Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2344/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2344/R/2008
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți, și împotriva deciziei civile nr. 231/A/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent, asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, având calitatea de reprezentant al pârâților recurenți, și, reprezentantul reclamanților intimați și, avocat și reprezentantul intervenientei intimate, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanții intimați, intervenienta intimată și pârâții recurenți și.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar răspuns la întîmpinarea formulată de reclamanții intimați și intervenienta intimată, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamanților intimați.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii în totalitate ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond prin care a fost respinsă acțiunea introductivă de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților intimați, avocat, susține motivele depuse în scris la dosar prin întîmpinare, solicitând respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, deoarece urmează a solicita aceste cheltuieli pe calea unei acțiuni în justiție separate.
Reprezentantul intervenientei intimate, pune aceleași concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată deoarece urmează a solicita aceste cheltuieli pe calea unei acțiuni separate.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 6924 din 28 septembrie 2006 Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată reclamanții și împotriva pârâților, și, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 764/05.11.2003 de Notarul Public; constatarea nulității absolute a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 253/08.06.2004 de Notarul Public, precum și a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 588/15.12.2004; să se dispună repunerea părților în situația anterioară prin constatarea faptului că reclamanții au primit de la pârâți, cu titlu de împrumut fără dobândă, doar suma de 20.950 Euro, iar pârâții nu au nici un drept de creanță față de reclamanți, cu excepția sumei de 20.950 Euro; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1129/26.10.2005 de Notarul Public, urmare a cauzei ilicite și vicierii prin violență a consimțământului reclamanților, ca vânzători; rectificarea CF nr. 5568 C nr. top 8495/1 prin radierea întabulărilor privitoare la pârâți și reîntabularea reclamanților.
Totodată, a fost respinsă cererea de intervenție voluntară accesorie formulată în apărarea reclamanților de.
Motivând sentința, prima instanță a reținut, în esență, că susținerile reclamanților privitoare la vicierea prin violență a consimțământului lor la încheierea contractelor nu a fost dovedită, după cum nu s-a dovedit nici că ar fi fost vorba despre vânzarea bunului altuia ori că prețul vânzării ar fi fost nescris.
Împotriva acestei sentințe reclamanții, și intervenienta, admis prin decizia civilă nr. 231/A din 24 aprilie 2008 Tribunalului Cluj cu consecința schimbării în totul a sentinței, în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților.
În consecință:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 764 din 05.11.2003 de BNP, în ceea ce privește suma de 8330 Euro; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 253 din 08.06.2004 de BNP; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de împrumut și ipotecă autentificat sub nr. 588 din 15.12.2004 de BNP; s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1129 din 26.10.2005 de BNP, având ca obiect imobilul situat în C-N, str. - - (fosta str. -) nr. 124, jud. C, înscris în CF nr. 5568 C-N nr. top 8495/1; s-a dispus restabilirea situației anterioare între părți în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților din CF nr. 5568 C-N nr. top 8495/1, asupra imobilului mai sus identificat și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamanților și obligă pe aceștia la restituirea către pârâții și a sumei de 20.950 Euro.
S-a luat act de renunțarea intervenientei la judecarea cererii de intervenție formulată în interesul reclamanților.
Au fost obligați pârâții și să plătească, în solidar, reclamanților suma de 5.007,90 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei și în apel.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților, ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Cluj -
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților, suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ce privește acțiunea civilă intentată de reclamanta împotriva pârâților, și, prin aceasta s-a solicitat: constatarea caracterului simulat al contractelor de împrumut și ipotecă autentificate sub nr. 764/05.11.2003, nr. 253/08.06.2004, nr. 588/15.12.2004; constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1129 din 26.10.2005.
Cu privire la această acțiune, înregistrată inițial sub nr-, s-a admis, în baza prevederilor art. 163 proc. civ. excepția de litispendență la data de 14.05.2007.
