Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.399
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de reclamanta cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat cu sediul în P, str.-.-. nr.73, județul P, împotriva sentinței civile nr. 2266 din 8.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC ROMÂNIA SRL cu sediul în B, sector 1,- și domiciliat în P,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 18 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate apărătorului recurentei-reclamante să depună la dosar concluzii scrise detaliate, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC ROMANIA SA și,solicitând să se constate că este salariata societății pârâte începând cu data de 10 decembrie 2007, să fie obligată intimata să încheie contractul individual de muncă în condițiile real negociate cu angajatorul, să i se plătească drepturile salariale, precum și celelalte drepturi bănești începând cu momentul angajării, în cuantumul negociat cu intimata pentru funcția de șef serviciu evidență prețuri, respectiv în cuantum de 4.500 lei, să i se permită prezența la serviciu la locul de muncă stabilit prin negociere, fiind Serviciul evidență prețuri, să înceteze orice forme de discriminare directă sau indirectă la locul meu de muncă, să-i completeze carnetul de muncă la zi și implicit vechimea de muncă, să-i plătească daune-materiale în cuantum de 108.000 lei, să-i plătească daune-morale în cuantum de 216.000 lei, precum și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, aflând că la societatea intimată se fac angajări, la data de 13 noiembrie 2007 s-a deplasat la sediul sucursalei, unde a trecut cu succes un interviu la directorul de sucursală - -și în cadrul aceleiași întâlniri au negociat clauzele esențiale ale contractului individual de muncă, negociind ferm pentru primii 2 ani de activitate toate elementele esențiale, primind din partea directorului garanția verbală că toate vor fi așa cum au negociat și că la data începerii activității - 10 decembrie 2007 -contractul său de muncă va fi deja redactat și va cuprinde toate clauzele esențiale negociate de părți.
Pe data de 14 noiembrie 2007, la rugămintea directorului de sucursală,s-a deplasat la B cu mașina sucursalei pentru a fi testată pe calculator.
A arătat reclamanta că între 23 noiembrie 2007 și 27 noiembrie 2007 fost contactată telefonic aproape zilnic de către directorul de sucursală,care i-a solicitat să-și dea demisia pentru a veni pe postul disponibil existent pentru care a negociat, astfel că la data de 27 noiembrie 2007 solicitat încetarea raporturilor de muncă prin acordul părților la Autoritatea pentru Protecția Mediului unde lucra,iar după înregistrarea cererii a mai lucrat la această instituție până la 10 decembrie 2007.
A mai susținut reclamanta că în perioada 10 decembrie 2007 - 27 decembrie 2007 desfășurat activitatea la societatea pârâtă, dar a constatat că atitudinea directorului de sucursală era complet schimbată, acesta proferând amenințări și jigniri, iar contractul de muncă nu a putut fi semnat pentru că nu erau respectate clauzele ce fuseseră negociate. Reclamanta a susținut că datorită comportamentului abuziv al directorului a avut probleme de sănătate, având concediu medical pe o perioadă de 5 zile, iar la data de 28 decembrie 2007 i-a fost restituit prin poștă carnetul său de muncă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că raporturile de muncă sunt constituite între angajat și angajator, iar calitatea de director nu-i conferă posibilitatea de a sta în judecată în nume propriu, chiar dacă toate negocierile au fost făcute în calitatea sa de director al societății, organ abilitat să facă acest lucru.
Pe fondul cauzei a arătat că acțiunea este nefondată întrucât contestatoarea nu a fost angajată deoarece pe perioada de probă nu a făcut dovada că deține trăsăturile necesare angajării pentru postul pentru care optase.
Pârâta SC România SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei societăți pe considerentul că între cele două părți nu s-a încheiat un contract individual de muncă, împrejurare recunoscută și de către reclamantă.
A arătat pârâta că, în situația în care se va trece peste această excepție,solicită respingerea acțiunii, precizând că reclamanta a săvârșit un abuz de drept refuzând să se prezinte la sediul societății în vederea susținerii testului de aptitudini socio-profesionale privind compatibilitatea cu postul vacant, precum și pentru testarea cunoștințelor financiar contabile de specialitate. A arătat că reclamanta a refuzat să semneze contractul individual de muncă, fiind nemulțumită de condițiile oferite de societate, fără a negocia clauze speciale, după cum susține total neadevărat reclamanta și din nici un act ce provine de la societate sau de la reclamantă nu rezultă că ar fi fost vorba de o altă funcție decât cea de referent.
