Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.39/2009-R
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O-ambii cu sediul în O, nr.1, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți și -ambii domiciliați în O,-, județul, împotriva deciziei civile nr.421/A din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.5642 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.5469/2006, având ca obiect: acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimații reclamanți și -ambii personal, reprezentanta acestora, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.12.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind recurenții pârâți STATUL ROMÂN-CONSILIUL LOCAL O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru, precum și faptul că, intimații reclamanți, prin registratura instanței, la data de 19.12.2008 a depus la dosar întâmpinare, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți învederează instanței că sunt introduse două recursuri,însă a formulat întâmpinare doar față de recursul promovat de către Consiliul Local O, deoarece nu i s-a comunicat recursul formulat de către Primăria Municipiului O, nu solicită comunicarea acestuia, pentru că în urma lecturării a constatat că sunt identice, fiind diferit doar numele recurentului, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, greșit și fără analizarea actelor existente la dosar, recurenții au susținut că doar suprafața de 117. teren li se cuvine intimaților reclamanți, deoarece această suprafață era folosită ca teren aferent casei de locuit, câtă vreme, prin probele administrate în cauză s-a dovedit că suprafețele construite depășesc cu mult 117., construcțiile efectuate la casă cât și la anexele gospodărești și împrejmuirea cu gard s-au făcut după obținerea autorizațiilor de construire, necontestate de către recurenți. De asemenea arată că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că terenul aferent casei de locuit este de 383. raport de expertiză ce nu a fost contestat de către recurenți, motive pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sent.civ. nr.5642/2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a respinge acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului O, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractulul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3315/1975 din 27.03.1975, numiții și soția, au vândut cumpărătorilor și soției, întregul lor drept de proprietate de sub B7 din imobilul înscris în CF nr. 8501 O, cu nr. topo. 5322/5, reprezentând casă de locuit situată în O,-, pentru un preț de 15.300 lei. S-a consemnat în contractul de vânzare cumpărare că potrivit autorizației de înstrăinare, terenul din CF nr. 8501 O, cu nr. top. 5322/5 proprietate de stat, se atribuie spre folosință pe durata existenței construcției pe seama cumpărătorilor, cu plata unei taxe de un leu la metrul pătrat anual, statul rezervându-și dreptul de servitute de trecere asupra acestui teren.
Prin expertiza topografică efectuată în cauză de exp., s-a constatat că, din punct de vedere topografic, casa și anexele cumpărate de reclamanți ocupă suprafața totală de 383 mp. din care din imobilul înscris sub nr. topo. 5322/2 din CF 467 O ocupă suprafața de 139 mp. din imobilul înscris sub nr. topo. 5322/5 din CF nr. 8501 O ocupă suprafața de 78 mp. din imobilul înscris sub nr. topo. 5322/8 din CF. nr. 5701 O ocupă suprafața de 146 mp. și din imobilul înscris sub nr. topo. 5322/11 din CF nr. 467 O ocupă suprafața de 20 mp.
Instanța de fond a apreciat că potrivit concluziile raportului de expertiză s-ar fi justificat eventual rectificarea Ordinului Prefectului, și nu emiterea unui nou Ordin al Prefectului pentru o suprafață suplimentară de 266 mp, având în vedere prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 42/1990 coroborate cu prevederile art. 23 alin. 2 și art. 23 alin. 21din Legea nr. 18/1991 republicată.
Astfel, întrucât prin contractul de vânzare cumpărare menționat s-a făcut referire doar la terenul înscris sub nr. top. 5322/5 din CF nr. 8501 O, iar acest teren are suprafața de 117 mp. pârâtele nu aveau cum în mod legal să propună atribuirea unei suprafețe mai mari de teren în proprietatea reclamanților, din punct de vedere legal terenul aferent casei de locuit fiind de doar 117 mp.
Instanța de fond a considerat că nu are relevanță în cauză decizia dactilografiată cu nr. 255/1969 emisă de Consiliul Popular al Municipiului O completată cu scris olograf în ceea ce privește suprafața de 250 mp. care s-ar atribui în folosință pentru construirea unei case fostului vânzător, întrucât în dreptul scrierii olografe privind suprafața de 250 mp. nu s-a aplicat nici o semnătură și nici o ștampilă care să ateste că scrierea olografă s-a emis de către emitentul deciziei și mai mult actul de înstrăinare la care face referire art. 23 alin. 21din Legea nr. 18/1991 este contractul de vânzare cumpărare, și în raport de acest act terenul aferent casei dobândit de reclamanți este doar în suprafață de 117 mp.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca nefondată și neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți, considerând că, în accepțiunea prevederilor Legii nr. 18/1991 terenul aferent casei de locuit este doar în suprafață de 117 mp fiind nefondată și cererea formulată de reclamanți prin precizarea de acțiune, privind rectificarea înscrierilor din CF, în condițiile în care nu s-a solicitat și nu s-a efectuat o rectificare a Ordinului Prefectului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții apelanți și în termenul legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în totalitate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, fără cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.421/A din 30 iunie 2008, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul introdus de apelanții și, în contradictoriu cu intimații Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului O, împotriva sentinței civile nr. 5642 din 1.10.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în totalitate în sensul că:
A admis acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul Local al Municipiului O și Primăria Municipiului O și în consecință:
A constatat că terenul aferent casei de locuit situat în O-. jud B în suprafață de 383 mp se află pe nr top 5322/2 în suprafață de 139 mp, pe nr top 5322/8 în suprafață de 146 mp și pe nr top 5322/11 în suprafață de 20 mp conform raportului de expertiză topo efectuat în cauză de d-na, și în consecință a dispus rectificarea înscrierilor din CF cu nr top 5322/2, 5322/5 și 5322/8 privitor la casă și anexe.
