Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 4190/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
Nr.vechi 4190/2006
DECIZIA NR. 155
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Constanța Pană Elisabeta Gherasim C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, și, toți domiciliați în comuna, cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr.758 pronunțată la 13 octombrie 2005 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, cu sediul în comuna, cod poștal -, Județ P, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, domiciliată în comuna, sat de, cod poștal -, Județ P, domiciliat în B,-, - 25,. 2,. 15, sector 6, Cod poștal - și, domiciliată în P,-,. 66,. 27, -, Județ
Recurs scutit de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, intimații-pârâți - asistată de avocat din Baroul Prahova, intimații-pârâți și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, Comisia Locală de aplicare a Legii nr.18/1991 prin avocat din Baroul Prahova, lipsind intimata-pârâtă Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.18/1991.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar copie de pe sentința civilă nr.710/21.05.2008 pronunțată de Judecătoria Mizil.
Avocat, având cuvântul, arată că nu mai subzistă motivul pentru care s-a dispus suspendarea judecății cauzei și solicită să se ia act că, față de hotărârile pronunțate în dosarul nr-, definitive și irevocabile, nu mai susține ultimul motiv de recurs, referitor la reconstituirea, pe numele reclamantelor, a unor suprafețe de teren pentru care există cerere înregistrată sub nr. 13/9.01.1998, dar pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Curtea, ia act că recurenții nu mai susțin ultimul motiv de recurs.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că primul motiv de recurs vizează aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr.18/1991. Astfel, instanța de apel a considerat că titlul de proprietate nr. 1/2002 a fost eliberat în mod legal, avându-se în vedere dispozițiile art. 81 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, care prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face prin cerere personală, și nu în numele tuturor succesorilor, succesori care, în speță, nu au formulat asemenea cereri.
În cauză, se impune anularea titlului de proprietate nr. 1/2002 întrucât, la acest moment, există două titluri emise pentru aceleași suprafețe de teren, dar pentru beneficiari diferiți, respectiv titlul de proprietate nr.1/19.08.2002 și titlul de proprietate nr. 378/20.01.2004.
Al doilea motiv de recurs se referă la anularea titlului de proprietate nr. 378/20.01.2004 deoarece s-au încălcat dispozițiile art. 14 pct. 2 și art. 27 pct. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, precum și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Defunctul a locuit cu părinții, având casele situate pe aceeași suprafață de teren, iar la data când s-a căsătorit a fost înzestrat cu 0,03 ha teren, suprafață cu care a figurat la rol și s-a înscris în
În acest sens, s-au depus la dosar acte din care rezultă că def. a deținut doar suprafața de 0,03 ha.
Comisia locală, în titlul de proprietate nr. 378/2004 emis succesorilor legali, atribuie întregul teren intravilan intimaților-pârâți, deși aceste terenuri aparțineau autorilor recurentelor, și.
Mai arată că pe o singură adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate s-au eliberat trei procese-verbale de punere în posesie, respectiv: procesul-verbal din 31.10.1994 (care respectă suprafețe de teren, vechile amplasamente și adeverința nr. 1045/1991), procesul-verbal nr. 258/19.01.2006 și procesul-verbal nr. 24/19.01.2004 care sunt greșit întocmite. La o zi după emiterea procesului-verbal nr. 24/19.01.2004, s-a emis și titlul de proprietate.
Recurentele nu au mai primit nicio suprafață de teren intravilan, deși au adeverință de reconstituire dreptului de proprietate și proces-verbal de punere în posesie.
Învederează că instanța de apel nu a răspuns în niciun fel criticilor formulate de reclamante, raportat la emiterea titlului de proprietate nr. 378/20.01.2004.
În titlul de proprietate nr. -/2003 nu este menționată și, deși a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Instanța de apel în mod greșit a apreciat că nu se impune anularea titlurilor de proprietate, întrucât într-un titlu nu este menționată, iar în celălalt titlu nu se respectă amplasamentul terenurilor situate în intravilan.
Față de prevederile Legii nr.18/1991, instanța trebuia să dispună ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă potrivit procesului-verbal de pune în posesie inițial, nr. 277/1994, care nu este anulat.
