Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 33/2009
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții, și - împotriva deciziei civile nr.166/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- având ca obiect acțiune în constatare, în contradictoriu cu intimații G, și.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură concluzii scrise din partea recurenților, și, precum și din partea intimaților G și.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 16 ianuarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față reține:
Prin sentința civilă nr.1467/2007 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în rejudecare în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții G și împotriva pârâților, și, s-a constatat existența și valabilitatea actului sub semnătură privată încheiat în 1974 între reclamanți în calitate de promitenți-cumpărători și pârâta în calitate de promitentă vânzătoare având ca obiect cota de 1/8 părți de sub B 15 din imobilul înscris în A I nr.ord. nr.top.1593 și 1594/1, casă, curte și grădină, intravilan de 841 mp devenită ulterior cota de 1/3 părți din CF 1844 I, nr.top.1593/2/II, și nr.top.1594/1/2 apartament 2 și 3 și curte în suprafață de 312 mp și reală de 351 mp. S-a dispus obligarea pârâților și să predea reclamanților act de întabulare asupra imobilului identificat mai sus, în caz contrar sentința urmând să țină loc de act autentic de întabulare.
S-a dispus de asemenea întabularea sentinței în cartea funciară la data rămânerii ei irevocabile iar pârâții de ordinul 1 și 2 au fost obligați să plătească reclamanților în solidar suma de 6.229,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în 1974 reclamanții au dobândit prin act sub semnătură privată de la pârâta cota de 1/3 părți din imobilul înscris în CF nr.1844 A I, nr.top. 1593/2/II și 1594/1/2, vânzarea realizându-se prin intermediul mandatarului.
În anul 2003, pârâții au cumpărat prin înscris autentic de la pârâta același imobil.
Instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că pârâții au dobândit cu rea credință imobilul în litigiu deoarece au avut cunoștință că reclamanții folosesc acest imobil de o perioadă mai îndelungată și că au avut discuții cu reclamanții referitor la titlul cu care folosesc terenul. S-a concluzionat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.22 și 25 din DL nr.115/1938.
Prin decizia civilă nr.166/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- au fost respinse apelurile declarate de pârâții, și împotriva sentinței de mai sus. Apelanții au fost obligați să plătească în solidar intimaților G și 1000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanții se aflau în posesia imobilului la momentul la care pârâții l-au cumpărat de la pârâta, actul de care se prevalează reclamanții este anterior celui încheiat de pârâții menționați iar reaua credință a pârâților a fost dovedită, aceștia recunoscând îndelunga folosință a imobilului de către reclamanți și existența discuțiilor cu privire la titlul reclamanților. S-a apreciat că pasivitatea acestora din urmă, care timp de aproape 30 de ani nu au înțeles să-și valorifice titlul prin promovarea unei acțiuni în prestație tabulară nu are relevanță în cauză și nu îi scutește pe pârâții de obligația de a depune minime diligențe prin care ar fi aflat fi vânzarea anterioară a imobilului în litigiu. A considerat tribunalul că lipsa datei de pe antecontract nu atrage nulitatea acestui înscris, din probele dosarului rezultând fără dubii că acordul părților a fost dat în 1974 când s-a întocmit procura specială prin care pârâta l-a împuternicit pe martorul să vândă imobilul iar antecontractul a fost încheiat în 1975 după achitarea integrală a prețului, fiind menționată în scris data eliberării actului de identitate a reclamantului
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și solicitând în principal schimbarea deciziei instanței de apel, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare în fața instanței de fond iar în subsidiar modificarea deciziei și în urma rejudecării apelului schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii; cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale.
În expunerea motivelor de recurs se susține că motivele de nulitate a hotărârii se referă la faptul că în cadrul dispozitivului sentinței nu este indicată calea de atac și termenul de exercitare a acesteia iar instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut respectiv asupra primului capăt de cerere din acțiunea introductivă care nu s-a mai susținut și a fost modificat în cursul judecății de către reclamanți.
Arată că reclamanții nu au renunțat la judecarea capetelor 2 și 3 din acțiunea introductivă astfel că instanța era obligată să se pronunțe asupra lor. Dacă ar rămâne valabilă susținerea instanței de apel, antecontractul, care nu poartă dată, dacă este același din anul 1974, este un fals grosolan chiar și numai în raport de data la care se susține de către intimați că a fost redactat comparativ cu data eliberării buletinului de identitate al intimatului.
În varianta subsidiară invocă nelegalitatea deciziei instanței de apel în sensul că a fost dată cu interpretarea greșită a actului dedus judecății și cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă).
Susțin greșita interpretare a antecontractului de vânzare-cumpărare dar și a bunei credințe a pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Afirmă că în sistem de carte funciară nu doar dreptul de proprietate ci și alte drepturi, inclusiv antecontractul de vânzare-cumpărare poate fi înscris pentru opozabilitate față de terți iar lipsa acestei înscrieri atestă buna credință a recurenților. Intimații reclamanți foloseau cu titlu de chirie cota parte care aparținea intimatului justificându-se astfel prezența intimaților reclamanți în imobil și nefiind probată vreo obligație a antecesoarei în drepturi cu privire la transmiterea dreptului de proprietate.
