamanta este singurul proprietar al imobilului și în sistem de carte funciară dovada dreptului de proprietate se face doar cu o copie de carte funciară; că în realitate, imobilul din litigiu a fost moștenit de către ea de la tatăl său și i-a fost atribuit în proprietatea exclusivă în urma procesului de partaj ce a avut loc între ea și sora sa; că prin urmare, nu se poate vorbi în cazul de față de o coproprietate a reclamantei cu fostul ei soț, pârâtul; că, în mod greșit prima instanță a apreciat că pârâtul are un drept de folosință asupra imobilului derivat din căsătoria cu reclamanta, câtă vreme căsătoria a fost desfăcută în mod definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Intimatul-pârât nu a răspuns invitației instanței de a formula întâmpinare la recursul reclamantei, însă poziția acestuia asupra căii de atac exercitate a fost exprimată în concluziile scrise înaintate instanței la data de 05.05.2009. Întrucât apărările cuprinse în concluziile enunțate coincid cu apărările de care a uzat pârâtul în fața primei instanțe, tribunalul se dispensează de obligația prezentării lor în cuprinsul acestei hotărâri.
Înainte de a proceda la examinarea apelului pe fond, tribunalul s-a considerat obligat să rezolve problema determinării căii de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței judecătoriei, în condițiile în care în dispozitivul sentinței calea de atac indicată este apelul și partea nemulțumită de hotărâre a atacat sentința primei instanțe cu recurs.
În ședința publică din data de 28.04.2009, tribunalul a supus dezbaterii părților prezente problema enunțată mai sus și, după examinarea concluziilor asupra acestei chestiuni prejudiciale, a decis că în speță sunt incidente prev.art.282 Cod procedură civilă, iar nu disp.art.282 ind.1 Cod procedură civilă, acțiunea cu care reclamanta a investit instanța având un evident caracter nepatrimonial. Prin urmare, în temeiul textului de lege arătat și, deopotrivă, în temeiul disp.art.84 Cod procedură civilă, tribunalul, în aceiași ședință publică, a statuat că soluția instanței de fond este susceptibilă de apel și, de aceea, a dispus recalificarea căii de atac exercitată de către partea reclamantă din recurs în apel.
Prin decizia civilă nr. 99/Ap din 05 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a admis, ca fiind fondat, apelul reclamantei, domiciliată în O,-, jud. S M, declarat împotriva Sentinței civile nr.136/2009, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în O,-, jud. S M, și, în consecință:
A fost schimbată în întregime sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în O,-, jud. S M, înscris în CF nr.3253 O, nr. top 4944/3.
Intimatul-pârât a fost obligat să plătească apelantei-reclamante suma de 415,45 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit CF nr.3253 O, reclamanta este proprietarul terenului individualizat prin nr. top 4944/3, iar modul de dobândire al acestei proprietăți, ce rezultă din cartea funciară, dar și din hotărârea judecătorească de sistare a stării de indiviziune, exclude prezumția comunității de bunuri instituită de art.30 Codul familiei.
În cauză este necontestată împrejurarea potrivit căreia pe parcela de teren având nr. top 4944/3 se află edificată casa de locuit situată în O,-, jud. S
În aceste circumstanțe, tribunalul a apreciat că sunt incidente prevederile art.492 Cod civil, în conformitate cu care orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrariul. Prin urmare, chiar dacă imobilul casă de locuit nu este înscris în CF, câtă vreme partea reclamantă este proprietara terenului pe care se află edificată această casă, ea trebuie socotită ca fiind și proprietarul edificiului în virtutea textului de lege precitat.
În mod evident, textul art.492 Cod civil nu instituie o prezumție juris de jure, ci o prezumție simplă, însă tribunalul a observat că, în speță, pârâtul nu a răsturnat prezumția care operează în favoarea reclamantei. Mai mult, potrivit registrului agricol în care este evidențiată casa de locuit, imobilul ce face obiectul material al procesului a fost înscris până în anul 1984 pe numele tatălui reclamantei, fapt ce confirmă încă o dată ideea susținută de către reclamantă.