Instanța de apel a respins motivul de apel referitor la punerea în posesie pe vechiul amplasament, motivat de faptul că este un atribut exclusiv al comisiilor locale. Acest lucru este valabil doar în situația în care vechile amplasamente nu mai sunt libere.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, referitor la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legilor nr. 169/1007 și nr. 247/2005, solicită să se ia act că recurentele au renunțat, având în vedere că prin sentința civilă nr. 710/2008 pronunțată de Judecătoria Mizil, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă cererea acestora de anulare a Hotărârii nr. 4468/2006.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, potrivit art. 312 alin. 3 pr.civilă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârilor potrivit motivelor de recurs. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât eliberarea titlurilor de proprietate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Mai arată că titlul de proprietate nr.1/19.08.2002 a fost modificat prin titlul de proprietate nr. 378/20.01.2004, emis pe numele intimaților, în calitate de succesori ai def..
Intimații erau îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu întrucât pe o parte din teren s-a edificat o locuință, iar restul de teren era în continuare, cele două suprafețe de teren nefiind niciodată separate.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, arată că în titlul de proprietate nr. 1/19.08.2002 a fost modificat prin titlul de proprietate nr. 378/20.01.2004, întrucât în primul titlu era trecută doar -, fiind omiși ceilalți moștenitori, și.
Recurentele nu au un interes legitim să solicite anularea celor două titluri de proprietate.
C de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat întrucât din actele depuse la dosar și din raportul de expertiză întocmit în cauză, rezultă că a deținut suprafața de 300 mp, iar def. și figurau la rol cu suprafața de 800 mp.
Din actele depuse la dosar rezultă că terenul este aferent construcției edificată în anul 1987, iar cele două suprafețe nu au fost niciodată separate, motiv pentru care, nu pot fi delimitate, astfel că, în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991.
Mai arată că este nefondat și cel de-al treilea motiv de recurs întrucât defunctului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toate suprafețele de teren pe care le-a deținut.
Prin adeverința nr. 1545/1991 și procesul verbal nr. 199/1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,64 ha, iar reclamantele nu au făcut dovada existenței în patrimoniul defunctului a unor diferențe mai mari de teren.
Învederează că se solicită casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la tribunal, dar, față de dispozițiile Legii nr. 247/2005, în prezent, nu se mai poate dispune acest lucru.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 212/2004 la Judecătoria Mizil, reclamanții, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, Comisia județeană P de aplicare a legilor fondului funciar, -, și, să se constate nulitatea absolută parțială titlului de proprietate nr. 1/12.08.2002 emis de Comisia județeană P de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele pârâtei -, constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. -/29.10.2003 emis de Comisia județeană P de aplicare a Legii nr. 18/1991 pe numele defunctului Gh. și reconstituirea, pe numele reclamantelor, a unor suprafețe de teren pentru care există cerere înregistrată sub nr. 13/9.01.1998, dar pentru care nu s-a reconstituit dreptul de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că la emiterea titlului de proprietate nr. 1/12.08.2002 nu s-a respectat adeverința de reconstituire nr. 1545/11.09.1991 în care se menționa, pe verso, terenurile care au aparținut def..
Astfel, în adeverința de reconstituire nr. 1545/1991 figurează suprafața de 0,03 ha teren curți-construcții, iar comisia locală, cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale în materie, eliberează procesul-verbal nr. 258/19.11.1996 unde suprafața de 0,03 ha curți-construcții se transformă în 1000 mp.
Au mai arătat reclamantele că, prin schimbarea amplasamentului terenurilor și eliberarea titlului de proprietate nr. 1/2002, suprafețele din extravilan au trecut în intravilan și terenul din pct."Acasă" care a aparținut defuncților lor părinți, și, a trecut în proprietatea exclusivă a pârâtei -, deși aceasta, în nume propriu, nu era înscrisă cu nicio suprafață de teren la rol.
De asemenea, reclamantele au mai arătat că, potrivit cererii înregistrată sub nr. 13/19.01.1998, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafețele de teren de 4.000 mp în pct. "Acasă", 3.200 mp arabil, 5.900 mp vie și 3.400 mp pășune, care au aparținut autorilor lor și care nici până în prezent nu le-au fost reconstituite în baza Legii nr.169/1997.
