Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 320/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 320
Sedința publică din 14 decembrie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1154/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul Municipiului T, pentru contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâtul intimat Primarul Municipiului T prin consilier juridic, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, s-a acordat cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta pârâtului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 28.10.2008 reclamantul a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 991/09.04.2008 emisă de pârâtul Primarul Municipiului T solicitând anularea acesteia și acordarea de despăgubiri privind imobilul înscris în CF nr. 3896 T, nr. top. 27440, casă și curte în- în suprafață de 418 mp.
În motivare, a arătat că imobilul înscris în CF nr. 3896 T, nr. top. 27440, casă și curte în- în suprafață de 418 mp a fost proprietatea numitei ( născută ).
În perioada 1976-1977 numita a înstrăinat imobilul în litigiu numitului, fără a încheia vreun act scris în acest sens, astfel cum rezultă din declarația dată de acesta în fața Județului T la data de 02.02.1984, precum și din sentința civilă nr. 4294/14.06.1985 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2863/1985.
Reclamantul a dobândit în anul 1983 dreptul de proprietate extratabular asupra imobilului înscris în CF 3896 T nr. top. 27440, casă și curte în- în suprafață de 418 mp de la numitul prin cumpărare fără încheierea unui act autentic sau act sub semnătură privată. În acest sens, având în vedere perioada în care a avut loc vânzarea, defuncta i-a lăsat prin testament imobilul identificat mai sus, testament autentificat sub nr. 24389/03.10.1983 de către fostul notariat de Stat
Prin sentința civilă nr. 4294/14.06.1985, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2863/1985, au fost recunoscute cele două vânzări succesive chiar dacă transferurile de proprietate nu au fost operate în cartea funciară, s-a constatat dreptul de proprietate extratabular al reclamantului asupra imobilului identificat mai sus și apreciindu-se că reclamantul împreună cu soția sa au dobândit ilicit acest imobil, în temeiul Legii nr. 18/1968 au fost obligați la plata unei amenzi în cuantum de 155.300 lei, iar imobilul ( evaluat de instanță la 83.000 lei) a trecut în proprietatea Statului. Restul amenzii, respectiv suma de 72.300 lei, a fost achitată de reclamant ulterior, așa cum rezultă din răspunsul scris al Administrației Financiare
Deși imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Legii nr. 18/1968, în cartea funciară s-a consemnat faptul că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere în temeiul Decretului nr. 341/1977. Reclamantul a mai arătat că nu a primit nici un fel de despăgubiri în urma exproprierii imobilului, dimpotrivă a achitat sumele la care a fost obligat prin hotărârea de confiscare a imobilului.
După decesul testatoarei ce a survenit la data de 26.09.1985, imobilul a fost demolat de Statul Român în anul 1988, operațiune ce nu a fost menționată în cartea funciară la acea dată. Abia la data de 17.11.1994 în cartea funciară a imobilului se consemnează faptul că se radiază "casa care este inexistentă".
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 1368/03.05.1993 din dosarul succesoral nr. 1746/1993, reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de moștenitor după defuncta.
Ulterior eliberării acestui certificat de calitate de moștenitor, fiul defunctei, numitul a dezbătut succesiunea rămasă după defuncta sa mamă și a obținut un certificat de moștenitor prin care era recunoscut ca singur moștenitor, certificat cu ajutorul căruia s-a intabulat în CF nr. 3896 Acesta a înstrăinat imobilul în speță, mai precis terenul, pe care s-a edificat o nouă construcție și în prezent în cartea funciară sunt înscriși alți proprietari. Pentru aceste motive reclamantul consideră că retrocedarea imobilului în natură nu mai este posibilă, ci numai acordarea de despăgubiri.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001.
Reclamantul a formulat precizare privind motivele de fapt și de drept al contestației, arătând că prin sentința civilă nr. 4294/14.06.1985 a Judecătoriei Timișoara, reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de proprietar extratabular privitor la imobilul înscris în CF nr. 3896 T nr. top. 27440, casa și curte în-, în suprafață de 418 mp. Prin această hotărâre judecătorească i-a fost confiscat imobilul identificat mai sus, urmând ca să primească despăgubiri, care însă nu au fost acordate niciodată.