Motivând decizia dată în apel, Tribunalul a avut în vedere, în esență, următoarele:
Din coroborarea probatoriului administrat în fața primei instanțe cu depozițiile martorilor audiați în apel rezultă că atât contractele de împrumut litigioase, cât și cel de vânzare-cumpărare, nu respectă condițiile art. 953 și următoarele, precum și prin art. 968 din civ. în privința consimțământului liber exprimat, a cauzei licite și a caracterului serios al prețului, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute. Nulitatea este însă doar parțială în cazul contractului de împrumut și ipotecă autentificată sub nr. 764/05.11.2003, respectiv doar cu privire la suma de 8.330 Euro, deoarece suma reală ce s-a împrumutat a fost de 17.000 Euro, iar nu de 25.330 Euro.
Reclamanții au contractat primul împrumut, deoarece nu dispuneau de mijloacele materiale necesare realizării unor lucrări de îmbunătățire a imobilului situat în C-N, str. - nr. 124, sens în care i-au contactat pe pârâți înurmaunui anunț dat de la publicitate a unui ziar. Această din urmă împrejurare trimite la concluzia că pârâții practicau acordarea unor împrumuturi, în scopul obținerii unor avantaje materiale prin perceperea de dobânzi.
În ce privește primul contract de împrumut încheiat, cu privire la care, așa cum s-a arătat mai sus, suma împrumutată în mod real a fost de 17.000 euro, în contract menționându-se însă suma de 25.330 Euro ca fiind împrumutată, este de reținut că el a fost urmat la data de 08 iunie 2004 de încheierea altuia, iar la data de 15.12.2004 de încheierea a încă unui împrumut, deși prima sumă împrumutată nu fusese încă restituită. Or, acordarea unor noi împrumuturi, în condițiile în care între părți nu existau relații anterioare, iar prima sumă nu fusese încă restituită, naște întrebări cu privire la justificarea reală a acestor operațiuni juridice, fiind de considerat că reclamanții au acceptat împrumuturile ulterioare tocmai datorită imposibilității de a restitui sumele împrumutate inițial.
Cuantumul datoriei a ajuns la un nivel foarte ridicat tocmai datorită dobânzilor inserate în conținutul contractului, acest aspect reieșind din neconcordanța dintre sumele menționate în contracte și cele primite în realitate de către reclamanți.
Starea de fapt ce rezultă din probele administrate trimite la concluzia că pârâții au urmărit încă de la început obținerea unor avantaje materiale deosebite prin practicarea dobânzii peste cuantumul legal reglementat prin dispozițiile nr.OG 9/2000, că ei au prevăzut imposibilitatea achitării de către reclamanți a sumelor rezultate din cumulul capitalului cu dobânda practicată, pentru ca ulterior să urmărească dobândirea la un preț derizoriu a imobilului ipotecat, contractele încheiate între părți având, astfel, o cauză ilicită în ceea ce privește pe împrumutători.
La rândul lor, reclamanții au acceptat încheierea contractelor de împrumut ulterioare, iar mai apoi a contractelor de vânzare-cumpărare, sub imperiul unei violențe psihice și având temerea că prin fapta pârâților își vor pierde locuința oferită drept garanție în beneficiul pârâților și ai cărei proprietari erau.
Trebuie reținut și caracterul neserios al prețului de 75.000 Euro menționat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 26 octombrie 2005, în condițiile în care valoarea reală de circulație a imobilului în luna august 2005 era, potrivit expertizei efectuate, de 413.310 RON:
Urmare a declarării nulității contractelor în litigiu, devine justificată repunerea părților în situația anterioară încheierii lor, ceea ce presupune, pe de o parte, obligarea reclamanților la restituirea sumelor primite succesiv cu titlu de împrumut, în total 20.950 Euro, iar pe de altă parte, radierea dreptului de proprietate al pârâților asupra imobilului, concomitent cu reînscrierea dreptului de proprietate al apelanților reclamanți.
În ce privește acțiunea civilă formulată de, aceasta este neîntemeiată, nedovedindu-se calitatea reclamantei de proprietar al extinderii de construcție la imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamanților și a menținerii sentinței, deoarece:
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 304 pct. 7-9 proc. civ.