Pe parcursul procesului, reclamantele și-au precizat acțiunea arătând că solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1/2002 emis pe numele pârâtei -, deoarece nu a fost respectată adeverința de reconstituire nr. 1545/1991.
Au arătat reclamantele că, prin emiterea titlului de proprietate, amplasamentul terenurilor a fost schimbat, deși terenurile care au aparținut autorului pârâtei erau libere, și astfel, întregul teren din intravilan ce a aparținut autorului
reclamantelor, a fost înscris în titlul de proprietate al pârâtei, adică suprafața de 4375 mp, însă, în acest titlu urma să fie înscrisă numai suprafața de 0,03 ha teren curți-construcții, iar diferența de teren de 4075 mp să fie înscrisă în titlul de proprietate eliberat pe numele autorilor reclamantelor sau să fie reconstituit potrivit cererii nr. 13/19.01.1998 pe numele reclamanților, în calitate de succesori ai def. și.
Reclamantele, la data de 21 septembrie 2004, și-au precizat din nou acțiunea, solicitând și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 378/20.01.2004 eliberat de Comisia județeană P pentru stabilirea dreptului de proprietate pentru pârâții -, și.
La data de 26.04.2005, reclamantele au făcut o ultimă precizare la acțiune, solicitând să se constate și nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. -/20.10.2003 care este emis pe numele def., întrucât, în prezent, sunt emise două titluri de proprietate purtând același număr, aceeași dată și același autor, dar cu succesori diferiți.
Judecătoria Mizil, prin sentința civilă nr. 430 pronunțată la 25 mai 2005, a respins ca neîntemeiată acțiunea completată, reținând că titlurile de proprietate a căror anulare se solicită au fost emise cu respectarea dispozițiilor art.11 din Legea nr. 18/1991.
Cu privire la solicitarea reclamanților de reconstituire a suprafeței de 16.500 mp solicitată prin cererea nr. 13/19.01.2998, instanța a apreciat că este inadmisibilă întrucât soluționarea acestei cereri trebuie să urmeze procedura specială prevăzută de art. 51 și urm. din Legea nr. 18/1991, republicată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, și care au arătat că instanța de fond nu a avut în vedere că defunctul avea ca succesori și pe pârâții și, care nu au fost incluși în titlul de proprietate nr. 1/2002.
Un alt motiv de apel s-a referit la nelegalitatea emiterii titlului de proprietate nr. 378/2004 pe numele celor trei intimați-pârâți, cu toate că pârâta - a beneficiat de titlul de proprietate nr. 1/2002 și că nu s-au respectat vechile amplasamente.
Au mai susținut reclamantele că titlul de proprietate nr. -/2003 este nul întrucât nu a fost cuprinsă și reclamanta și nu respectă vechile amplasamente.
S-a mai arătat că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de cererea înregistrată sub nr. 13/1998 deoarece reclamanții au formulat cerere în condițiile Legii nr. 247/2005.
Prin decizia nr. 758 pronunțată la 31 octombrie 2005, Tribunalul Prahovaa respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
Cu privire la primul motiv de apel, tribunalul a apreciat că este neîntemeiat deoarece titlul de proprietate nr. 1/2002 a fost eliberat la cererea pârâtei - în mod legal, ținând seama de dispozițiile art. 81 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 care prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face prin cerere personală, și nu în numele tuturor succesorilor, succesori care, în speță, nu au formulat asemenea cereri și nici apel în prezenta cauză.
Neîntemeiat a fost considerat și cel de-al doilea motiv de apel, reținându-se că prin titlul de proprietate nr. 378/2004 s-a completat titlul de proprietate nr. 1/2002, la cererea și a celorlalți moștenitori ai defunctului, care, de asemenea, nu au declarat apel.
