Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 199/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 199
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 2006 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat, lipsă fiind reprezentanții intimaților Primarul Municipiului I și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta va achita diferența de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar puse în vedere la termenul din data de 18.04.2008.
Avocat depune la dosar chitanța nr. -/08.- reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 451 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Instanța constată complinit timbrajul datorat de recurentă.
Avocat arată că, astfel cum s-a precizat la termenul de judecată anterior, au fost indicate două valori ale terenului, în euro și în lei, diferența dintre acestea fiind foarte mare. important îl reprezintă denominarea iar problema celor 4 zerouri trebuia lămurită la momentul oportun.Precizează că valoarea apreciată de recurentă este cea în euro, aceasta fiind cea mai apropiată de prețul pieței iar la efectuarea expertizei s-a luat în calcul valoarea unui euro ca fiind de 35238 lei rol adică 3,52 lei ron.
Apreciază valoarea ca fiind de 44 376 lei și nu 14 773 lei, eroarea fiind legată de denominare.
Instanța, față de valoarea precizată, invocă aspectul privind admisibilitatea recursului formulat de și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 54 al. 2 din Legea 304/2004.
Arată că admisibilitatea recursului depinde de valoarea bunului. Precizează că a indicat valoarea cea corectă la care lipsește doar un zero. Dacă la finalul sumei de 14 773 lei expertul ar fi dactilografiat încă un zero, suma ar fi fost de 147 730 lei ron, adică un miliard și 477 300 mii lei rol. În aceste condiții căile de atac promovate ar fi trebuit să fie apel apoi recurs, deci, trebuia să fie două căi de atac și nu una, greșeala pornind de la aprecierea acestei valori.
Consideră că cererea de recurs este admisibilă și solicită admiterea în principiu a acestui recurs dând posibilitatea de a pune concluzii și pe fondul căii de atac.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea cererii de recurs.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 4184/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași au fost admise excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Agenția Domeniilor Statului, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a Primarului Municipiului I, precum și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului I și în consecință, s- respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu respectivii pârâți.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I, iar pe fond admis în parte acțiunea civilă formulată și completată ulterior de reclamanta împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului I și Municipiul I prin Primarul Municipiului I și în consecință;
S-a constatat că reclamanta a dobândit prin prescripție achizitivă dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 861. p., situată în I,- și a casei de locuit, situată la aceeași adresă, așa cum au fost ele identificate în rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, ce fac parte integrantă din hotărâre și respins cererea reclamantei de acordare de cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța de fond reținut că excepțiile invocate de pârâți sunt întemeiate, în afară de excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I care este administratorul domeniului public și privat al Municipiului
Numitul a construit în anul 1970 casa din litigiu pe suprafața de teren de 861. p., iar de atunci a stăpânit imobilele în mod continuu, netulburat și sub nume de proprietar.
lui s-a căsătorit în anul 1988 cu reclamanta, ei locuind în casă și folosind terenul aferent, iar după decesul soțului reclamanta este moștenitoarea acestuia.
Prin joncțiunea posesiilor, instanța de fond a constatat că sunt întrunite cerințele art. 1846 și următoarele Cod Civil, cu privire la dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 19 din Legea nr.215/2001 modificate, instanța de fond a admis excepțiile pârâților în afară de excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului I, cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu aceștia și a admis în parte acțiunea completată ulterior în co0ntradictoriu cu Municipiul I prin Primarul Municipiului I și Consiliul Local al Municipiului I dispunând în sensul celor solicitate de către reclamantă.
A fost respinsă cererea reclamantei de acordare de cheltuieli de judecată, deoarece intervenția prescripției achizitive se constată la cererea părții interesate și nu aveau posibilitatea cei doi pârâți, respectiv Municipiul I prin Primarul Municipiului I și Consiliul Local al municipiului I să constate din oficiu că a intervenit prescripția achizitivă cu privire la imobilele din litigiu în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Municipiul prin Primar și Consiliul Local I, considerând- nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 2006 din 5.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -au admis cererile de recurs formulate de pârâții Municipiul I prin primar și Consiliul local al municipiului I împotriva sentinței civile nr. 4184/19.04.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a modificat-o în parte în sensul că:
S-a respins excepția lipsei calității procesuale active, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local al municipiului I și Municipiul I și drept urmare a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții.
Restul dispozițiilor sentinței recurate ce nu contravin deciziei pronunțate au fost menținute.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut următoarele:
Reclamanta solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I, Primarul Municipiului I și Primăria Municipiului să se constate că devenit proprietar prin uzucapiune cu privire la imobilul compus din casa de locuit și terenul în suprafață de 800 situate în I,-.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active reclamantei aceasta este neîntemeiată și va fi respinsă. Reclamanta invocat faptul că ea împreună cu autorul ei ar fi stăpânit imobilul în litigiu astfel încât, în principiu ea poate solicita constatarea uzucapiunii urmând dovedi condițiile imperative legate de acest tip de acțiune.