În fapt, recurenții au arătat că:
a) O primă eroare de judecată constă în greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 953 și următoarele civ. precum și a art. 968. civ. căci existența unei constrângeri psihice asimilabile violenței nu a fost dovedită prin nici una dintre probele administrate, aceasta și în condițiile în care perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a avut loc la Biroul Notarului Public, birou în cadrul căruia își desfășura activitatea, ca apropiată, intervenienta.
Este de văzut și că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu a reprezentat pentru recurenți un scop în sine, ci doar un mijloc prin care doreau să aibă certitudinea recuperării integrale a creanțelor lor față de vânzători.
Mai mult, circumstanțele concrete în care a avut loc perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, anume pe timpul derulării procedurii de executare silită având ca obiect imobilul litigios (acesta fiind pentru a treia oară scos la licitație) excludeau orice constrângere psihică din partea creditorilor urmăritori, câtă vreme imobilul ar fi ieșit oricum din patrimoniul debitorului, fie prin vânzare la licitație, fie prin vânzarea liber-consimțită către pârâți, aceasta și în condițiile în care restituirea sumelor împrumutate nu era posibilă, reclamanții neavând disponibilități bănești.
b) O altă eroare de judecată constă în aceea că instanța de apel a considerat prețul vânzării ca fiind neserios, ceea ce nu corespunde realității.
De altfel, acest motiv de nulitate nu a fost invocat de reclamanți, instanța reținându-l din oficiu, ceea ce semnifică depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și încălcarea principiilor disponibilității și imparțialității.
Instanța de apel a omis, de altfel, și că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobilul era supus procedurii de vânzare la licitație (fiind organizată o nouă licitație), prețul său de licitație putând fi scăzut sub 8.500 Euro, astfel că prețul cuvenit de comun acord de către părți la 75.000 Euro trebuie considerat unul rezonabil. În plus, notarul public ce a autentificat contractul a verificat încadrarea prețului în valorile prevăzute pentru zona de amplasament a imobilului vândut și în raport de particularitățile acestuia.
c) Frauda la lege reținută de către instanță nu este dovedită, căci în niciunul dintre cele trei contracte de împrumut nu s-a stipulat o dobândă, fiind de văzut și prevederilor art. 1173. civ.
Fiecare dintre contractele de împrumut a fost însoțit de o declarație olografă din partea reclamanților prin care aceștia confirmau că cele arătate în actele autentice corespund realității, fiind de văzut că declarațiile olografe nu au fost date la cererea pârâților, ci la acea a notarului public. Așa fiind, este de neînțeles concluzia instanței de apel potrivit căreia există neconcordanță între cele contestate prin înscrisurile notariale, declarațiile olografe și realitate.
conținutul contractelor autentice și schimbând sensul vădit al obligațiilor asumate de către părți prin acestea, Tribunalului a încălcat atât principiul neintervenției judecătorului în contracte, cât și principiul forței obligatorii a contractului.
Instanța de apel a uzat de o prezumție întemeindu-se pe interpretarea speculativă a unor elemente ale stării de fapt, neîncercând să explice nici de ce reclamanții intimați au recurs la împrumuturile acordate de către recurenți, în loc de a uza de credite bancare, dacă acestea din urmă erau mai puțin oneroase decât împrumuturile acordate de către pârâții recurenți.
Nu este explicat de ce reclamanții au recunoscut, prin declarații olografe în ața notarului, că împrumuturile sunt fără dobândă și nici de ce nu s-a solicitat anularea contractelor înainte de primirea executării silite.
Nu se cunoaște nici de ce instanța de apel a înlăturat susținerea recurenților potrivit căreia aceștia au intrat în contact cu reclamanții în scopul perfectării unei afaceri având ca obiect înființarea unei ferme agricole, împrejurare confirmată chiar de către martorul reclamanților.
d) Deși reclamanții au recunoscut că au primit în baza primului contract de împrumut suma de 17.000 Euro, în baza celui de-al doilea suma de 3.000 Euro, iar în baza celui de-al treilea suma de 950 Euro, instanța a dispus totuși constatarea nulității absolute pentru ultimele două contracte. Totodată, s-a dispus obligarea reclamanților la a restitui pârâților recurenți suma de 20.950 Euro, deși aceștia din urmă nu au solicitat restituirea.