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să li se atribuie prin Ordinul Prefectului, terenul aferent casei susmenționat în suprafață de 383 mp sens în care s-a dispus emiterea Ordinului pentru diferența de 266 mp.
S-a luat act de faptul că apelanții nu au pretins cheltuieli de judecată.
Prin încheierea dată în cameră de consiliu din data de 23.09.2008, Tribunalul Bihora dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în decizia civilă nr.421/A/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în sensul că paragraful III al dispozitivului are următorul conținut: "Constată că terenul aferent casei de locuit situate în O-. jud B în suprafață de 383 mp se află pe nr. top 5322/2 în suprafață de 139 mp, pe nr top 5322/5 în suprafață de 78 mp și pe nr. top 5322/8 în suprafață de 146 mp și pe nr.top.5322/11 în suprafață de 20. conform raportului de expertiză topo efectuat în cauză de d-na, și în consecință a dispus rectificarea înscrierilor din CF cu nr top 5322/2, 5322/5 și 5322/8 privitor la casă și anexă".
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat că,în mod greșit, prima instanță a reținut că raportat la disp. art 23 al.2 și al 2/1 din L 18/91 suprafața de teren aferentă casei de locuit este cea care rezultă doar din cuprinsul cărții funciare, respectiv din CF 8501 O - 117 mp aferentă nr top 5322/5 întrucât potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțare, în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă. Chiar dacă în contractul de vânzare se fac mențiuni la suprafața de teren identificată cu nr top 5322/5, potrivit art 970 civ. convenția trebuie interpretată în raport de voința reală a părților. Astfel, câtă vreme părțile contractante au făcut mențiuni cu privire la terenul aferent casei de locuit, la împrejurarea că aceste teren a fost atribuit de stat în folosința veșnică, suprafața acestuia trebuia stabilită și prin raportate la celelalte probe administrate în cauză, relevant fiind în acest sens raportul de expertiză întocmit de expert, faptul că suprafața terenului în litigiu este împrejmuită fiind folosită în aceeași modalitate de către cumpărători precum și decizia nr.255/12.06.1969. emisă de Consiliul Popular al Municipiului O, decizie potrivit căreia suprafața atribuită în favoarea numitului pentru construirea casei este de 250 mp.
Împrejurarea că această decizie apare completată la rubricile privind suprafața atribuită în folosință veșnică, cu scris olograf, s-a reținut de tribunal că nu justifică aprecierile primei instanțe în sensul că nu ar face dovada îndreptățirii la emiterea ordinului prefectului, neconstituind o dovadă în accepțiunea art. 23 al.2/1 din Legea nr. 18/91, câtă vreme această decizie nu a fost contestată de intimată, respectiv nu s-a făcut dovada înscrierii în fals a mențiunii și cu atât mai mult cu cât și celelalte mențiuni privind nr. topografic,- al casei sunt menționate tot prin scris olograf, necontestate, decizia fiind de altfel în concordanță cu disp. art. 35 din L 9/1968.
De altfel,s-a mai reținut de către instanța de apel că, potrivit adresei nr.-/E/5.03.2002. emisă de Primăria Municipiului O, reclamanții apelanți figurează înscriși cu casa în suprafață desfășurată de 219,22 mp, anexă de 59,96 mp și teren în suprafață de 302 mp dobândite în anul 1976, fiind astfel nelegală emiterea ordinului prefectului pentru teren în suprafață mai mică decât suprafața construită în condițiile în care, anexele au fost edificate ulterior în baza autorizației emise de Primăria Municipiului
De asemenea și din cuprinsul raportului de expertiză topografică întocmit în cauză rezultă că suprafața construită a imobilului este de 383 mp, expertul identificând numerele topografice pe care se află imobilul dobândit de reclamanți în anul 1976.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța de apel a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată de reclamanți, conform disp.art. 18 din Legea nr. 18/1991, art. 23 al.2 și art. 23 al.2/1 din Legea nr. 18/1991 republicată, motiv pentru care, în baza art.296 Cod procedură civilă, s-a admis apelul și a schimbat în totalitate sentința apelată în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanți astfel cum a fost precizată, constatând că terenul aferent casei de locuit situate în O-. în suprafață de 383 mp se află pe nr. top identificat în raportul de expertiză întocmit de expert dispunând în consecință, în baza art. 36 din Legea nr. 7/1996 rectificarea înscrierilor din CF conform prezentei hotărâri.