Mai precizează că instanța de apel a făcut o greșită apreciere a normelor în materie de administrare a probelor cu înscrisuri, respectiv a dispozițiilor art.1177 cod civil și 177 Cod procedură civilă conform cărora acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este obligat a-l recunoaște sau a tăgădui acest înscris. Sub acest aspect subliniază că în al doilea ciclu procesual, după ce pârâții au insistat în căile de atac asupra posibilității administrării interogatoriului prin comisie rogatorie, reclamanții nu au mai înțeles să insiste asupra acestei probe, deși aveau această posibilitate legală, astfel că nu s-a îndeplinit procedura de a se verifica recunoașterea sau tăgăduirea acestui înscris. În aceste condiții nu sunt îndeplinite cerințele ca înscrisul să fie un temei al admiterii prestației tabulare.
Susțin, totodată, existența unor contradicții legate de preț care este diferit reclamanții susținând fie că s-au plătit 25.000 lei, fie 20.000 lei, fie că a fost transmisă prin poștă suma de 6000 lei, fie că a fost transmisă prin poștă suma de 20.000 lei.
Prin întâmpinarea formulată în cauză se invocă conflictul de interese între pârâții pe de o parte și pârâta pe de altă parte, iar pe fond se solicită respingerea recursului arătându-se că atât soluția instanței de fond cât și decizia din apel sunt temeinice și corect fundamentate juridic și raportat la probatoriul administrat în cauză.
Prin decizia civilă nr.114/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr- a fost admis recursul pârâților împotriva deciziei instanței de apel, admise apelurile declarate de pârâții și, schimbată sentința apelată și, după judecarea în fond a cauzei s-a decis respingerea acțiunii reclamanților care au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a susținut că instanțele au dat o interpretare eronată probelor stabilind o situație de fapt ceea ce a condus la o aplicare greșită a prevederilor art.25 din Legea nr.115/1938. Astfel, s-a constatat în urma analizării probelor dosarului că reclamanții au exercitat folosința asupra imobilului cu mult anterior dobândirii proprietății de către soții, au stat în pasivitate inclusiv în perioada judecării litigiului de sistare de indiviziune, a executării lucrărilor la imobil, nu au făcut nici un demers de reglementare a dreptului pretins, nu au notificat vânzătoarea, nu au solicitat eliberarea actului de întabulare și nu au notat existența promisiunii în cartea funciară.
S-a apreciat că în condițiile în care reclamanții recunosc la interogator că au avut în permanență o atitudine de pasivitate și au neglijat să-și valorifice drepturile în sensul că nu au încheiat actul autentic și nici nu au notificat-o pe vânzătoare să se prezinte la notariat, că au avut cunoștință de sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, că nici cu acest prilej nu au intervenit pentru a-și valorifica drepturile sub simplul motiv cu nu au prevăzut că s-ar putea ajunge la această situație litigioasă, demonstrează că reclamanții nu și-au afirmat cu claritate dreptul pretins prin acțiune pentru a opri pârâții de la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare.
S-a concluzionat că nu s-a demonstrat reaua-credință la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare a terților dobânditori și cu atât mai mult a fraudării drepturilor reclamanților astfel că sunt inaplicabile prevederile art.25 din D-L 115/1938 cum nelegal au reținut instanțele de fond și de apel.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii G și.
Prin decizia civilă nr.186/2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar civil nr- a fost admisă contestația în anulare și anulată decizia instanței de recurs, fixându-se termen pentru rejudecarea recursului la 20.06.2008.
Procedând la rejudecarea recursului Curtea constată următoarele:
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2009 avocatul reclamanților intimați a adus la cunoștința instanței împrejurarea încheierii unei tranzacții între soții și soții depunând la dosar o copie contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.141/2009 de BNP prin care pârâții au vândut reclamanților G și imobilul în litigiu respectiv cota de 1/3 părți din imobilul situat în A I, bulevardul I nr.39 înscris în CF nr.1844 A I nr.top.1593/2/II și 1594/1/2 constând în apartamentul nr.2 și 3 și curte în suprafață de CF de 312 mp și suprafața reală de 351 mp pe care au dobândit-o prin cumpărare de la.
Față de această împrejurare, prin concluziile scrise depuse la dosar intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că acesta a rămas fără obiect, că, deasemenea, și acțiunea reclamanților rămâne fără obiect iar pârâții recurenți pierd calitatea procesuală pasivă. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La rândul lor, prin concluziile scrise, recurenții, și au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței instanței de fond și respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, motivat de faptul că părțile s-au înțeles procedând la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare iar intimații reclamanți au devenit proprietari ai acestui imobil. Fără acordarea de cheltuieli de judecată.
În condițiile încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.141/2009 cu privire la imobilul în litigiu, Curtea apreciază că toate susținerile recurenților pârâți expuse în cuprinsul cererii de recurs rămân fără obiect iar examinarea acestora este inutilă și lipsită de interes, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul pârâților va fi respins.
Având în vedere înțelegerea părților și contractul de vânzare-cumpărare încheiat, Curtea consideră că nu se impune a se face aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă în favoarea niciuneia dintre părți, motiv pentru care nu se vor acorda cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.166/A/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr.758/2006.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact. 2ex/10.02.2009
Jud..
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