În această situație imobilul devenea proprietatea statului, care însă nu a înțeles să-și intabuleze dreptul de proprietate. Profitând de această situație, numitul, fiul proprietarei tabulare defuncte, a obținut un certificat de moștenitor cu care s-a intabulat în cartea funciară a imobilului.
Reclamantul a considerat că este îndreptățit în temeiul art. 2 lit. h și i din Legea nr. 10/2001 să solicite acordarea de despăgubiri, având în vedere faptul că acest imobil a fost naționalizat fără plata nici unei despăgubiri, contrar dispozițiilor hotărârii judecătorești invocate anterior și a dispozițiilor Legii 18/196( fiind vorba doar de confiscarea bunului pentru o cotă parte din imobil conform art. 10 alin. 2 din lege, pentru cota rămasă trebuiau acordate despăgubiri). Legea nr. 18/1968 nu este prevăzută expres de Legea nr. 10/2001, însă aceasta din urmă prevede la art. 2 lit. i posibilitatea de a beneficia de măsurile reparatorii pentru orice imobil preluat abuziv de Statul Român până la 22.12.1989.
Având în vedere confiscarea bunului de către Statul Român și, ulterior, de intabulare a numitului, reclamantul a înțeles să solicite doar despăgubiri. Nu a considerat că în cazul admiterii contestației s-ar ajunge la situația de a exista doi proprietari pentru același imobil, deoarece nu a solicitat să-i fie recunoscută calitatea de proprietar, aceasta a fost deja recunoscută de instanță în 1985, calitate pe care ulterior a pierdut-o în mod abuziv, motiv pentru care a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, a căror cuantum urmează să le stabilească instanța.
Deși legal citat, pârâtul Primarul Municipiului T nu a depus întâmpinare.
În probațiune a fost depus dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 991/09.04.2008.
Prin sentința civilă nr. 1154/14.04.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Din actele și lucrările dosarului a rezultat că, prin notificarea nr. 900/13.09.2001 depusă la Biroul Executori Judecătorești și reclamantul a solicitat restituirea în echivalent sau acordarea despăgubiri pentru imobilul situat în T,-, jud.
Prin dispoziția Primarului nr. 991/09.04.2008 s-a respins notificarea, deoarece autorul notificării nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive a imobilului de către Statul Român.
Imobilul înscris în CF nr. 3896 T nr. top 27440, casă și curte în suprafață de 418 mp a fost proprietatea numitei ( născută ).
În perioada 1976-1977 numita a înstrăinat imobilul în litigiu numitului, fără a încheia vreun act scris în acest sens, astfel cum rezultă din declarația dată de acesta în fața Județului T la data de 02.02.1984, precum și din sentința civilă nr. 4294/14.06.1985 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2863/1985.
Reclamantul a dobândit în anul 1983 dreptul de proprietate extratabular asupra imobilului înscris în CF 3896 T nr. top. 27440, casă și curte în- în suprafață de 418 mp de la numitul prin cumpărare fără încheierea unui act autentic sau act sub semnătură privată. În acest sens, având în vedere perioada în care a avut loc vânzarea, defuncta i-a lăsat prin testament imobilul identificat mai sus, testament autentificat sub nr. 24389/03.10.1983 de către fostul Notariat de Stat
Prin sentința civilă nr. 4294/14.06.1985, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2863/1985, au fost recunoscute cele două vânzări succesive chiar dacă transferurile de proprietate nu au fost operate în cartea funciară, s-a constatat dreptul de proprietate extratabular al reclamantului asupra imobilului identificat mai sus și apreciindu-se că reclamantul împreună cu soția sa au dobândit ilicit acest imobil, în temeiul Legii nr. 18/1968 au fost obligați la plata unei amenzi în cuantum de 155.300 lei, iar imobilul ( evaluat de instanță la 83.000 lei) a trecut în proprietatea Statului. Restul amenzii, respectiv suma de 72.300 lei, a fost achitată de reclamant ulterior, așa cum rezultă din răspunsul scris al Administrației Financiare T- fila 16.
Deși imobilul a trecut în proprietatea Statului Român în temeiul Legii nr. 18/1968, în cartea funciară s-a consemnat faptul că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere în temeiul Decretului nr. 341/1977- fila 34.
Prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 1368/03.05.1993 din dosarul succesoral nr. 1746/1993, reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de moștenitor după defuncta - fila 15.
Ulterior eliberării acestui certificat de calitate de moștenitor, fiul defunctei, numitul a dezbătut succesiunea rămasă după defuncta sa mamă și a obținut un certificat de moștenitor prin care era recunoscut ca singur moștenitor, certificat cu ajutorul căruia s-a intabulat în CF nr. 3896 Acesta a înstrăinat imobilul în speță, mai precis terenul, pe care s-a edificat o nouă construcție și în prezent în cartea funciară sunt înscriși alți proprietari.
Starea de fapt expusă a rezultat, în principal, din susținerile reclamantului, necontestate de pârât, în parte acestea fiind confirmate de actele depuse în dovedire, la care s-a făcut trimitere prin indicarea paginii.
Cu toate acestea, deși statul a preluat bunul de la reclamant, recunoscând înstrăinările succesive prin hotărâre judecătorească, cererea formulată nu a fost admisă, întrucât moștenitorul legal al proprietarului tabular, autorul reclamantului, nu a înțeles să recunoască efectele actelor îndeplinite de mama sa, ci a ales să ceară recunoașterea dreptului său, procedând mai departe la exercitarea atributelor de proprietar prin moștenire, prin vânzarea bunului imobil.
Întrucât nu statul este acela care a înstrăinat imobilul unor terți, ci însuși proprietarul tabular și moștenitorii săi au săvârșit acte contradictorii, reclamantul nu a putut beneficia de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, o soluție contrară având efectul de a stabili existența a doi proprietari concomitenți asupra aceluiași bun.
Reclamantul ar fi trebuit să ceară și anularea certificatului de moștenitor emis pe numele lui, în același timp cu prezenta contestație în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat apel în termen legal, la 1.06.2009, solicitând admiterea lui, schimbarea în tot a sentinței civile în sensul admiterii contestației, astfel cum a fost formulată în scris.
În motivarea apelului, reclamantul a susținut că instanța de fond a interpretat eronat probele administrate în cauză, precum și derularea cronologică a situației juridice a imobilului, făcând o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Astfel, reclamantul a reiterat înstrăinările succesive ce au operat în fapt, asupra imobilului în litigiu, fără încheierea unor înscrisuri, precum și testamentul autentificat sub nr. 24389/3.10.1983 pe care fosta proprietară tabulară, i l - a întocmit lui, tocmai ca o recunoaștere a celor două vânzări anterioare (intermediare), precum și sentința civilă nr. 4294/14.06.1985, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 2863/1985, prin care, reclamantului, i s-a imputat dobândirea ilicită a acestui imobil, raportat la dispozițiile Legii nr. 18/1968, legea ilicitului. Cu toate acestea, în F aferentă imobilului s-a înscris ca titlu de dobândire în proprietate de către stat, Decretul de expropriere nr. 341/1977( anterior, deci, pronunțării sentinței civile sus - menționate - 1985), fără acordarea vreunei despăgubiri.
În raport de această situație de fapt, reclamantul susține că, în mod greșit, instanța de fond a recunoscut efectele actelor întocmite de moștenitorul legal al fostei proprietare tabulare, deși la dosar, există înscrisuri, inclusiv o hotărâre judecătorească irevocabilă, care recunoaște vânzările succesive al imobilului, ultima fiind în favoarea reclamantului.
Reclamantul susține că în cauză sunt pe deplin incidente prevederile art. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, că el și -a dovedit calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii ( în concret, despăgubiri în echivalentul valoric al imobilului ), întrucât imobilul a trecut în proprietatea statului de la reclamant.
În acest context, reclamantul arată că recunoaște dreptul de proprietate al actualilor subdobânditori ai imobilului, urmare a înstrăinării cu acte autentice efectuate de moștenitorul legal al fostei proprietare tabulare, solicitând instanței repararea prejudiciului produs prin preluarea abuzivă a imobilului de către stat, conform modalității de despăgubire prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Nu în ultimul rând, reclamantul arată că a contestat în justiție, certificatul de moștenitor al fiului fostei proprietare tabulare, acțiunea fiind respinsă, irevocabil, prin sentința civilă nr. 4360/9.04.1996 pronunțată de Judecătoria Timișoara, irevocabil, conform deciziei civile nr. 649/R/24.04.1997 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 885/C/1997.