În baza art. 18 din Legea nr. 18/1991 și art. 23 din Legea nr. 18/1991 republicată, instanța de apel a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la atribuire prin ordinul prefectului a terenului aferent casei de locuit în suprafață de 383 mp, sens în care urmează a se emite ordinul prefectului pentru diferența de 266 mp teren, identificat prin raportul de expertiză mai sus menționat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de apel luat act că apelanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile pârâte.
Recurentul Consiliul Local Oas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței.
În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:
-hotărârea instanței de apel este nelegală, astfel prin contractul de vânzare autentificat sub nr.3315/1975 numiții și au vândut intimaților casa de locuit, terenul fiind trecut în proprietatea Statului și în folosința veșnică a cumpărătorilor;
-intimaților le-a fost atribuită în proprietate doar suprafața de 117. teren conform art.36 din Legea nr.18/1991, această suprafață fiind folosită ca teren aferent casei de locuit și nu cea de 250.
În drept sunt invocate dispozițiile art.299, 304 pct.9, art.312 Cod procedură civilă.
II.Recurenta Primăria Municipiului Oas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și pe cale de consecință respingerea apelului și menținerea sentinței, recurenta invocând aceleași motive ca și cele expuse în cererea de recurs a recurentului Consiliul Local
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea ca nefundat a recursului depus de Consiliul Local O, cu motivarea că instanța de apel a reținut corect că convenția dintre părți trebuie interpretată în raport de voința reală a părților, terenul aferent construcțiilor convenit la data înstrăinării fiind împrejmuit, delimitat prin gard, fiind folosită neîntrerupt suprafața de teren delimitată în anul 1965, când i s-a dat lui, iar în prezent această suprafață apare înregistrată în evidențele Primăriei care confirmă prin adresa nr.-/E/5.03.2008 că intimații figurează cu casă și teren de 302. dobândite în anul 1976.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În speță, în concluziile raportului de expertiză întocmit de inginer s-a consemnat că terenurile pe care se află casa de locuit și anexele gospodărești ale intimaților reclamanți au nr.top.5322/2, 5322/5 și 5322/8, iar curtea se întinde și pe nr.top.5322/11, suprafețele pe care se extinde gospodăria situată pe- 16 însumând 383. astfel casa de locuit în suprafață de 114. se află pe nr.top.5322/2, 5322/5 și 5322/8, anexa gospodărească în suprafață de 36. se extinde pe nr.top.5322/8, iar garajul în suprafață de 25. pe nr.top.5322/2.
Aceeași situație a imobilelor apare reliefată și în cadrul memoriului tehnic întocmit de inginer în baza măsurătorilor pe teren executate la data de 1.12.2004.
Suprafața de 383.teren s-a aflat în folosința intimaților de la data cumpărării casei de la numitul prin contractul autentificat sub nr.3315/1975 din 27.03.1975, acesta din urmă fiind dobânditorul dreptului de folosință veșnică cu titlu de atribuire drept dobândit în baza Deciziei nr.255/1969, întabulate sub C1 în cartea funciară nr.8501
În decizia amintită mai sus apare menționată suprafața de 250. teren iar prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada faptului că numitul a folosit începând cu anul 1969 o suprafață mai mare de teren, de 383. suprafață care, odată cu transmiterea către intimați a dreptului de proprietate asupra casei, a trecut la Stat. În acest context, este de adăugat că întreaga suprafață de teren a fost împrejmuită, lucrările de împrejmuire fiind executate în baza autorizației nr.50 din 27 aprilie 1985. În atare situație, fără îndoială că se impunea punerea de acord a situației tabulare cu cea reală a imobilelor, având în vedere prevederile art.34 din Legea nr.7/1996.
Instanța de fond deși subliniază în considerentele hotărârii că terenurile aferente casei în accepțiunea Legii nr.18/1991 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă, totuși concluzionează în mod eronat că pretenția reclamanților la atribuirea întregii suprafețe de teren aflate în folosința acestora ar fi nefondată, greșeală remediată ulterior de instanța de apel, care în concordanță cu probatoriul administrat în cauză a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.23 alin.1 și 2/1 din Legea nr.18/1991 și respectiv a dispozițiilor art.36 din Legea nr.7/1996.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor art.318 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefundat recursul, decizia eronată urmând a fi păstrată în totul, constatându-se totodată că nu s-a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 din Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții CONSILIUL LOCAL O și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, împotriva deciziei civile nr.421/A/2008 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:19.01.2009
Jud.fond:
Jud.apel: /
Dact.
Data:20.01.2009
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
