Legea 112/1995. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția civilă mixtă -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.38/2009-R

Ședința publică din 15 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța

- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif

- - - judecător

- - grefier

Pe rol fiind judecarea recursurilor civile formulate de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -strada -, nr.17, sector 5,reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, strada -, nr.3. județul B și CONSILIUL JUDEȚEAN B-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995, O,-, județul B, în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliată în O, strada -, nr.3,.13, județul B, domiciliat în O,-,.3-7, 13,județul B și PRIMARUL O-COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.10/2001, nr.1, județul B, împotriva deciziei civile nr.204/A din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.5017 din 10 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr.112/1995.

La apelul nominal făcut în cauză,se prezintă pentru intimații reclamanți -lipsă, -lipsă reprezentanta lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.201 din 16.10.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenții pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B,recurentul intimat Consiliul Județean B-Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 și intimat pârât Primarul Municipiului O-Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, după care:

Reprezentanta intimaților reclamanți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.

Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.

Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ambelor hotărâri atacate ca fiind legale și temeinice, pentru considerentele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că criticile formulate de către recurenți sunt nefondate, în mod corect atât instanța de fond cât și cea din apel au reținut că intimații reclamanți au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, prin hotărârea nr.171/19.09.1997 s-a stabilit în favoarea acestora despăgubiri ce li se cuvin pentru doar 7 apartamente, din totalul de 9 apartamente care compuneau casa colectivă din O,-, nici în procesele verbale și nici în referatul de evaluare nefăcându-se vreo referire la apartamentul în litigiu, nr.6, situația acestui apartament a făcut obiectul analizei și soluției pronunțate de Curtea de APEL ORADEA, dosar nr.1079/2005, statuându-se în decizia civilă nr.689/2006-R că apartamentul a fost preluat fără titlu de către Statul Român, astfel, în mod corect s-a stabilit de prima instanță că dreptul părților reclamante, la despăgubiri, a fost recunoscut de conținutul deciziei invocate și întrucât acest drept nu a fost revocat, el este protejat de art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În concluzie, având în vedere că potrivit situației de CF, cu privire la apartamentul nr.6, titlul Statului Român nu a fost desființat, recunoscându-se și vânzarea intervenită în baza Legii nr.3/1977, apreciază că Statului Român i s-a consolidat calitatea de proprietar, deci și titlul cu care a preluat proprietatea.

După luarea cauzei, însă înainte de terminarea dezbaterilor s-a prezentat reprezentanta recurentului pârât Ministerul Economiei și Finanțelor B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, consilier juridic care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate și în consecință respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru considerentele din recurs, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă 5017/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Oradeaa fost admisă cererea modificată formulată de reclamanții și împotriva pîrîților Consiliul județean B - Comisia de aplicare a Legii 112/1995, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice B și primarul mun. O - Comisia locală de aplicarea Legii 10/2001

Au fost obligați pârâții să stabilească și să acorde reclamanților despăgubiri pentru apartamentul nr.6 înscris în individual 20216 O cu nr.top 8882/1/VI situat administrativ în O-.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea adresată la data de 7.06.1996 pârâtului Consiliul Județean B-Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat administrativ în O- înscris în 4765 O nr. top. 8882/1 și 8834 O nr. top. 8882/2 în natură reprezentând casă compusă din 9 apartamente.

Prin hotărârea nr. 171/19.09.1997 pârâtul Consiliul Județean B-Comisia de aplicare a Legii nr. 112/1995 a stabilit în favoarea lor suma de 106.300.016 ROL reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru apartamentele 1, 1/A, 2, 3, 4, 5 și 8. Atât în procesele-verbale întocmite cu acel prilej, cât și în referatul de evaluare nu se face vreo referire la apartamentul nr. 6.

Situația juridică a celui din urmă a făcut însă obiectul analizei instanței cu prilejul soluționării revizuirii formulate în dos. nr. 1079/2005 al Curții de APEL ORADEA. În acest sens prin dec. civ. nr. 689/2006- R s-a statuat că apartamentul a fost preluat fără titlu de către Statul Român, însă a fost menținut contractul de vânzare-cumpărare încheiat de acesta cu numiții și. Totodată, cu acel prilej s-a hotărât că Statul Român are obligația de a acorda despăgubiri reclamanților conform prevederilor Legii nr. 10/2001 și nr. 247/2005.

Constituind una dintre calitățile atașate hotărârii judecătorești, autoritatea de lucru judecat rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa o chestiune litigioasă. Tocmai de aceea, efectele pe care le produce în timp depind, într-o oarecare măsură, de modificarea stării de fapt avute în vedere la momentul pronunțării ei. În măsura în care ea nu s-a modificat, partea interesată nu are posibilitatea de a învesti instanța de judecată cu o cerere prin care să solicite pronunțarea unei soluții contrare după cum și hotărârea pronunțată de către instanță se impune erga omnes indiferent de faptul că are calitatea sau nu de parte.

