Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 336/2008-
Ședința publică din 04 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel | - - | - JUDECĂTOR 2: Roman Florica |
R - | - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta reclamant DE VEST, cu sediul în O calea nr. 35 județul B, în contradictoriu cu intimatele pârâte, cu domiciliul în O- județul B, SC SRL, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 588/A/2007 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6841 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: acțiune în constatare,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 26 februarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 04 martie 2008, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6841 din 31 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 8241/2004, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta de Vest O în contradictoriu cu pîrîta și " " - O; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 RON și pârâtei " " - O suma de 350 RON, cu titlul cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin sentința civilă nr. 879/1994 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a retrocedat pârâtei o suprafață de 180 mp. teren, care face parte din parcela cu nr. top. 758, cu amplasamentul pe-, și pe care reclamanta pretinde că ar fi ridicat diferite construcții care îi aparțin, fără a indica în mod concret care sunt acestea ori a prezenta dovezi în acest sens. Subliniază instanța că imobilul pârâtei este situat pe-, fiind înscris în coala nr. 1716 O compunându-se din nr. top. 758, în suprafață de 876 mp. Imobilul pârâtei se învecinează în adâncime și în continuare cu nr. top. 759 înscris în coala nr. 15137 O, proprietatea Statului Român, aflat în administrarea și folosința reclamantei. Reclamanta a ocupat în mod abuziv suprafața de 180 mp. aparținând pârâtei, motiv pentru care suprafața a fost retrocedată acesteia prin sentința civilă nr. 879/1994 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 13348/1992. Se mai reține că, dacă aceste construcții ar fi existat și ar fi aparținut reclamantei aceasta ar fi trebuit să invoce acest aspect încă din anul 1994 în cursul litigiului soluționat prin sentința civilă nr. 879/1994. Din analiza declarației de impunere rectificativă din data de 31.12.2003, rezultă că reclamanta ar fi plătit impozite pe anume clădiri din-, fără a se indica exact care sunt aceste clădiri. Reclamanta a depus copii de pe mai multe ordine de plată din anul 2004, prin care ar fi plătit impozit pe clădire pentru anul 2004, dar nici din acestea nu rezultă care sunt clădirile pentru care se achită impozit. În plus, subliniază instanța, terenul restituit în baza sentinței menționate este situat pe- și nu pe -, nr. 12, prin urmare, arată judecătoria, plata impozitului pentru clădirile situate pe- nu are nici o relevanță față de prezenta cauză. Mai arată prima instanță că în scopul dovedirii existenței și a dreptului de proprietate asupra unor construcții edificate în anii 1965 și 1967, reclamanta a depus la dosar copii de pe fișa mijloacelor fixe, însă toate clădirile evidențiate pe extrasul din registrul de contabilitate se referă la clădiri edificate pe-. Expertiza în construcții efectuată a stabilit că are relevanță în cauză clădirea, cu număr de inventar 1026 și clădirea depozit deșeuri de hârtie cu număr de inventar 1004, iar anexele gospodărești ale clădirii de locuit aparținând pârâtei, sunt înglobate actualmente în corpul de clădire 1004 la reclamantă și care a fost ocupat abuziv de aceasta. Pe lotul cu nr. 758 există un garaj, care se continuă cu construcția cu număr de inventar 1026 la reclamantă, care înglobează și garajul. Conform adresei întocmită de dr., tatăl pârâtei, înregistrată la Consiliul Local O la data de 03.04.1970, rezultă că garajul a fost construit fără autorizație de construcție și fără consimțământul proprietarului, prin anul 1964-1965, de numitul care era chiriaș la acea dată. În concluziile raportului de expertiză se menționează că toate construcțiile existente pe porțiunea de teren ocupată abuziv de reclamantă în perioada imediat următoare anului 1970, aparțin pârâtei. Reclamanta a edificat după ocuparea abuzivă lucrări de reparații capitale fără autorizație și fără consimțământul proprietarului, care sunt dificil de identificat. Mai arată judecătoria că la data de 02.10.2003, pârâta a înstrăinat în baza actului de parcelare și contract de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. 2533 de G suprafața de teren de 180 mp. către " " - O, suprafața fiind înscrisă într-o coală nouă cu caracter nedefinitiv, motiv pentru care s-a introdus în judecată această proprietară. Concluzionând, instanța apreciază că reclamanta nu a reușit să facă dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor care s-ar afla pe terenul proprietatea pârâtelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta de Vest O, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 588 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul, fiind păstrată în totalitate sentința atacată; apelanta a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimatei și 350 lei în favoarea intimatei " " -
La adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că pârâta deține în proprietate imobilul situat în O,-, fiind înscris în coala nr. 1716 O, cu nr. top. 758, în suprafață de 876 mp. Imobilul se învecinează în adâncime cu imobilul proprietatea Statului Român, având nr. top. 759, înscris în nr. 15137 O, aflat în administrarea și folosința reclamantei. Prin sentința civilă nr. 879 din 8 februarie 1994 pronunțată de Judecătoria Oradea, reclamanta din prezentul dosar a fost obligată să-i lase în deplină posesie și proprietate pârâtei suprafața de 180 mp. teren din parcela cu nr. top. 758. Prin cerea dedusă judecății, reclamanta solicită să se constate dreptul de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe suprafața de teren retrocedată pârâtei, constând în anexa corpului principal de clădire, susținând că a ridicat aceste construcții în anul 1962. Prin raportul de expertiză topografică întocmit de inginer au fost identificate construcțiile ce fac obiectul cauzei precum și amplasamentul acestora. Expertul arată că anexele gospodărești ale clădirii de locuit sunt înglobate în corpul de clădire ce poartă număr de inventar 1004 la de Vest, aceste fiind ocupate abuziv de către reclamantă odată cu porțiunea de teren de 180 mp. care a fost restituită prin sentința mai sus arătată. În ceea ce privește garajul amplasat pe top. 758 se arată că a fost construit cu mulți ani înainte de 1970, fiind executat de către, fost director la Regiunea, care avea calitatea de chiriaș al imobilului. Concluzionează astfel expertul că toate construcțiile asupra cărora se invocă dreptul de proprietate de către reclamantă i-au aparținut pârâtei, iar după ocuparea abuzivă de Vest Oae xecutat lucrări de reparații capitale, transformări și modificări, fără autorizație și fără consimțământul proprietarului.
Împrejurarea că reclamanta ar fi achitat impozit pentru aceste clădiri nu este de natură să facă dovada dreptului de proprietate, susținerile apelantei prin motivele de apel cu privire la acest aspect constatându-se a fi lipsite de relevanță juridică. Tot în același sens se impune a se avea în vedere și adresa depusă de către Compania Națională a "" - -Sucursala de Vest O, în dosar nr. 7809/2002 (fila 56 din dosarul de fond), prin care se arată că de Vest nu a executat nici o construcție pe terenul avut în administrare din anul 1960. Constatându-se prin urmare că reclamanta nu a reușit să răstoarne prezumția de proprietate asupra construcțiilor de care se bucură proprietarul terenului pe care acestea sunt amplasate, astfel cum prevede art. 492 Cod civil, apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamanta de Vest O, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că edificatele care fac obiectul acțiunii au fost ridicate de reclamantă, prin investiții la corpul principal de clădire, fiind folosite ca depozite, magazii, etc. fără a poseda autorizație de construire.
Aceste construcții au fost înregistrate în evidența contabilă a Imprimeriei ca mijloace fixe, cu număr de inventar 1004, 1025 și 1026, pentru care a achitat impozit din anul 1948, 1966 și 1967.
Mai arată că într-un proces anterior de revendicare, promovat de intimată, expertul desemnat de instanță a arătat în raportul de expertiză că pe terenul revendicat se află construcții ce ar aparține Imprimeriei.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin notele de ședință depuse la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, din actele existente la dosar rezultând că edificatele pretinse de reclamantă erau construite de părinții acesteia, la data preluării.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că toate construcțiile în litigiu au aparținut pârâtei, fiind edificate înainte de preluarea în administrarea de către reclamantă, aceasta din urmă executând doar lucrări de reparații capitale, transformări și modificări, și acestea efectuate fără autorizație. De altfel, prin adresa comunicată instanței (fila 56 - dosar de fond), reclamanta precizează că nu a executat nici o construcție pe terenul primit în administrare, din anul 1960.
Evidențele contabile depuse de reclamantă, inclusiv dovada plății impozitului pe clădiri, sunt irelevante sub aspectul stabilirii dreptului de proprietate.
Irelevantă este și expertiza efectuată în dosarul de revendicare și grănițuire soluționat anterior între aceleași părți, expertul topograf neavând competență să statueze asupra proprietății construcțiilor, cum de altfel nici instanța nu s-a pronunțat sub acest aspect, cauza având un cu totul alt obiect.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatrecursul civildeclarat de recurenta reclamant DE VEST, cu sediul în O calea nr. 35 județul B, în contradictoriu cu intimatele pârâte, cu domiciliul în O- județul B, SC SRL, cu sediul în O- județul B, împotriva deciziei civile nr. 588/A/2007 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 04 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - R - - - - -
decizie:./17.03.2008
Complet fond:
Complet apel:,
în 2 ex.: /25.03.2008
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