În ceea ce privește însă excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale Municipiului I și Consiliului Local I, acestea sunt întemeiate.
Într-adevăr, articolul 1890 cod civil reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel ce invocă uzucapiunea exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani.
În prezentul litigiu reclamanta nu făcut nici o dovadă că cel ce figurează în rolul fiscal ca proprietar al terenului ar fi decedat și nici că succesiunea acestuia este vacantă pentru putea considera că poate fi chemat în judecată în calitate de pârât Municipiul sau Consiliul Local al Municipiului
Prescripția achizitivă curge numai împotriva proprietarului imobilului și este un mijloc de sancționare acestuia.
Consiliul Local și Municipiul ar putea avea calitate procesuală pasivă în acțiunea prin care se solicită în baza art. 1847 și 1890 Cod civil constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani numai dacă se face dovada că proprietarul terenului ar fi decedat și că succesiunea ar fi vacantă ori, în speță, reclamanta nu făcut nici o dovadă de această natură.
În același sens sunt și dispozițiile deciziei civile nr. 3109/19.04.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursul, admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, respins acțiunea.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată prev. de art. 54 al. 2 din Legea 304/2004.
Arată recurenta că instanța trebuia din oficiu să califice calea de atac exercitată în raport cu valoarea casei și a terenului ce formau obiectul cererii de chemare în judecată. Cum această valoare este de peste 1 miliard lei vechi, calea de atac formulată împotriva sentinței instanței de fond trebuia calificată drept apel și nu recurs.
În aceste condiții compunerea completului nu a fost cea prevăzută de dispozițiile legale pentru judecarea căii legale de atac.
Consideră că recursul de față exercitat este admisibil și solicită să se dispună casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 1 și art. 312 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de judecată din 16 mai 2008 față de valoarea actului dedus judecății instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului exercitat raportat la dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, asupra căreia reține următoarele:
Prin cererea inițială de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se constate în contradictoriu cu pârâții Consiliul local I, Primarul municipiului I și Primăria I că a devenit proprietar prin uzucapiune asupra imobilului compus din casă de locuit și teren în suprafață de 800. situate în I, strada plopii fără, nr. 17.
Acțiunea pentru constatarea unui drept real promovată de reclamanți este o acțiune evaluabilă în bani și prin urmare acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune este considerată de lege evaluabilă în bani, astfel încât funcție de valoarea sumei pentru care se cere a se constata dobândirea dreptului se stabilește competența materială în soluționarea căii, precum și calificarea căii/căilor de atac.
Cum determinarea valorii imobilului asupra căruia se cere constatarea dreptului de proprietate cade în sarcina reclamantului, la termenul de judecată din 5.10.2006 apărătorul reclamantei a indicat în scris (fila 9 dosar fond) valoarea imobilului din litigiu, respectiv suma de 1500 lei RON,reprezentând valoarea casei de locuit și 2000 lei RON valoarea terenului aferent.
La același termen de judecată instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize de specialitate în vederea determinării valorii reale a imobilului (casă și teren), funcție de care a procedat la determinarea timbrajului aferent acțiunii.
Determinarea valorii reale a imobilului compus din construcție și teren a fost realizată prin cele două expertize de specialitate efectuate la instanța de fond, aflate la filele 116 și 138 urmare a dispozițiilor luate prin încheierea de ședință din 5.10.2006 și respectiv 15.02.2007. Astfel prin cele două expertize tehnice dispuse în cauză s-a stabilit valoarea imobilului compus din casă de locuit, fântână, beci la suma de 1706,3 RON (fila 116 dosar) și respectiv valoarea de circulație a terenului la suma de 14.773 lei RON. Valoarea imobilului a fost însușită de către reclamantă, funcție de care achitat - potrivit dispozițiilor instanței de fond - taxele de timbru aferente acțiunii patrimoniale promovate, valoare care de altfel nu a fost contestată nici în fața tribunalului investit cu soluționarea căii de atac a recursului exercitat de pârâții Consiliul local al municipiului I și Municipiul I, reprezentat de primar.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 RON inclusiv atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
În prezenta cauză, obiectul cererii de chemare în judecată vizează un litigiu patrimonial a cărei valoare (determinată de instanța de fond, însușită de reclamanți și confirmată chiar în fața Curții de Apel) este sub cuantumul determinat prin dispozițiile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, drept pentru care se reține că hotărârea dată de judecătorie în primă instanță este supusă unei căi de atac a recursului, cale de atac care, de altfel, s-a soluționat conform disp. art. 2 pct. 3 coroborat cu art. 299 al. 3 Cod procedură civilă de către tribunal.
Cum în speță, calea de atac a recursului a fost corect calificată conform disp. art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă și soluționată prin decizia civilă nr. 2006 din 5.XI.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în cauză nu se mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Față de considerentele mai sus menționate, urmează ca în baza art. 312 al. 1 teza a II-a Cod procedură civilă să se respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta și să se mențină decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 2006 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
01.07.2008
Tribunalul Iași:
-;
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
