Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 400/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 400/2008
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H - PT STATUL ROMÂN împotriva deciziei civile nr. 178/A/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații - - P și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință se prezintă avocat cu împuternicire avocațială în reprezentarea intimatei reclamante - - P, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus prin serviciul registratură la data de 21.10.2008 concluzii scrise formulate de către intimatul reclamant Consiliul Local al Municipiului P, care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială, adresă către - - și concluzii scrise. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța, în deliberare față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului intimatei reclamante.
Avocat, având cuvântul, solicită instanței respingerea recursului de față, conform motivelor pe care le-a expus și în scris prin concluziile formulate, menținerea ca legală și temeinică a deciziei civile atacate, învederând că în aprecierea stării de fapt instanțele de fond și apel au concluzionat ca atare că imobilul este deținut cu titlu de folosință și administrare și este aplicabilă în speță HG nr. 834/1991. Susține câteva motive principale: în primul rând instanța de fond a reținut în mod corect că societatea este deținătorul acestui teren, în al doilea rând, raportat la legea specială aplicabilă în speță, a fost calificată corect starea juridică a construcțiilor, terenul urmând situația acestora, și nu în ultimul rând, terenul ce face obiect al cauzei a revenit în proprietatea intimatei, fiind înscriși în situația de CF prin acceptare tacită, cu reclamarea dreptului de folosință. Arată că există deja hotărâri irevocabile în această materie care instituie faptul că statul nu se opune acestor demersuri făcute de persoanele îndreptățite, fie fizice, fie juridice. În concluzie, solicită respingerea recursului de față.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului și cele expuse de reprezentantul intimatei, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 5361/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr- a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta - - P împotriva pârâților Statul Român prin DGFP H și Consiliul Local al Municipiului P constatându-se că reclamanta are în folosință suprafața de 375 mp înscrisă în CF 802 P identificat cu nr. top nou 350/1 cu mențiunea că hotărârea ține loc de titlu în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanta este constituită în societate comercială cu capital de stat și de aproximativ 40 de ani a folosit și folosește și în prezent o suprafață de teren înscrisă în CF 802 P, nr. top 350.
Suprafața efectiv folosită de reclamantă a fost identificată în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către dl. expert cu nr. top nou 350/1 - și suprafață reală de 375 mp.
Pe acest teren reclamanta are construit un atelier de reparații - cu 6 încăperi - construit pe fundație din beton, pereți din zidărie, acoperiș tip șarpantă cu învelitoare de țiglă și tâmplărie din lemn - identificat în nota de constatare nr. 13.038 întocmită în data de 25 octombrie 2006 de Primăria P și în baza acesteia și a documentației topografice întocmită la data de 7 august 2006, aceasta și-a înscris în CF 802 P dreptul de proprietate asupra construcției.
În temeiul art. 5 din nr.HG 834/1991, ministerele de resort sau autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale cu capital de stat certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul acestora la data înființării lor.
În vederea obținerii acestor certificate, societățile comerciale cu capital de stat vor trebui să depună la organele abilitate documentația menționată în Circulara nr. 85415/1993 a departamentului Agriculturii din cadrul ministerului d e resort, printre care și titlul prin care se face dovada deținerii dreptului de administrare a terenurilor ocupate de aceste societăți comerciale.
Reclamanta nu deține un asemenea titlu, deși are în continuare în folosință terenul în litigiu, pentru care achită și taxele legale, motiv pentru care a formulat acțiunea.
Având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă și cele ale nr.HG 834/1991, acțiunea s-a privit ca întemeiată.
Prin decizia civilă nr. 178/A/2008 a fost admis apelul introdus de pârâtul Consiliul Local P împotriva sentinței de mai sus, care a fost modificată parțial în sensul înlăturării dispoziției că sentința ține loc de titlu în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
S-a respins apelul formulat de pârâtul Statul Român prin DGFP H împotriva aceleiași sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut că din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză rezultă starea de fapt reținută și de prima instanță în sensul că reclamanta a folosit terenul în ultimii 40 de ani construind pe acesta o serie de clădiri, teren care nu s-a dovedit a fi în domeniul public cum a susținut pârâtul Consiliul Local Terenul se află în domeniul privat al statului în administrarea Consiliului Local P și în folosința reclamantei. S-a apreciat că raportat la obiectul dosarului nu era necesară dovada că reclamanta se află în derularea procedurilor prevăzute de HG nr. 834/1991.