Referitor la motivul de apel privind titlul de proprietate nr. -/2003, instanța a apreciat că este neîntemeiat deoarece apelanta nu a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate prin cerere proprie, pentru a fi prinsă în acest titlu, iar amplasamentul terenurilor este un atribut exclusiv al Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991.
instanța că nefondată este și critica privind cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru unele suprafețe de teren pentru care există cerere înregistrată sub nr. 13/9.01.1998, deoarece apelantele nu s-au conformat dispozițiilor art. 51,52 și 53 din Legea 18/1991, în sensul de a sesiza Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, a cărei hotărâre poate fi contestată prin plângere la judecătorie, chiar dacă s-a formulat o nouă cerere în condițiile Legii 247/ 2005.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, pentru următoarele motive:
Se susține că instanța a respins apelul cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, Legii nr.169/1997, Legii nr. 1/2000 și Legii nr. 247/2005.
Arată recurenții că a fost criticată soluția instanței de fond pentru că nu s-a admis cererea de constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1/2002 emis pe numele intimatei - în nume propriu, întrucât aceasta este succesoarea def. și potrivit certificatului de moștenitor nr. 2126/1989 emis de notariatul de Stat P, succesori ai defunctului sunt -, și.
Apreciază recurenții că intimata - nu a avut înscrisă la rol această suprafață, ci numai defunctul său soț, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate cuprinde pe toți intimații, fiind încălcate, astfel, dispozițiile art. 11-13 din Legea nr. 18/1991 și art. III din Legea nr.169/1997.
Mai mult, arată recurenții, anularea, modificarea sau completarea titlurilor de proprietate sunt de competența instanțelor de judecată, conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991, instanța considerând în mod eronat că emiterea unui nou titlu de proprietate, și anume nr.378/2004 pe numele def. cu toți succesorii, pentru aceeași suprafață de teren din primul titlu, nr. 1/2002, acesta din urmă s-a modificat, situație care este în afara prevederilor legii nr. 18/1991.
O altă critică este că recurentele-reclamante au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 378/2004 emis de Comisia județeană P de aplicare a Legii nr. 18/1991, deoarece prin acest titlu de proprietate s-au încălcat dispozițiile art. 14 pct. 2 și art. 27 pct. 2 din Legea nr. 18/1991, motiv de apel la care instanța nu a răspuns, în sensul că nu a motivat în niciun fel decizia pe aspectele deduse judecății.
Această critică se referă la faptul că deși terenurile posedate de def. erau libere pe vechiul amplasament, Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, în titlul de proprietate emis succesorilor legali, nr. 378/2004,
atribuie întregul teren din intravilan intimaților-pârâți, deși aceste terenuri aparțineau autorilor recurentelor-reclamante, și.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că, potrivit adeziunii de intrare în Curtea de APEL PLOIEȘTI nr. 261/1961 a înscris în CAP. o suprafață de 0,73 ha, iar în Registrul agricol din anii 1959-1963, vol.I, fila 9, def. figurează cu teren în suprafață totală de 0,73 ha.
Comisia locală eliberează pe numele intimaților-pârâți adeverința nr. 1545/1991, pe verso acesteia indicându-se suprafețe, categoria de folosință și punctele unde figurează, iar după deducerile legale, suprafața reconstituită a fost de 0,70 ha.
Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, eliberează trei procese-verbale de punere în posesie pe numele intimaților-pârâți și anume: procesul-verbal din 31.10.1994, care are corespondent cu adeverința nr. 1545/1991, procesul-verbal nr. 258/1996, care atribuie intimaților-pârâți întregul teren din intravilan de 4375 mp teren ce aparținea, în realitate, defuncților, autorilor recurenților și și procesul-verbal nr. 24/2004 care cuprinde, de asemenea, tot terenul din intravilan, de 4375 mp, restul de teren atribuindu-l intimaților-pârâți în extravilan, iar titlul de proprietate nr. 378/2004 s-a eliberat pe baza ultimului proces-verbal din 19.01.2004.
Se susține de recurenți că prin eliberarea titlului de proprietate nr.378/2004 s-au încălcat dispozițiile art. 14 pct.2 și art. 27 pct. 2 din Legea nr. 18/1991, modificată și completată, deoarece titlul de proprietate urma să cuprindă vechile amplasamente care erau libere, situație ce rezultă din expertiza topo întocmită de expert și consiliera.
Recurenții solicită să se aibă în vedere că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește situația terenului de 0,08 ha teren intravilan deoarece, pe calea contenciosului administrativ, intimații-pârâți au atacat adeverința nr. 1545/1991 și procesul-verbal nr. 277/1994, încercând să schimbe categoria de folosință a terenului de 0,08 ha intravilan, cerere ce le-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 137/1996 a Tribunalului Prahova, menținută prin decizia nr. 303/1998.