În privința celorlalte considerente pentru care prima instanță i-a refuzat reclamantei acțiunea în evacuare, tribunalul a observat, pe de o parte, că acestea sunt eronate, din căsătorie neputând deriva un drept locativ și, pe de altă parte, că ele sunt lipsite de relevanță, comportamentul pârâtului neputând influența soluția acțiunii în evacuare promovată de către proprietar.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a admis, ca fiind fondat, apelul reclamantei și a schimbat în întregime sentința, în sensul admiterii acțiunii reclamantei și evacuării pârâtului din imobilul situat în O,-, jud. S M, înscris în CF nr.3253 N O, cu nr. top 4944/3. Totodată, în baza art.274 și art.298 Cod procedură civilă, pe temeiul culpei procesuale, intimatul-pârât a fost obligat să plătească apelantei-reclamante cheltuielile de judecată ocazionate și justificate în ambele etape procesuale.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâtul, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei instanței de apel și păstrarea în tot a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii dispozițiile art. 493 și 494 Cod civil și nu a reținut calitatea de constructor de bună credință a pârâtului cu privire la supraedificatele din care acesta a fost evacuat.
A invocat pârâtul, că în fapt este vorba despre două case de locuit, cea moștenită de la antecesorul reclamantei a fost atribuită surorii acesteia la partaj, iar casa construită de părți sub durata căsătoriei i-a fost atribuită reclamantei, aceasta a devenit proprietară exclusivă și ulterior a formulat prezenta acțiune de revendicare împotriva pârâtului.
Intimata s-a opus admiterii recursului, invocând că aceasta este proprietară asupra imobilului din litigiu, pârâtul nu a probat cele susținute și în speță nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, care privesc modificarea ori casarea hotărârilor.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub aspectul nulităților de ordine publică, Curtea constată că recursul pârâtului este fondat.
Criticile formulate de recurent sunt întemeiate.
Decizia instanței de apel este rezultatul greșitei aplicări a dispozițiile art. 492-494 Cod civil, motiv de modificare a acesteia potrivit art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a reținut în mod greșit că pârâtul nu a răsturnat prezumția simplă instituită de art. 492 Cod civil, care reglementează accesiunea imobiliară.
În fapt, părțile au fost căsătorite aproape 27 de ani, această împrejurare coroborată cu recunoașterile reclamantei consemnate în sentința de partaj nr. 1023/2007 a Judecătoriei Negrești O a ș, sunt probe care răstoarnă prezumția instituită de textul de lege mai sus invocat. Prin această sentință au fost partajate imobilele între reclamanta și sora sa. În acel dosar pârâtul a formulat cerere de intervenție în interes propriu, invocând că o parte din imobilele supuse partajului au fost dobândite sub durata căsătoriei, cerere de intervenție care a fost respinsă pentru motive formale, reținându-se că a fost formulată într-un cadru procesual nepotrivit.
În considerentele sentinței arătate, reclamanta a recunoscut că o parte din imobilele supuse partajului au fost dobândite sub durata căsătoriei prin cumpărare, respectiv prin schimb efectuat de soțul acesteia, pârâtul.
Aceste probe coroborate cu împrejurarea că operează prezumția legală potrivit căreia bunurile dobândite de soți sub durata căsătoriei sunt bunuri comune și că supraedificatele ridicate sub durata căsătoriei sunt făcute cu intenția de a deveni proprietar, răstoarnă prezumția potrivit căreia reclamanta este proprietară exclusivă asupra imobilelor din litigiu, construcții și terenuri și până ce părțile nu-și împart bunurile comune, fie convențional fie prin hotărâre judecătorească, Curtea apreciază că pârâtul nu poate fi evacuat.
Astfel, acesta are o cotă prezumată asupra unor imobile dobândite în timpul căsătoriei iar sarcina probei că bunurile ar aparține exclusiv unuia din soți, revine celui care invocă aceasta, și nu soțului care beneficiază de prezumția legală de comunitate.
Cum împotriva coproprietarului acțiunea în evacuare nu este admisibilă, în baza art. 312 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul pârâtului, se va modifica decizia instanței de apel în sensul că se va respinge apelul formulat de reclamantă și se va menține în tot sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâtul din O,-, jud. S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă () din O,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 99 din 05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o modifică în tot în sensul respingerii apelului și rejudecând în fond cauza păstrează în totalitate sentința civilă nr. 136 din 05.02.2009 pronunțată de Judecătoria Negrești -
Obligă intimata la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.R /11.11.2009
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./11.11.2009
Ex.2
2 com./18.11.2009
recurentul pârât din O,-, jud. S M, intimata reclamantă () din O,-, jud. S MPreședinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
