Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 2345/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2345 /R/2008
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de APEL CLUJ
JUDECĂTORI: Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca președintele secției
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 213/A din 11 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, conform mențiunii din citativ, cu suma de 339 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului declarat, reține:
Prin sentința civilă nr. 1242 din 07.05.2008 Judecătoriei Vișeu d Suss -a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul împotriva pârâtului și s-a stabilit în favoarea terenului fond dominant proprietatea reclamantului, situat în de sub M înscris în CF nr. 1967 nr. top 361/2/1, o servitute de trecere practicabilă tot timpul anului cu piciorul și mijloacele de transport peste terenul proprietatea pârâtului, traseul notat prin punctele 2-3-4-A-B-C-D-2 din anexa grafică 2 din lucrarea de expertiză întocmită de expertul ce face parte din sentință. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului suma de 9.900 lei cu titlu de despăgubiri și să achite în contul și pe numele expertului suma de 90 lei diferență onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a reținut că terenul reclamantului are caracter de loc înfundat și se învecinează nemijlocit cu terenul pârâtului, expertul propunând o variantă de ieșire la calea publică ce ocupă o suprafață de 99 mp. din terenul pârâtului, valoarea acestuia fiind de "circa 100 lei/mp".
În drept admiterea acțiunii a fost motivată cu dispozițiile art. 616-618. civ.
Servitutea propusă este calea cea mai scurtă spre drumul public.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea în parte a acestuia cu privire la suportarea contravalorii terenului și la cheltuieli de judecată.
În motivele de apel s-a arătat că instanța a acordat pârâtului ceea ce nu a cerut.
Prin decizia civilă nr. 213/A din 11.09.2008 pronunțată în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1242/07.05.2008 Judecătoriei Vișeu d S u s, județul
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamantul a fost de acord să-l despăgubească pe pârât anual pentru folosirea drumului de trecere ce se va stabili pe terenul acestuia.
Nu s-a putut reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece despăgubirea a fost corect calculată, în raport de prevederile art. 616.civ. prin stabilirea unei sume globale proporționată cu paguba suferită de pârât, reprezentând echivalentul terenului luat din folosința lui la prețul de circulație.
Chiar dacă reclamantul nu și-a motivat apelul sub aspectul acordării unor cheltuieli de judecată în mod greșit, față de actele dosarului, nu s-a putut reține critica sa ca fondată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, în sensul scutirii acestuia de la plata despăgubirilor.
În motivele de recurs se invocă netemeinicia deciziei prin care s-a respins apelul declarat de reclamant, deși, acesta a învederat că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Recursul este fondat.
Reclamantul în acțiunea introductivă a investit instanța cu un singur petit, și anume, acela de a se stabili în favoarea fondului dominant, proprietatea sa, o servitute de trecere peste fondul dominat, proprietatea pârâtului.
În fața primei instanțe reclamantul nu și-a modificat acțiunea, iar pârâtul nu a formulat nici întâmpinare, nici cerere reconvențională.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 6 proc. civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Într-adevăr, în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în temeiul art. 616.civ. solicită "să se creeze un drum de trecere pe terenul pârâtului, prin punctul cel mai scurt și, eventual, să-l despăgubesc anual".
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, iar în acțiunea de stabilire a unei servituți de trecere, proprietarul fondului aservit poate solicita sau nu plata unei despăgubiri. Cum, în speță, pârâtul nu a formulat nici o cerere prin care să solicite obligarea reclamantului la plata unei despăgubiri, iar eventualitatea de a-l despăgubi la care face referire reclamantul în motivarea cererii, nu a investit legal instanța cu un asemenea petit, prima instanță obligându-l pe reclamant să plătească pârâtului suma de 9.900 lei cu titlu de despăgubiri s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Aceste aspecte au constituit motive de apel, iar prin decizie, Tribunalul în mod greșit a apreciat că nu sunt fondate.
Sentința a mai fost criticată și cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată, iar instanța de apel a reținut că această critică nu ar fi fondată întrucât reclamantul a fost obligat doar la suportarea unei diferențe de onorariu expert.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1. proc. civ. partea care cade în pretenții, va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
La dezbaterea în fond a cauzei la termenul din 07.05.2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, deci nu se află în situația reglementată de art. 275 proc. civ. de a fi recunoscut pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, situație care l-ar fi exonerat de plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a suportat în primă instanță cheltuieli de judecată în sumă de 1.490 lei, reprezentând onorariu expert 790 lei și onorariu avocat 700 lei, conform dovezilor de la filele 34 și 41 dosarului Judecătoriei.
Decizia fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ. Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 proc. civ. urmează a admite recursul declarat de reclamant, a modifica decizia în sensul admiterii apelului reclamantului și schimbării sentinței civile nr. 1242/07.05.2008 a Judecătoriei Vișeu d S u Se va înlătura obligația stabilită în sarcina reclamantului de a plăti suma de 9.900 lei cu titlu de despăgubiri și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1.490 lei. Vor fi menținute dispozițiile sentinței referitoare la stabilirea servituții de trecere și obligării reclamantului la achitarea sumei de 90 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 proc. civ. pârâtul va fi obligat să achite reclamantului cheltuieli de judecată în apel în sumă de 110 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, dovedite cu chitanțele depuse la filele 3 și 15 în dosarul Tribunalului și în sumă de 344 lei în recurs, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, dovedite cu înscrisurile de la filele 6-8 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 213/A din 11 sept. 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 1242/ 7 mai 2008 Judecătoriei Vișeu d Sus pe care o schimbă în parte, cu privire la despăgubiri și cuantumul obligației de plată cheltuielilor de judecată.
Judecând, înlătură obligația stabilită în sarcina reclamantului, aceea de a plăti pârâtului suma de 9.900 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1490 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului 110 lei, cheltuieli de judecată în apel și suma de 344 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red. LȘ/dact.MM
3ex./17.12.2008
jud.fond: G
jud.apel: /
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Denisa Băldean Lucia Ștețca
