Pretentii civile. Speta. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR.400

Ședința publică din data de 25 februarie 2009

PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu

JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTOR -- -

GREFIER -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâta SC ( VECHEA SC ) cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la și Asociații din B, nr.37, -0, Sc.2,.34, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 2267 din 8.09.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliul procesual ales în C, -, nr.1, -, Sc.C,.43, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 18 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC Hotels SRL, în prezent SC Hotels SRL, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei reprezentând c/val garanție în numerar, actualizată până la data plății efective, precum și la plata dobânzii aferente garanției în cuantum de 6000 lei.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta a fost angajată în cadrul hotelului - din stațiunea, în funcția de guvernată, începând cu data de 30.04.2004, având un salariu brut de 15.000.000 lei vechi, iar în baza art.3 din decizia nr.44/30.04.2004 a început să i se constituie garanție în numerar în sumă echivalentă cu trei salarii lunare, până la valoarea de 45.000.000 lei, poprirea acesteia începând cu luna mai 2004.

A arătat reclamanta, că după încetarea contractului individual de muncă intervenită la data de 27.04.2007, urmare a demisiei, angajatorul nu și-a îndeplinit obligația ca în 10 zile să-i restituie în întregime contravaloarea garanției.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că garanțiile materiale au fost reținute pentru perioada martie 2004 - septembrie 2004 în sumă totală de 249,1750 lei, iar începând cu luna octombrie 2004 nu a mai fost reținută garanția, solicitând ca atare admiterea cererii în parte, numai pentru suma de 249,1750 lei, precizând că a anexat în copie fluturașii de plată cu semnătura reclamantei pentru perioada în care a fost reținută garanția, precum și statele de plată pentru perioada în care nu a fost reținută garanția.

Prin sentința civilă nr.2267 din 8 septembrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâta SC " Hotels" SRL, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 lei, reprezentând garanție reținută în baza contractului individual de muncă și dobânda legală aferentă sumei de 6.000 lei, precum și plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1598,54 lei.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a fost angajată în cadrul hotelului - din stațiunea, în funcția de guvernantă, începând cu data de 30.04.2004, având și calitatea de gestionar, contractul individual de muncă al acesteia încetând la data de 27.04.2007, urmare a demisiei.

În baza art.3 din decizia nr.44/30.04.2004 s-a decis să se constituie garanție în numerar în sumă echivalentă cu trei salarii lunare, reclamanta având un salariu inițial de 15.000.000 lei vechi, care a fost majorat începând cu data de 01.06.2005 la suma de 20.000.000 lei vechi, conform actului adițional nr.32/13.06.2005.

Potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanție și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor, pârâta avea obligația ca în termen de 10 zile de la încetarea contractului individual de muncă s-i elibereze reclamantei contravaloarea garanției reținut, precum și dobânda aferentă acesteia care s-a constituit în contul bancar de depozit în care societatea era obligată să vireze sumele reținute în acest sens.

Pe parcursul judecății, instanța a făcut numeroase demersuri pentru ca pârâta să depună listele de plată din care să rezulte reținerile cu titlu de garanție, însă pârâta nu s-a conformat dispozițiilor instanței în sensul că a depus fluturașii semnați de reclamantă dar numai pentru câteva luni,nedepunând toate listele de plată pentru întreaga perioadă lucrată de reclamantă în cadrul societății pârâte.

Din acest motiv nici expertiza dispusă în cauză nu a putut fi efectuată, expertul depunând mai multe cereri, însoțite de scrisori recomandate, din care rezultă că a solicitat, fără rezultat însă, pârâtei să-i pună la dispoziție toate înscrisurile necesare calculării garanției.

Cum în litigiile de muncă, potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, tribunalul a constatat că cererea reclamantei este întemeiată, nedepunerea înscrisurilor solicitate profitând acesteia întrucât echivalează cu o recunoaștere tacită a pretențiilor acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Hotels SRL,apreciind-o ca netemeinică și nelegală și solicitând în principal admiterea acestuia și casarea ei,cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor necesare,iar în subsidiar admiterea căii de atac,rejudecarea fondului cauzei și admiterea în parte a cererii reclamantei pentru suma de 249,1750 lei.

În motivele de recurs,dezvoltate și completate la data de 19.12.2008,recurenta pârâtă a susținut că în mod eronat prima instanță a decăzut-o din proba cu expertiză contabilă,probă ce fusese în fapt încuviințată reclamantei,deși la momentul la care s-a dispus în acest sens nu s-a constatat imposibilitatea efectuării acesteia,în condițiile în care pentru termenul de judecată din data de 05.09.2008 expertul desemnat solicitase să se stabilească care dintre părți va suporta cheltuielile ocazionate de deplasarea la sediul din C unde se aflau documentele contabile depuse la dosarul cauzei în original.

A mai susținut că neefectuarea expertizei nu eoc onsecință a culpei sale,primind scrisoare recomandată cu confirmare de primire abia la data de 06.08.2008 deoarece demersurile efectuate de expert anterior în vederea contactării reprezentantului său au eșuat întrucât a reținut eronat denumirea societății.