În plus, nu trebuie omis că deși divergențele de jurisprudență constituie consecința inerentă a oricărui sistem judiciar ce se sprijină pe un ansamblu de instanțe de fond cu autoritate asupra circumscripției lor teritoriale, ele sunt susceptibile sa creeze un climat general de insecuritate și nesiguranța juridica constituind o violare a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului ( Curtea Europeana a Drepturilor Omului cauza Păduraru versus Romania decizia din 1 XII 2005 definitivă la 1.03.2006- cererea 63252/00 ).

Din această perspectivă instanța a reținut că reclamanților le-a fost recunoscută deja de către o instanță de judecată vocația la obținerea unor despăgubiri, creanța lor fiind suficient de conturată. Atâta timp cât acest drept nu a fost revocat el este protejat de art. 1 din Protocolul 1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului ( Curtea Europeană a Drepturilor Omului cauza Străin versus Romania - paragraful 38).

Nu interesează sub acest aspect dacă s-a formulat sau nu de către reclamanți cerere de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001 întrucât aceștia inițial și-au manifestat dorința de a fi despăgubiți pentru imobilul care le-a fost preluat fără titlu de Statul Român. Admiterea soluției contrare ar face iluzorie posibilitatea recunoscută pe cale judiciară reclamanților de a fi despăgubiți. Or, este de principiu că instanța este chemată să facă efective drepturi garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință, a admis cererea așa cum a fost formulată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel apelanții Consiliul județean B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B în termenul legal și scutit de taxa de timbru.

Apelanta Consiliul județean Bas olicitat admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței și pe cale de consecință menținerea ca temeinică și legală a hotărîrii 171/1997 a Comisiei județene pentru aplicarea Legii 112/1995.

Apelanta B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

S-a invocat și tardivitatea acțiunii formulată de reclamanți, deoarece au trecut 10 ani de la pronunțarea hotărârii emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.112/1995, hotărâre ce poate fi contestată doar în 30 zile de la comunicare.

Prin decizia civilă nr.204/A din 25 martie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanta Consiliul județean B-O și de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor în contradictoriu cu intimații din O, -- și Comisia de aplicarea Legii 10/2001 O împotriva sentinței civile 5017/10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a păstrat-o în totalitate.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, în urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, a constatat, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond,că prin cererea adresată Consiliului județean B - Comisia de aplicarea Legii 112/1995, la data de 07.06.1996 reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în O- compus din 9 apartamente, prin hotărârea 171/19.09.1997 și referatul de evaluare s-a omis soluționarea cererii în ceea ce privește apartamentul nr.6, situația juridică a acestui apartament făcând obiectul analizei instanței cu prilejul revizuirii formulate în dosarul 1079/2005 al Curții de APEL ORADEA, sens în care nu a fost reținută ca întemeiată excepția de tardivitate a cererii formulate de reclamanți conform art.18 din Legii 112/1995, cererea formulată de reclamanți nu s-a încadrat în aceste dispoziții legale.

Urmare a dispozițiilor deciziei civile 689/R/2006 prin care s-a stabilit obligația Statului român în sensul acordării despăgubirilor pentru apartamentul 6 și a împrejurării că, prin hotărârea nr.171/19.09.1997 nu s-a dispus nici o măsură în ce privește acest apartament, s-a reținut de instanța de apel că, cererea formulată de reclamanți este apreciată ca fiind formulată în termen, neoperând excepția de tardivitate a contestației astfel cum arată apelanta Consiliul județean

Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească care se bucură de puterea lucrului judecat li s-a recunoscut reclamanților vocația la obținerea despăgubirilor pentru imobilul în litigiu, drept care nu a fost revocat și este protejat de art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Împrejurarea că, reclamanții nu au urmat procedura specială prevăzută de Legea 10/2001, s-a apreciat de instanța de apel că nu justifică respingerea cererii formulată de aceștia ca neîntemeiată având în vedere că aceștia și-au manifestat anterior apariției Legii 10/2001 dorința de a fi despăgubiri pentru imobilul preluat de Statul român.

Referitor la critica formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor privind lipsa calității procesuale pasive, urmare a modificărilor aduse prin Legea 247/2005, OUG81/2007 și HG1068/2007, instanța de apel a apreciat-o ca nefondată,constatând că în mod corect prima instanță a reținut că această excepție este neîntemeiată, Ministerul Economiei și Finanțelor având calitate procesuală pasivă în reprezentarea Statului român privind despăgubirile solicitate conform art.25 din Decretul 31/1954 și Legea 213/1998.

