Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 322/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 322
Sedința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 936/PI/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați STATUL ROMÂN reprezentat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T prin PRIMAR, moștenitorii intimați și IA ( după defunctul ), - -, - SRL, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN T și - SRL, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat consilier juridic pentru pârâții intimați Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar, avocat pentru pârâta intimată - -, avocat pentru pârâții intimați, avocat pentru pârâta intimată - SRL și avocat pentru pârâții intimați și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate - - a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanții pârâților intimați, având cuvântul, pe rând, au solicitat respingerea apelului, conform motivelor invocate în scris.
După dezbateri, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentantul pârâtei intimate - SRL, care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 936/Pi/13.03.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul prin mandatar convențional împotriva pârâților STATUL ROMÂN reprezentat de CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, MUNICIPIUL T prin PRIMAR, - -, - SRL, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN T și - SRL, acțiune prin care reclamantul, având calitatea de moștenitor al defunctului, decedat la 2.04.1959, a solicitat a se constata că imobilul înscris în F 121 și - T, nr. top 317/VII, 317/XIII, 317/XIV, 317/XV, F - ind. T, nr. top 317/II, F - ind. T, nr. top 317/IX/A a fost preluat de Statul Român, fără titlu, cu consecința constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat, în baza Legii nr. 112/1995, de Statul Român cu pârâtul pentru apartamentul nr. 7 din F - T, nr. top 317/VII, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta - - pentru spațiul aferent numărului top 317/X, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu - SRL, pentru spațiul aferent numărului top 317/XII, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta pentru apartamentul nr. 2, aferent numărului top 31/II, contractului încheiat cu pârâta pentru boxa înscrisă în F - T, nr. top 317/XV, pârâții și pentru apartamentul nr. 9, aferent numărului top 317/IX/B, contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu aceeași pârâți pentru imobilul aferent numărului top 317/IX/A, solicitând rectificarea cărților funciare 121, -, -, - T, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și al pârâților, - -, - SRL, și și înscrierii dreptului de proprietate al reclamantului, cu titlu de restabilire situație anterioară și moștenire asupra cotei de 4/6 ( părți din toate apartamentele și spațiile care compun imobilul.
Prin aceeași acțiune, reclamantul a solicitat constatarea nulității certificatului de vacanță succesorală emis în 7.11.1962, în dosar nr. 1145/1962 al fostului notariat de Stat al Regiunii, în urma defunctului, având ca masă succesorală cota de 2/6 părți din imobilul situat administrativ în T, str. - nr. 6, cu consecința constatării calității de unic moștenitor al reclamantului, în calitate de nepot de frate postdecedat și atribuirii cotei de 1/1 părți din masa succesorală, soția defunctului, născută, fiind străină de moștenire prin neacceptare în termen.
Totodată, s-a solicitat constatarea nulității Contractului de donație nr. 2807/1963/22.04.1963 în partea referitoare la transmiterea cu titlu gratuit către Statul Român a cotei de 216 părți din același imobil, care a aparținut mamei reclamantului,.
Tribunalul a reținut că demersul judiciar al reclamantului nu poate fi primit în raport cu sentința civilă nr. 11083/13.09.1999, definită și irevocabilă la 24.03.2000, pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a constatat că preluarea apartamentelor nr. 2, 7, 9 din imobil s-a realizat de Statul Român cu titlu valabil, acesta fiind obligat la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare menționate, în condițiile Legii nr. 112/1995.
S-a apreciat că reclamantul nu are posibilitatea de a opta între calea dreptului comun și aplicarea Legii nr.10/2001, căci prerogativa de a opta pentru dreptul comun este prevăzută doar în ipoteza acțiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001 - 14.02.2001 - ipoteză neincidentă în cauza de față.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel, invocând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate, context în care se susține că instanța, în mod eronat, a respins acțiunea întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, ca inadmisibilă, dat fiind că nu s-a urmat procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Se susține că tocmai împrejurarea, că nu a formulat notificarea prevăzută de legea specială, îi permite formularea unei acțiuni de drept comun pentru constatarea nevalabilității titlului statului, în temeiul Legii nr. 213/1998 ( art. 6), normă aplicabilă și după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Apoi, se arată că Legea nr. 10/2001 are caracter, eminamente, administrativ, care garantează accesul la justiție, presupune soluționarea pe fond a drepturilor deduse judecății.
Sub aceste aspecte, se susține încălcarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în raport și cu dispozițiile art. 20 ( 2) din Constituția României, care fac ineficace dispozițiile art. 22 alin. ultim din Legea nr. 10/2001.
În același sens este invocată și Decizia nr. XXXIII/9.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și jurisprudența
Reclamantul invocă și necunoașterea legii civile, precizând că are domiciliul în A, cât și imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară.