A mai învederat că a depus la dosar toate listele de plată aferente perioadei în care reclamanta a fost angajată,precum și fluturașii pentru lunile în care i s-au făcut rețineri cu titlu de garanție,din acestea reieșind că ele totalizează 249,175 lei.

De asemenea,prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii prin care expertul desemnat solicita să se dispună cine urmează a suporta cheltuielile de deplasare la sediul din

Totodată,a susținut că răspunsul la interogatoriul încuviințat reclamantei,înaintat la dosarul cauzei și aflat la fila 108 din dosar nu se mai regăsește în actele acestuia

Prin întâmpinare intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului pentru indicarea unor motive ce vizează modul de administrare a probelor la instanța de fond,ci nu motive de nelegalitate.

A mai invocat și tardivitatea completării motivelor de recurs,în condițiile în care acestea au fost depuse după împlinirea termenului de 15 zile de la data la care i-a fost comunicată copia sentinței recurate.

Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ.constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Văzând disp-art.137 proc.civ. și examinând cu prioritate excepțiile invocate urmează a constata că excepția nulității recursului pentru invocarea unor motive ce nu vizează legalitatea hotărârii recurate apare ca neîntemeiată în condițiile în care,dat fiind că sentința recurată nu e susceptibilă de apel,recursul nu e limitat la motivele de casare prev. de art. 304 proc.civ.fiind aplicabile disp. art. 3041proc.civ.conform cărora instanța poate examina cauza sub toate aspectele.

Și tardivitatea completării motivelor de recurs invocată de intimata-reclamantă pe cale de excepție apare ca neîntemeiată în condițiile în care înscrisul depus la data de 19.12.2008 reprezintă în fapt o dezvoltare a motivelor de recurs depuse în termen,prin acesta neinvocându-se noi motive de netemeinicie sau nelegalitate.

În ceea ce privește fondul recursului,Curtea urmează a constata că susținerea recurentei-pârâte în sensul că deși a depus la dosar răspunsul la interogatoriul încuviințat reclamantei,acesta nu se mai regăsește la fila 108 din dosar,filă ce nu mai există, nu e întemeiată,câtă vreme din copia cererii reclamantei aflate la fila 107 reiese că aceasta era însoțită la fila 108 de dovada achitării onorariului de expert,dovadă ce a fost ridicată de acesta.

De asemenea,Curtea urmează a constata că în raport de obiectul cauzei,obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 6000 lei reprezentând c/val garanției ce intimata-reclamantă pretinde că i-a fost reținută în calitatea sa de gestionar,actualizată la data plății efective,precum și plata dobânzii legale pentru aceasta,ca urmare a încetării raporturilor de muncă și în concordanță cu art.16 din Legea nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor,în mod just s-a apreciat ca fiind concludentă,pertinentă și utilă cauzei adminstrarea probei cu expertiză contabilă care să stabilească cuantumul reținerilor salariale cu titlu de garanție în numerar pe perioada în care reclamanta a fost angajată a societății pârâte,precum și a dobânzii legale pentru această,cu precizarea dacă reiese că această garanție a fost restituită reclamantei în tot sau în parte.(fila 109 dosar fond).Această probă a fost,însă,încuviințată reclamantei,astfel încât în mod eronat și fără nicio culpă din partea acesteia sau a pârâtei și fără a se constata imposibilitatea obiectivă de efectuare a acesteia de către expert,prima instanță a decăzut din proba aceasta pe pârâtă,parte căreia i se încuviințase doar proba cu înscrisuri și care depusese la dosar copia statelor de plată și a fluturașilor privind reținerile respective,fără se avea în vedere și a se dispune cu privire la cererea depusă de expert la data de 29.08.2008 (fila 133 dosar de fond) prin care acesta solicita să se stabilească care dintre părți urmează a suporta costurile decurgând din necesitatea deplasării pentru efectuarea expertizei la sediul pârâtei din

Față de cele susmenționate și având în vedere că efectuarea a unei expertize contabile,expertiză încuviințată în primă instanță reclamantei,apare ca fiind necesară în justa soluționarea cauzei,raportat și la cele invocate de pârâtă în întâmpinare,în baza art312 proc.civ. Curtea urmează aaa dmite recursul declarat de pârâta SC Hotels SRL (fosta SC Hotels SRL) împotriva sentinței nr. 2267/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova,a casa această hotărâre și a trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea administrării probei cu expertiză contabilă ce fusese încuviințată reclamantei,urmând a fi avute în vedere toate apărările invocate de recurenta-pârâtă prin întâmpinare și reiterate în motivele de recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile invocate de intimata-reclamantă ca neîntemeiate.

Admite recursul declarat împotriva sentinței nr. 2267/08.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova de pârâta SC Hotels SRL(fosta SC Hotels SRL ),cu sediul ales la &Asociații în B,nr.37- 10,.2,.34,sector 3în contradictoriu cu reclamanta,domiciliată în,str.-,nr.51,jud.P,cu domiciliul ales în C-,-,.C,.43,jud.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,azi,25.02.2009.

Președinte Judecători

--- - --- - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120

Tehnored.3ex/24.03.2009

.fond nr- Trib.

Jud.fond

Președinte:Simona Petruța Buzoianu
Judecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 400/2009. Curtea de Apel Ploiesti