Reclamantul susține, însă, că instanța de fond trebuia să soluționeze după limitele investirii sale, adică să analizeze dacă, în conformitate cu prevederile Legii nr.10/2001, reclamantul are sau nu dreptul la despăgubiri pentru preluarea abuzivă a imobilului.
În drept, au fost invocate prevederile art. 296 Cod procedură civilă, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate de reclamant, în raport de actele depuse la dosar, obiectul cauzei și dispozițiile Legii nr.10/2001, modificată ulterior, Curtea constată că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat Notificarea nr. 900/13.09.2001, solicitând restituirea în echivalent sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în T,-, însă prin Dispoziția nr. 991/9.04.2008, notificarea i - a fost respinsă, cu motiv că reclamantul nu face dovada calității de persoană îndreptățită și a preluării abuzive a imobilului de către Statul Român.
Fără a mai relua, cronologic, circuitul faptic al vânzărilor succesive pe care le-a avut acest imobil, proprietatea tabulară a numitei, recunoscute, pe de o parte, prin sentința civilă nr. 4294/14.06.1985, pronunțată de Judecătoria Timișoara ( care a reținut dobândirea ilicită în proprietate a acestui imobil de către reclamant și soția sa), iar, pe de altă parte, de întocmirea de către proprietara tabulară a unui testament în favoarea reclamantului, în anul 1983, ceea ce este important în cauză este a se stabili dacă reclamantul justifică sau nu calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în condițiile Legii nr.10/2001.
Sub acest aspect, s-a reținut că, deși imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza sentinței civile nr. 4294/1985 a Judecătoriei Timișoara, ca și măsură a aplicării Legii ilicitului, nr. 18/1968, în F s-a consemnat că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 341 /1997.
Pe de altă parte, fiul fostei proprietare tabulare a dezbătut moștenirea după mama sa, și -a întabulat dreptul de proprietate în această calitate, în F, ( doar asupra terenului, întrucât casa fusese demolată) și a procedat la înstrăinarea lui ( a terenului) pe care ulterior, noii proprietari și-au edificat o construcție nouă, înscrisă în
Această stare de fapt, reținută corect și de instanța de fond, nu justifică însă calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantului, în condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001, întrucât moștenitorul legal al proprietarei tabulare nu a înțeles și recunoscut efectele juridice al actelor îndeplinite de mama sa, ci și - a valorificat dreptul său de moștenitor legal, s-a întabulat în F și, apoi, a înstrăinat terenul către alte persoane, în baza unui contract autentic de vânzare - cumpărare, a cărui validitate, deși contestată de reclamant în instanță, a fost recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin urmare, deși, faptic, imobilul a fost preluat în proprietatea statului de la reclamant, față de mențiunile din F și valorificările drepturilor succesorale de către moștenitorul legal al proprietarei tabulare ( în lipsa oricărei mențiuni în Fad eținerii anterioare a imobilului de către reclamant), în mod corect s-a stabilit că reclamantul nu justifică calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile art. 2 din Legea nr. 10/2001.
În sprijinul acestei legi vine și sentința civilă nr. 4360/9.04.1996 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 12345/1995, prin care a fost respinsă irevocabil cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor emis în favoarea fiului proprietarei tabulare.
Pentru aceste considerente, Curtea reține că instanța de fond a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, raportat la art. 2 din Legea nr. 10/2001 iar, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va fi respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1154/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T, pentru contestație la Legea nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1154/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului T, pentru contestație la Legea nr. 10/2001.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 14 decembrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Marinela Giurginca
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
RED.G/4.01.2010
DACT.B/2ex/5.01.2009
INST.FOND- - Tribunalul Timiș
Se comunică:
APELANT - RECLAMANT |
1. - cu. ales - T, STR. -, nr. 5,. 10, Județ |
INTIMAT - PARAT |
2. PRIMARUL MUNICIPIULUI - T, B- -, nr. 1, Județ |
Judecători:Univ Lidia Barac, Marinela Giurginca