Se subliniază neincidența dispozițiilor Legii nr. 1/2009, căci două din spațiile cu altă destinație din imobil sunt și în prezent în proprietatea Statului Român.
Reclamantul critică hotărârea și prin aceea că, în mod greșit, prima instanță a atribuit autoritate de lucru judecat sentinței civile nr. 11083/13.09.1999 a Judecătoriei Timișoara, căci această hotărâre a fost pronunțată într - un litigiu în care reclamantul nu a fost parte, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 1201 Cod civil.
Apoi, se susține că Tribunalul nu avea competență materială de a soluționa litigiul în raport cu valoarea obiectului pricinii de sub 500.000 lei, în raport cu dispozițiile art. 2 pct. 1, lit. b Cod procedură civilă.
Verificând apelul, astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 282 și urm. Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Astfel, sub aspectul competenței materiale, Curtea reține că reclamantul a învestit Tribunalul Timiș cu o acțiune în revendicare imobiliară, întemeiată pe dispozițiile dreptului comun și ale Legii nr.10/2001, ale cărei dispoziții solicită a fi aplicate prin analogie, pe de o parte, iar, pe de altă parte, bunul revendicat aparține domeniului de aplicare a Legii nr.10/2001, aspect ce rezultă din petitele acțiunii reclamantului, cu referire la nevalabilitatea titlului statului și modul de preluare al imobilului de către Statul Român.
Sub aceste aspecte, Tribunalul Timiș este instanța competentă material să soluționeze cauza de față.
Apoi, relativ la sentința civilă nr. 11083/13.09.1999 a Judecătoriei Timișoara, prin care s-a statuat asupra valabilității titlului Statului Român, în mod irevocabil, Curtea constată că Tribunalul a relevat puterea acestei hotărâri irevocabile, invocând puterea de lucru judecat, iar nu autoritatea de lucru judecat, aspect de natură a face ineficientă discuția relativă la tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil, căci o hotărâre intrată în putere de lucru judecat produce efecte obligatorii erga omnes, asemenea legii.
Necunoașterea legii civile, de asemenea, nu poate fi reținută, întrucât legea română nu atribuie efecte juridice unei astfel de împrejurări, pe de o parte, iar, pe de altă parte, termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 pentru depunerea notificării, de către persoanele îndreptățite, a fost unul rezonabil, legiuitorul operând și prorogări legale semnificative, de natură a înlătura apărarea reclamantului în această cauză, nedovedită, de altfel, prin nici un mijloc de probă.
În cauză, nu s-au încălcat nici prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, întreaga jurisprudență consacrată în aplicarea acestei norme, nefiind de natură a cenzura dreptul statelor de a introduce în legislația proprie termene de prescripție sau de decădere, cu privire la exercițiul dreptului la acțiune în sens procedural.
În același timp, Curtea constată că instanța de fond a dat eficiență Deciziei XXXIII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care reiterează valoarea principiului " specialia derogant generalibus".
O judecată asupra fondului dreptului reclamat nu putea avea loc, și din perspectiva art. 45 din Legea nr. 10/2001, normă menită a asigura realizarea principiului stabilității raporturilor juridice civile, principiu care escaladează forța altor principii destinate a reglementa raporturi juridice civile, dat fiind că siguranța stabilității raporturilor juridice reprezintă valoarea supremă în drept.
În același timp, Curtea constată că Tribunalul a răspuns tuturor apărărilor reclamanților, cuprinse și ca motive de apel, instanța referindu - se la raporturile dintre dreptul comun și Legea nr. 10/2001, raportul dintre normele constituționale și art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, jurisprudența O, evaluând principiile care guvernează litigiul, respectiv regulile invocate de reclamant.
Așa fiind, în baza art. 294 - 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 936/PI/13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca neîntemeiat.
Obligă apelantul să plătească intimatei CLT suma de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Definitivă și cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.L.B/24.12.2009
DACT.B/15 ex/7.01.2010
INST.FOND - - Tribunalul Timiș
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. - T, P-ȚA - - ). AV., nr. 1,. 5, Județ |
2. - T, BD.- ). MANDATARA ), nr. 2,. 3,. 12, Județ |
INTIMATI - PÂRÂTI |
3. STATUL R REPREZENTAT DE CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI - T, BD.-, nr. 1, Județ |
4. MUNICIPIUL T REPREZENTAT DE PRIMAR - T, BD.-, nr. 1, Județ |
5. - com., SAT, nr. 328, Județ |
6. - - - T, BD.- -, nr. 8. Județ |
7. - SRL - T, nr. 6, Județ |
8. - T, nr. 6,. 2, Județ |
9. - T, nr. 6,. 9, Județ |
10. - T, nr. 6,. 9, Județ |
11. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE PRIN - T, BV., nr. 15, Județ |
12. - SRL - T, nr. 1,. A,. 2,. 7, Județ |
13. - com., SAT, nr. 328, Județ |
Judecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza
