Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 202/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 202
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de G împotriva deciziei civile nr. 886/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de recurent, cu duplicat însoțite de sentința penală (copie xerox-cu duplicat) nr. 570/2004 a Judecătoriei Pașcani și chitanța nr. -/07.05.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă a rămas în pronunțare.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra cauzei civile de față;
Prin sentința civilă nr. 1320 din 29.05.2007, pronunțată de Judecătoria Pașcania fost respinsă acțiunea civilă promovată de reclamantul G în contradictoriu cu ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reclamantul fiind obligat să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 1373,1 lei reprezentând onorarii de avocat și expert.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut că:
În grănițuirea de față, reclamantul și pârâta își afirmă calitatea de proprietari ai celor două terenuri situate la numerele 84 și 84 D, pe strada - - din orașul Târgu-. Însă opiniile părților sunt contradictorii în aspectul privitor la învecinarea sau nu terenurilor; mai mult chiar, părțile sunt inconsecvente în propriile lor susțineri făcute în proces.
Analizând titlurile pe care și le opun reciproc părțile, sub aspectul calității procesuale cerute într-un proces de grănițuire, instanța observă că:
Reclamantul a dobândit de la terțul, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9426/21.08.1995 la notariatul de Stat P, terenul în suprafață de 240 mp, situat în intravilanul orașului Târgu-, str. 1 - 1918. Înstrăinarea s-a făcut în baza actelor provizorii de reconstituire - adeverința tip nr. 476/1991 și procesul verbal de punere în posesie nr. 2275/1995. Individualizarea terenului vândut s- făcut prin trimitere la dimensiunile și vecinătățile din schița anexă, parte integrantă din contract.
În schița anexă (fila 87) parcela de 240 mp este identificată ca având la est vecinul, iar pe celelalte laturi învecinându-se cu drumul.
Pârâta a depus la dosar titlul de proprietate -/1995 transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 10721/11.07.1995, eliberat pe numele autorului ei, prin care s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991 asupra terenului de 1000 mp situat în intravilanul orașului Târgu-, teren ce include și suprafața de 642 mp situată în T 21 CC 1543/2 și L 1542, învecinată la vest cu parcela A 2741/5, la est cu curte 1543/3, la nord cu DE 1543/1 și la sud cu DS 1541.
Identificarea terenurilor părților potrivit actelor lor de proprietate a făcut obiectul a două expertize tehnice topografice, ale căror concluzii sunt concordante.
Expertiza inițială întocmită de către expertul a stabilit că cele două terenuri sunt separate de cale de acces delimitată de punctele A-B-3-10- în suprafață de 58 mp care aparține domeniului public.
A observat instanța ca, deși expertul a măsurat pentru reclamant o suprafață de 252 mp, cât stăpânește efectiv, în loc de 240 mp, cât este menționat în actul de proprietate, totuși acest fapt nu schimbă concluzia că între cele două proprietăți există ce le separă; mai mult, fiind vorba de o diferență de 12 mp în plus, iar nu în minus și ținând cont de forma geometrică a parcelei reclamantului care pe toate celelalte laturi se învecinează cu drumul și închide un unghi, apare evident că punctul de vedere al expertului - în aspectul ce interesează pricina de față - rămâne același.
întocmită de către experții, și a concluzionat că cele două proprietăți, de 240 mp și respectiv 642 mp, nu au hotar comun și că între ele există o suprafață de teren cu destinația de " teren agricol" proprietatea Consiliului Local Târgu- pe care autorul pârâtei avut- în folosință până în anul 1989.
Concluzia ambelor expertize referitoare la existența unei fâșii de teren terț ce separă proprietățile părților (care în concluziile experților reprezintă proprietate publică) se corelează cu înscrisurile dosarului, în special cu titlul de proprietate al pârâtei unde la vest nu apare menționat ca vecin reclamantul, ci parcela A 2741/5.
Unicul înscris în dezacord cu concluzia sus-reținută este schița anexă la contractul reclamantului, în care apare menționat la est vecinul.
Însă în condițiile în care în contactul de vânzare-cumpărare nu sunt indicate vecinătățile, iar schița anexă este întocmită de un funcționar al Primăriei orașului Târgu-, iar nu de către un expert în domeniu, apare evident faptul că menționarea vecinului nu este riguroasă, nu se corelează cu vreun alt act de proprietate și în plus este contrazisă de restul dovezilor relevante.