A fost lăsată fără explicație problema ipotecii instituite asupra imobilului reclamanților, fiind de văzut că prin declararea ca nule absolut, în totalitatea lor, ultimele două contracte de împrumut, instanța a negat validarea lor inclusiv pentru sumele recunoscute de către reclamanți ca împrumutate.
e) Decizia recurată este lipsită de eficiență juridică, căci, deși contractele de împrumut și cele de vânzare-cumpărare au fost anulate, au fost totuși considerate valabile juridic declarațiile olografe de recunoaștere a împrumuturilor.
Intimații, și au formulat întâmpinare ( 60-67), solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
Este de principiu că instanța de recurs, atunci când cale de atac a recursului are ca obiect o hotărâre pronunțată în apel, precum în prezentul proces, își exercită prerogativele de control judiciar prin raportare la motivele limitativ prevăzute de art. 304 proc. civ. Prin urmare, când anumite critici formulate de către recurent exced motivelor imperativ stabilite prin acest text de lege, acele critici apar ca inadmisibile, neputând fi primite spre analiză pe fond.
Dintr-o asemenea perspectivă și, totodată, ținând seama că instanțelor de recurs le este îngăduit să realizeze un control de legalitate al hotărârii atacate, rămâne, prin observarea motivelor de recurs afirmate de art. 304 proc. civ. că aprecierea probelor și interpretarea lor, precum și stabilirea puterii lor de convingere în raport cu faptele ce trebuie dovedite, cad în puterea suverană a instanțelor de fond, deci a primei instanțe și a celei de apel, însă nu și în aceea a instanței de recurs, acesteia din urmă legea nerecunoscându-i o asemenea putere.
În consecință, prezenta C, ca instanță de recurs, va putea exercita controlul asupra hotărârii atacate numai cu respectarea acestor limite legale, neîngăduindu-i-se să se refere la fapte care, în temeiul probelor administrate în cauză, puteau fi stabilite doar de către instanțele de fond.
Așa fiind, față de susținerea pârâților recurenți potrivit căreia în speță nu a fost dovedită, prin nici una dintre probele administrate, existența unei constrângeri psihice care să-i fi determinat pe reclamanți, contrar liberei lor voințe, să încheie contractele în litigiu, Curtea înțelege a arăta că pentru a ajunge la concluzia vicierii consimțământului reclamanților, instanța de apel s-a întemeiat atât pe observarea împrejurărilor în care s-a ajuns la contractarea împrumutului (anume pe fondul dorinței reclamanților de face lucrări de îmbunătățire a unei construcții ce la aparținea), a acelora în care părțile s-au cunoscut (prin ziarul "", circumstanțele conducând la concluzia că pârâții practicau, în mod obișnuit, acordarea de împrumuturi cu dobândă ridicată), cât și a declarațiilor unora dintre martorii audiați.
Or, dacă instanța de apel, analizând probele administrate, a stabilit o anumită stare de fapt care, în suverana ei apreciere, corespunde adevăratelor raporturi juridice dintre părți, prezenta instanță nu are puterea aor ăsturna, uzând de reinterpretarea probelor testimoniale administrate sau de prezumții trase din faptele dovedite.
Fără temei afirmă recurenții că atâta vreme cât contractul de vânzare-cumpărare litigios s-a încheiat la Biroul Notarului Public în cadrul căruia intervenienta își desfășura activitatea ca angajată ar fi fost exclusă existența unei constrângeri psihice, căci aceasta acționând la nivel intelectiv, nu presupune atitudini sau comportamente exteriorizate susceptibile de a fi, spre exemplu, constatate de către notarul public. Dacă, așa cum instanța de apel a arătat, temerea că își vor pierde la un preț derizoriu locuința ipotecată i-a determinat pe reclamanți să încheie contractele de împrumut ulterioare, precum și cel de vânzare-cumpărare, această temere, prin intensitatea ei, putea reprezenta, în concret, un element care să le altereze consimțământul, voința reclamanților de a încheia aceste acte juridice nefiind cu adevărat liberă.
Nu poate conduce la o altă concluzie nici împrejurarea că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobilul ipotecat era supus executării silite, fiind scos la licitație publică pentru a treia oară și, deci, supus riscului de a fi oricum vândut, căci încheierea între părți a vânzării-cumpărării a fost o consecință a întregului precedent juridic reprezentat de încheierea contractelor de împrumut. Or, dacă acestea erau ele însele produsul unui consimțământ viciat, totodată fondate pe o fraudă la lege, lipsa lor de validitate juridică iradia către însuși contractul de vânzare-cumpărare litigios, viciindu-l, aceasta și în condițiile în care cea mai mare parte a prețului vânzării, anume 60.220 Euro din 75.000 Euro, era reprezentată de valoarea însumată a împrumuturilor contractate și a dobânzii aferente capitalului împrumutat.
În ce privește motivul de recurs privitor la eronata apreciere, de către Tribunal, a caracterului neserios al prețului vânzării, este de văzut, întâi de toate, că instanța nu a depășit limitele investirii sale atunci când a făcut referire la acest aspect al cauzei, căci prin cererea adițională denumită "modificare de cerere inițială" reclamanții au solicitat, între altele, să se constate că "prețul de vânzare al imobilului, de 75.000 Euro . este foarte mic " ceea ce, în mod vădit, pune în discuție caracterul neserios al prețului ( 31,32 dosar Judecătorie).
În ce privește analiza, în circumstanțele cauzei, a elementelor de fapt rezultate din probe care i-au format instanței de apel că, prin comparație cu valoarea reală a imobilului, prețul trebuie socotit neserios, toate acestea țineau de puterea instanței de apel a stabili faptele, prezenta C, ca instanță de recurs, neputându-le reaborda, căci prevederile art.304 pr.civ, deja evocate mai sus, nu îi îngăduie.
Oricum, chiar și în lipsa statuării privitoare la neseriozitatea prețului, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare urma a fi reținută prin raportare la contractele de împrumut litigioase și care, așa cum s-a arătat mai sus, viciau inclusiv vânzarea-cumpărarea fondată pe existența lor.
Neîntemeiat afirmă recurenții și că în mod greșit și fără acoperire probatorie cele trei contracte de împrumut au fost declarate nule, căci nestipularea în cuprinsul înscrisurilor constatatoare ale contractelor (chiar dacă aceste înscrisuri erau încheiate în formă autentică)a vreunei clauze privitoare la dobândă nu excludea posibilitatea ca, în realitate, părțile să fi convenit cu privire la perceperea unei dobânzi de către împrumutători. Or, sub acest aspect instanța de apel a conchis, interpretând probele cauzei, că recurenții au perceput o dobândă care o depășea cu mult pe cea legală, ea fiind însă cuprinsă în suma menționată în fiecare dintre înscrisurile autentice ca împrumutată, dar care, în realitate, includea atît suma efectiv împrumutată, cît și dobânda la aceasta.
Constatările personale ale notarului public, ca agent instrumentator, fac, într-adevăr, dovada până la înscrierea în fals, însă, în cauză, aspectele privitoare la conținutul clauzelor contractuale și suma de drepturi și obligații pe care părțile au înțeles să și le asume la încheierea contractelor nu puteau face obiectul unor asemenea constatări, ele fiind - sau trebuind să fie - un produs al voinței părților care, prin natura lor, scăpau constatării făcute de către notar.
Fără relevanță este și faptul că fiecare dintre cele trei contracte de împrumut încheiate în formă autentică a fost însoțit de o declarație olografă a împrumuturilor prin care se recunoaște realitatea clauzelor cuprinse în actele autentice, căci atâta vreme cât ele se referă la aceleași contracte de împrumut - înțelese, acestea din urmă, ca acte juridice, deci ca "negotium iuris", iar nu ca"instrumentum probatorius" - declararea ca nule contractelor de împrumut înlătură posibilitatea ca înscrisurile olografe să trimită la alte consecințe juridice decât cele atașate stipulațiilor cuprinse în înscrisurile autentice.