Prin sentința civilă nr.2266 din 8 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții SC ROMANIA SRL și, a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților SC ROMANIA SRL și în calitate de director al societății pârâte, ca neîntemeiată, luându-se act că pârâții nu au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Față de obiectul acțiunii constând în obligarea societății pârâte la încheierea contractului individual de muncă și față de solicitările reclamantei în legătură cu atribuțiile de negociere a clauzelor contractuale, dar și față de capetele de cerere privind încetarea oricăror forme de discriminare la locul de muncă, privind plata daunelor materiale și plata daunelor morale, cereri formulate împotriva societății, dar și împotriva directorului în legătură cu atribuțiile acestuia privind negocierea contractului individual de muncă, atribuții recunoscute și de acesta prin întâmpinare, atât societatea cât și directorul au calitatea de pârâți în prezenta cauză, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceștia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din ansamblul probator administrat rezultă fără putință de tăgadă că între părți au existat tratative în vederea încheierii unui contract individual de muncă, ce nu au fost însă finalizate cu încheierea unui astfel de contract.
Astfel, la data de 27.11.2007 conducerea Sucursalei Pat ransmis către Departamentul Resurse Umane propunerea ca reclamanta să fie angajată pe postul de referent începând cu data de 10.12.2007, iar la aceeași dată propunerea de angajare a fost înaintată către conducerea sucursalei. La data de 14.12.2007 față de faptul că documentele de angajare ale reclamantei nu au revenit la semnate de aceasta s-au făcut demersuri de urgentare a acestora, dar prin adresa nr.272/21.12.2007 s-a făcut cunoscut refuzul reclamantei de a se prezenta la sediul central al SC România în vederea susținerii testelor socio-profesionale.
La data de 27.12.2007 s-a primit o adresă din partea reclamantei prin care a adus la cunoștință faptul că s-a declanșat un conflict de drepturi între aceasta și societate, iar la 08.01.2008 și 09.01.2008 s-au primit două certificate medicale emise de Spitalul Municipal P și de medicul de familie, ce au fost returnate reclamantei motivat de aceea că nu avea calitatea de salariată a societății.
Tribunalul a constatat că este cert faptul că negocierile dintre părți au eșuat și că nu a fost încheiat contractul individual de muncă, astfel că reclamanta nu are calitatea de salariat, motiv pentru care aceasta a și solicitat ca instanța să constate că este salariata societății din data de 10.12.2007 și să fie obligată societatea să încheie contractul individual de muncă.
Aceste cereri au fost apreciate ca neîntemeiate, pe de o parte, pentru faptul că în lipsa acordului de voință al părților, respectiv dintre angajator și angajat, instanța nu poate suplini consimțământul angajatorului, nu se poate substitui acestuia pentru a se încheia contractul individual de muncă, care trebuie să fie rezultatul acordului de voință al părților și care reprezintă legea părților,iar pe de altă parte, instanța nu poate obliga societatea să încheie un contract individual de muncă care să conțină clauzele dorite numai de una dintre părți, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că a negociat încheierea unui contract pentru funcția de șef serviciu evidență prețuri și pentru un salariu de 4.500 lei.
Așadar,a fost reținută ca neîntemeiată acțiunea în ceea ce privește cererile principale privind constatarea calității de salariat al societății pârâte începând cu data de 10 decembrie 2007 și obligarea pârâtei să încheie contractul individual de muncă în condițiile real negociate cu angajatorul, astfel că, pe cale de consecință au fost respinse ca neîntemeiate și cererile accesorii privind plata drepturilor salariale, precum și celelalte drepturi bănești începând cu momentul angajării, în cuantumul negociat cu intimata pentru funcția de șef serviciu evidență prețuri, respectiv în cuantum de 4.500 lei, privind permiterea accesului la locul de muncă stabilit prin negociere, privind încetarea oricărei forme de discriminare directă sau indirectă la locul de muncă, privind completarea carnetului de muncă la zi și implicit vechimea în muncă, privind plata daunelor-materiale în cuantum de 108.000 lei și cu privire la plata daunelor-morale în cuantum de 216.000 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamanta,solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
A susținut recurenta-reclamantă că în mod greșit instanța de fond a reținut că negocierile dintre părți au eșuat și că nu a fost încheiat contractul individual de muncă,astfel încât nu are calitatea de salariat,această calitate fiind dobândită la data de 10.12.2008,când negocierile au fost finalizate și s-a realizat acordul de voință,prezentându-se efectiv și desfășurând activitatea la societatea-pârâtă.