Este de observat în acest sens suplimentul la raportul de contraexpertiză (fila 180) prin care se fundamentează științific și riguros modalitatea de măsurătoare, în special reperele fixe (necontestate) avute în vedere.
Raportat acestor împrejurări de fapt și prevederilor art. 584 cod civil care stabilesc că "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe J", instanța constată că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, întrucât, pe de o parte, terenul său nu se învecinează cu cel al reclamantului, iar pe de altă parte caracterul limitrof al terenurilor este de esența grănițuirii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G, ce a fost respins prin decizia civilă nr. 886/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de apel a reținut următoarele:
Reglementarea grănițuirii este dată în articolul 584 Cod civil conform căruia "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile se vor face pe J". Deci grănițuirea reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioarea două proprietăți ce aparțin unor titulari diferiți,iar acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine întinderea celor două fonduri învecinate.
Deci de esența acestei acțiuni este existența unorproprietăți exclusiv limitrofece aparțin unor titulari diferiți.
Ori în cazul de față această condiție nu este îndeplinită întrucât cele două proprietăți în litigiu nu sunt învecinate, ci sunt despărțite de un teren ce aparține Consiliului Local. Acest aspect rezultă fără echivoc din probele administrate în cauză (mai cu seamă contraexpertiza întocmită la fond) dar și din susținerile apelantului-reclamant. În aceste condiții, proprietatea pârâtei-intimate nefiind învecinată cu cea a apelantului în mod corect prima instanță a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ceea ce privește memoriul depus de reclamant acesta nu conține efectiv o critică a sentinței primei-instanțe, ci se formulează o nouă cerere prin care solicită obligarea intimatei de a-și retrage gardul lipsit de proprietatea sa și eliberarea fâșiei de acces în suprafață de 58 mp ce aparține domeniului public a localității Târgu- ceea ce potrivit art. 294 Cod procedură civilă este inadmisibil în apel.
În considerarea celor expuse mai sus, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul și va păstra ca legală și temeinică sentința apelată.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, apelantul fiind în culpă procesuală a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate în apel d e intimată constând în onorariul apărătorului ales.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs G pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurentul a criticat modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precizând că aceasta a acaparat în mod samavolnic drumul DE 2742, lipind gardul de hotar de construcțiile sale și acționându-l în judecată pentru demolarea construcțiilor pretins construite cu nerespectarea distanței legale față de proprietatea acesteia.
Documentația depusă la dosar dovedește, în opinia recurentului, temeinicia apelului său și faptul că îi este încălcat dreptul său de proprietate.
Recurentul a solicitat ca instanța să dispună grănițuirea celor două proprietăți prin desființarea gardului pârâtei de pe proprietatea sa și retragerea lui de pe terenul Primăriei Orașului Târgu-, ocupat abuziv.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menționând că acțiunea reclamantului este șicanatorie.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând motivele de recurs invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată recursul nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Din chiar motivele de recurs așa cum au fost formulate de recurent rezultă că pârâta nu este proprietara terenului învecinat cu reclamantul, între cele două proprietăți aflându-se terenul aparținând Primăriei Orașului Târgu-, pe care reclamantul pretinde că pârâta l-a acaparat în mod samavolnic.
Instanța reține că reclamantul a investit Judecătoria Pașcani cu o acțiune având ca obiect stabilirea liniei de hotar între proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtei.
Raportat la cadrul procesual (obiectul cauzei, părțile litigante) stabilit chiar de reclamant, Curtea reține că, pentru ca să poată sta în proces în calitate de pârâtă trebuie ca ea să fie proprietara terenului învecinat cu terenul deținut de reclamant.
Ori, în speță, recurentul însuși a precizat (iar probele administrate au confirmat acest aspect) că terenul situat între cele două proprietăți aparține primăriei și nu pârâtei.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa".
Întrucât pârâta nu este proprietara terenului învecinat cu terenul deținut de reclamant, Curtea apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziției legale citate mai sus, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei fiind întemeiată.
Prin urmare, instanța va respinge ca nefondată critica recurentului referitoare la modul de soluționare a acestei excepții.
În ceea ce privește critica privind netemeinicia hotărârii instanței de apel, aceasta nu poate fi primită având în vedere că acest motiv de recurs, prevăzut inițial de dispozițiile art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă, a fost abrogat prin art. I pct. 112 din nr.OUG 138/2000.
Pentru aceste considerente,constatând recursul nefondat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 886/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 Mai 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
12.06.2008
2 ex.-
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Mona Maria Pivniceru, Liliana