Aspectele invocate de intimata Comisia locală de aplicarea Legii 10/2001 în întâmpinare, privind lipsa calității procesuale pasive, s-a reținut de tribunal că nu formează obiect al apelului, soluția primei instanțe nefiind apelată în ce privește modul de soluționare a acestei excepții.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean

Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, iar pe cale de excepție, admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a recurentei și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii față de aceasta.

În motivarea cererii de recurs sunt învederate următoarele:

-în contextul prevederilor Legii nr.10/2001, în speță au calitate procesuală pasivă Primarul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și nicidecum Ministerul Economiei și Finanțelor;

-un alt temei al lipsei calității procesuale pasive a recurentei îl constituie prevederile Titlului VII capitolul II art.13 din Legea nr.247/2005;

-hotărârea este inaptă de executare, recurentul nedeținând instrumentele legale pentru a realiza acest lucru, respectiv nu are conturi bănești în acest sens.

II.Recurentul Consiliul Județean Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și a sentinței și pe cale de consecință respingerea acțiunii.

În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:

-art.1 alin.1 din Legea nr.112/1995 impune ca și condiție esențială ca imobilul pentru care se acordă foștilor proprietari despăgubiri să fi trecut în proprietatea statului cu titlu;

-prin decizia civilă nr.689/2006-R s-a statuat că trecerea în proprietatea Statului s-a făcut fără titlu legal, iar obligația de a acorda despăgubiri se va face doar de către Statul Român, conform Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005.

-Comisia de Aplicare a Legii nr.112/1995 și-a încetat activitatea odată cu apariția Legii nr.10/2001, de altfel în conformitate cu respectiva lege plata despăgubirilor se face de către Ministerul Finanțelor Publice.

În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor ca legale și temeinice, cu motivarea că în mod corect judecătorul de primă instanță a statuat că dreptul la despăgubiri a fost recunoscut de conținutul deciziei civile nr.689/R/2006, drept care nu a fost revocat, el fiind protejat de art.1 din Protocolul 1 al CEDO.

Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:

Excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor a primit o soluție legală din partea instanței de apel, aceasta concluzionând cu justețe că acestuia îi aparține calitatea procesuală pasivă în cauza de față, în considerarea prevederilor art.25 din Decretul nr.31/1954 și Legea nr.213/1998.

Referitor la susținerea ce vizează faptul că în cadrul unui litigiu anterior a fost respinsă acțiunea față de Direcția Generală de Finanțe Publice B, este de reținut că în cadrul litigiului invocat de recurentă a compărut în calitate de parte pârâtă doar Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu și Ministerul Finanțelor Publice, iar în considerentele deciziei instanța a arătat că în respectivul proces nu s-a solicitat obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri precizând că, și dacă s-ar fi cerut, calitate procesuală ar fi avut Ministerul Finanțelor Publice ce nu a împuternicit pe B să-l reprezinte.

Tot referitor la litigiul despre care s-a făcut vorbire mai sus, este de subliniat că acesta a fost soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr.689/2006-R din 12 mai 2006 Curții de APEL ORADEA, constatându-se că nu a existat titlu valabil de trecere a imobilului situat pe strada --nr.8 în proprietatea Statului Român, fiind însă menținut contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.3/1977 privitor la apartamentul nr.6 din imobil, instanța precizând că pentru acest apartament Statul Român urmează a acorda celor îndreptățiți despăgubiri aferente conform Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005. Câtă vreme, cu privire la acest apartament nu s-a procedat la desființarea titlului Statului Român fiind menținută vânzarea intervenită în baza Legii nr.4/1973, acesta și-a consolidat calitatea de proprietar, fiind astfel neavenite criticile recurentului Consiliul Județean Reclamanților fiindu-le recunoscută vocația la obținerea unor despăgubiri, dreptul acestora este proteguit în condițiile dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, fiind evident că reclamanții sunt titularii unui bun susceptibil de a fi protejat de textul mai sus invocat, câtă vreme dreptul acestora nu a fost infirmat până în prezent.

Nu în ultimul rând, trebuie menționat că recurentul Consiliul Județean B prin Hotărârea nr.171 din 19.09.1997 a omis a stabili măsuri reparatorii pentru apartamentul nr.6, iar prin decizia civilă menționată în alineatele precedente s-a stabilit obligația Statului Român la acordarea despăgubirilor aferente acestui apartament, prin urmare nu poate fi acceptată susținerea recurentului Consiliul Județean B că nu i-ar aparține calitatea procesuală pasivă.

Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile, decizia recurată fiind păstrată în totul, constatând totodată că, intimații reclamanți nu au solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și CONSILIUL JUDEȚEAN B-COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.112/1995 împotriva deciziei civile 204/A/2008 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în întregime.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red.concept decizie -

Data:3.02.2009

Jud.fond:

Jud.apel: /

Dact.

Data:4.02.2009

2 ex.

Președinte:Moșincat Eugenia
Judecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Legea 112/1995. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Oradea