De asemenea,în mod eronat prima instanță a reținut că la data de 27.11.2007 societatea -pârâtă,prin Sucursala P,a transmis propunerea ca reclamanta să fie angajată pe postul de referent,de vreme ce a făcut dovada cu actele din dosarul medical întocmit pentru angajare(adeverința medicală,aviz psihologic și bilet de trimitere) că negocierile s-au purtat pentru ocuparea postului de șef serviciu evidență prețuri,în baza art. 16 alin. din Codul Muncii,în condițiile în care nu există un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă,prezumându-se că acesta a fost încheiat pe perioadă nedeterminată.
În consecință,raportat la probele administrate și având în vedere disp. art. 287 Codul Muncii ce prevăd că sarcina probei în materie revine angajatorului,prima instanță trebuia să oblige pe angajator să încheie contractul în formă scrisă în condițiile real negociate inițial.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare,solicitând respingerea recursului ca nefundat,învederând că negocierile dintre părți nu au fost finalizate,că recurenta-reclamantă s-a aflat în perioada de probă,pe parcursul căreia a refuzat să se conformeze condițiilor impuse de angajator,precum și testelor instituite prin protocoale.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele,conform art. 3041proc.civ.constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Raportat la probele administrate în cauză,respectiv la proba cu înscrisuri,reiese fără putință de tăgadă că prima instanță a reținut în mod corect că între părți s-au purtat negocieri în vederea încheierii unui contract individual de muncă.Astfel,deși recurenta-reclamantă pretinde că actele medicale întocmite în vederea angajării menționează în mod clar că negocierile vizau ocuparea postului de șef serviciu evidență prețuri,ele nu pot face probă în acest sens de vreme ce din înscrisurile depuse de intimata-pârâtă SC reiese fără putință de tăgadă că la data de 27.11.2007 conducerea sucursalei Pat ransmis la propunerea de angajare a recurentei-reclamante pe postul de referent (fila 85 dosar fond) aceeași mențiune aflându-se și pe CV-ul recurentei-reclamante(fila 83 dosar fond).La aceeași dată a înaintat spre aprobare conducerii SC propunerea de angajare a recurentei-reclamante,adresă ce a obținut toate aprobările,la data de 3.12.2007fiind comunicată această împrejurare conducerii sucursalei prin e-mail(filele84 și 86 dosar fond),cu mențiunea de urgentare a transmiterii documentelor necesare angajării,data propusă pentru angajare fiind 10.12.2007.
Că negocierile între părți au fost purtate pentru ocuparea funcției de referent reiese și din adresa din data de 17.12.2007 prin care directorul sucursalei P propune majorarea salariului recurentei-reclamante,majorare aprobată la data de 18.12.2007(fila 86 dosar fond).Având în vedere că documentele sus-menționate sunt documente înregistrate în evidența intimatei-pârâte,e cert că acestea fac dovadă în speță,iar nu acte medicale completate pentru întocmirea dosarului medical pe baza declarațiilor recurentei-reclamante,copia facturilor depuse nefăcând vreo dovadă în sensul susținerilor recurentei-reclamante.
Din aceste considerente,Curtea urmează a reține că în mod corect prima instanță a apreciat că între părți nu a fost încheiat contractul individual de muncă,nerealizându-se un acord de voință în acest sens, astfel că recurenta-reclamantă nu are calitatea de salariat, în aceste condiții instanța neputând suplini consimțământul angajatorului și nici obliga pe intimata-pârâtă SC SA să încheie un contract individual de muncă care să conțină clauzele dorite de recurenta-reclamantă, în condițiile în care nu există probe din care rezulte că a negociat încheierea unui contract pentru funcția de șef serviciu evidență prețuri și pentru un salariu de 4.500 lei.
În consecință,apreciind că soluția pronunțată prin sentința nr. 2266/08.09.2008 a Tribunalului Prahovae temeinică și legală,în baza art. 312 proc.civ. Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
Văzând și disp.art.274 proc.civ.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta,domiciliată în -Scăieni,str.-,nr.41A,județul P,cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat cu sediul profesional în P,str.-.-.nr.73,jud.P împotriva sentinței nr. 2266/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții SC România SRL B cu sediul în B-, sector1 și domiciliat în P-,jud.
Obligă recurenta-reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
Președinte Judecători
--- - --- - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.2 ex/24.03.2009
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