Nu se poate considera nici că instanța de apel ar fi luat în considerare, pentru a stabili întinderea sumei efectiv împrumutate și cuantumul dobânzii, declarațiile reclamanților, analiza considerentelor deciziei evidențiind, cu îndestulătoare claritate, că Tribunalul și-a sprijinit constatările pe probe (declarații de martori și prezumții), iar nu pe susținerile împrumutaților.
Greșit afirmă recurenții și că prin negarea conținutului contractelor notariale instanța de apel ar fi nesocotit principiul forței obligatorii a convențiilor, precum și principiul nonintervenției judecătorului în convenții, căci Tribunalul nu a făcut decât să analizeze conformitatea cu legea a contractelor în litigiu, fiind dator să aprecieze cu privire la existența ori inexistența cauzelor de nulitate invocate de către reclamanți.
Altfel, instanța ar fi săvârșit o derogare de dreptate, refuzând să se pronunțe asupra unei cereri cu care se afla investită, încălcând prevederile art. 129 alin. 6 proc. civ.
Fără o veritabilă relevanță sunt și susținerile privitoare la rațiunile pentru care intimații reclamanți au preferat să împrumute bani de la recurenți în loc să contracteze credite bancare, căci esențial este, în cauză, dacă actele juridice dintre părți au respectat, la încheierea lor, dispozițiile legale în vigoare. Aprecierile de natură speculativă făcute de către recurenți la pagina 7 motivelor lor de recurs exced, de altfel, limitelor de verificare îngăduite de lege unei instanțe de recurs, ele neîncadrându-se în motivele prevăzute de art. 304 proc. civ.
În ce privește înlăturarea de către instanța de apel a susținerii potrivit căreia recurenții ar fi intrat în contact cu intimații reclamanți în scopul perfectării unei afaceri constând în înființarea unei ferme agricole, aceasta s-a făcut motivat, Tribunalul arătând (pag. 8-9 din decizie) care sunt rațiunile pentru care această apreciere a fost înlăturată.
Recursul este însă întemeiat în ce privește critica potrivit căreia instanța de apel a dispus în mod nelegal obligarea reclamanților la a le plăti pârâților împrumutători suma de 20.950 Euro ca formă de repunere în situația anterioară atrasă de nulitatea contractelor, căci deși este de principiu că declararea ca nul a unui act juridic atrage repunerea părților în situația pe care au avut-o înainte de a încheia actul, instanța de judecată nu ar putea-o dispune din oficiu, ci numai la cererea părții interesate.
O asemenea rezolvare este impusă de faptul că procesul civil este guvernat, în limitele legii, de disponibilitate, ceea ce înseamnă că, așa cum o afirmă prevederile art. 129 alin. 6. proc. civ. deja evocate mai sus, în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Or, obiectul cererii este cel fixat de reclamant sau, prin cerere reconvențională, și de către pârât, astfel că în lipsa unei cereri exprese a părților care să investească instanța asociată cu inexistența, în concret, a unei dispoziții a legii care, limitat, să deroge de la regula disponibilității, judecătorul nu ar putea hotărî din oficiu asupra unei pretenții.
În cauză, pârâții nu au cerut, ca formă a repunerii lor în situația anterioară, obligarea reclamanților la restituirea sumelor efectiv împrumutate, astfel că nelegal instanța de apel a dispus aceasta.
Recursul trebuie, deci, admis doar sub acest aspect, conform art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3. proc. civ. iar decizia modificată, în parte, în sensul înlăturării dispoziției de obligare a reclamanților la a restitui pârâților și suma de 20.950 Euro.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea ia act de faptul că intimații au învederat că își rezervă dreptul de a le solicita pe calea unei cereri în justiție distincte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul formulat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 231/A din 24 aprilie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția de obligare a reclamanților la a le restitui pârâților, suma de 20950 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.VM/dact.MM
2ex
Jud.apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