S-a reținut că dispoziția instanței de fond de a menționa că sentința ține loc de titlu în vederea obținerii certificatului de atestare nu are nici un suport juridic și reprezintă un plus petit, apelurile fiind găsite fondate sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs DGFP H, solicitând modificare hotărârii în sensul respingerii acțiunii față de Statul Român.
În expunerea motivelor de recurs se arată că decizia tribunalului este dată cu încălcarea prevederilor HG 834/1991.
Susține că expertiza efectuată în cauză nu a fost comunicată cu Statul Român, fapt invocat și în motivele de apel.
Invocând dispozițiile art. 1 și 5 alin 1 din HG nr. 834/1991 susține că din actele depuse în probațiune nu rezultă dacă reclamanta a făcut demersurile prevăzute de textele menționate sub aspectul depunerii de cerere pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Apreciază decizia tribunalului ca fiind criticabilă și pentru că greșit se reține existența unui plus petit în condițiile în care reclamanta încă de la început a solicitat pronunțarea unei sentințe care să țină loc de titlul până la obținerea certificatului de atestare.
Mai arată că decizia cuprinde și dispoziții contradictorii deoarece, deși reține că apelurile sunt fondate, admite doar apelul pârâtului Consiliul Local al Municipiului P, respingându-l pe cel formulat de reclamantă.
În drept invocă dispozițiile art. 1, 2 și 5 alin 1 din HG 834/1991.
Intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Acțiunea promovată de reclamantă are un singur petit prin care se solicită recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului aparținând Statului Român iar nu eliberarea unui certificat de atestare pentru a fi necesară efectuarea de dovezi cu privire la demararea procedurii reglementate de HG 834/1991.
În aceste condiții având în vedere că nu se poate reține nici o încălcare a dispozițiilor art. 1 și 5 alin 1 din HG nr. 834/1991, prin adoptarea soluției de admitere a acțiunii, Curtea constată ca nefondat motivul de recurs referitor la încălcarea prevederilor menționate prin faptul neformulării cererii în vederea eliberării certificatului de atestare la organele competente.
Dovezile de îndeplinire a procedurii de citare în fața instanței de fond cu pârâtul Statul Român prin DGFP dovedesc faptul citării legale a acestuia în primă instanță, din întâmpinare și din notele depuse în fața judecătoriei rezultând că avea cunoștință de termenele acordate în cauză. În acest context pârâtul avea posibilitatea de a se informa de mersul lucrărilor dosarului, inclusiv de faptul efectuării expertizei. Prin urmare nu poate invoca necomunicarea raportului de expertiză ca motiv de modificare a sentinței pronunțate de tribunal.
Recurenta nu are nici un interes în a critica soluția instanței de înlăturare a dispoziției judecătoriei apreciată ca plus petit atâta timp cât poziția sa procesuală este una de respingere a acțiunii. Astfel, solicitarea de păstrare a dispoziției primei instanței înlăturată de instanța de apel vine în contradicție cu opoziția pe care recurenta o exprimă față de admiterea acțiunii.
Oricum, singura parte care ar fi justificat un interes sub acest aspect era reclamanta, care însă nu a înțeles să promoveze recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
Din considerentele deciziei recurate nu rezultă că ar fi fost găsit fondat vreunul din motivele de apel formulate de pârâtul Statul Român prin DGFP. Ca atare, numai dintr-o eroare s-a consemnat la pag. 3 paragraf ultim că apelurile sunt fondate, eroare confirmată și de faptul precizării distincte la pag. 4 paragraf 3 în sensul că apelul acestui pârât se va respinge. Nu se poate astfel susține cu temei existența vreunor contradicții între considerentele și dispozitivul deciziei atacate.
Față de cele ce preced, neputând fi găsit fondat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul de față.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva deciziei civile nr. 178/A/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored. /2 ex/04.12.2008, jud. fond:, jud. apel:,
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