O altă critică este că, deși s-a solicitat de către recurente constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. -/2003 pe numele, pentru că nu au fost cuprinși toți moștenitorii care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv moștenitoarea, pe aceeași dată și cu același număr este emis un alt titlu de proprietate care cuprinde toți succesorii, astfel că, primul titlu în care nu este inclusă, încalcă dispozițiile art. 11-13 din Legea nr. 18/1991 și art. III din Legea nr.169/1997.
Se critică decizia tribunalului pentru faptul că, deși s-a solicitat de către recurente și constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. -/2003 emis în mod legal în ce privește autorul părților și succesorii, dar care nu respectă vechiul amplasament al terenurilor și categoria de folosință, deși din raportul de expertiză reiese că aceste amplasamente erau libere la momentul reconstituirii dreptului de proprietate și întocmirii procesului-verbal de punere în posesie nr. 277/1994.
O ultimă critică este că potrivit cererii nr. 13/1998 recurentele au solicitat în baza Legii nr. 169/1997 să se dispună reconstituirea dreptului de
proprietate ce au aparținut autorilor lor, și anume și, pentru suprafața de 1,65 ha.
Se precizează că prin expertiza efectuată la instanța de fond, experții topo menționează aceste suprafețe de teren ce ar urma să fie reconstituite, însă cele două instanțe resping cererea ca inadmisibilă pe motiv că recurentele nu au urmat procedura specială prevăzută de dispozițiile art. 51, 52, 55 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Intimații, deși au fost citați cu mențiunea de a formula întâmpinare, aceștia nu au depus-o nici în dosarul nr. 413/2006 al Curții de APEL PLOIEȘTI, nici în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, înregistrat după stabilirea în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTIa competenței de soluționare a recursului.
În ședința publică din 10.02.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTI a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, iar prin decizia nr. 294/10.02.2006, a admis excepția și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, instanță competentă în soluționarea recursului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin art. 5 din Titlul XIII din Legea nr.247/2005, s-a prevăzut că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță, sunt supuse numai recursului.
S-a mai arătat că, potrivit art. 53 (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, coroborat cu art. 1 pct. 2 pr.civilă, competența în primă instanță aparține judecătoriei, iar potrivit art. 2 pct. 3 pr.civilă, competența în recurs revine tribunalului.
De asemenea, s-a arătat că principiul aplicării imediate a normelor procedurale se regăsește în dispozițiile art. II (1) din Legea nr. 219/2005 privind probarea OUG nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, în sensul că "procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal investite, precum și căile de atac, se judecă de instanțele competente potrivit legii".
Totodată, s- arătat că tribunalul este instanță de recurs potrivit legii, iar competența de soluționare a căii de atac a recursului în procese în curs de judecată în materia fondului funciar, aparține, în exclusivitate, acestuia.
instanța că, deși potrivit art. 299 alin. 2 pr.civilă recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel, această prevedere trebuie coroborată cu prevederile Legii nr. 219/2005, în special cu dispozițiile art. II din lege, în baza cărora și Curtea de APEL PLOIEȘTIa soluționat recursurile declarate împotriva propriilor decizii pronunțate în apel, ca urmare a trimiterii recursurilor de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 1806/2006.
Prin decizia nr. 268/15 martie 2006, Tribunalul Prahovaa admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată de recurentele-reclamante, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI și, constatând ivirea conflictului negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4153/ 27 aprilie 2006 a stabilit competența de soluționare a recursului formulat împotriva deciziei nr.
758/2005 a Tribunalului Prahova, în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI, arătând că potrivit art. 3 pct. 3 pr.civilă, așa cum era redactat la data investirii instanței de judecată, curțile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în apel, ca instanțe de recurs, astfel încât, Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost legal investiră și avea competența să soluționeze recursul declarat în cauză.
S-a mai arătat că această concluzie subzistă chiar dacă prin art. 5(1) din Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 se arată că hotărârile pronunțate în procesele restituirii proprietăților funciare sunt supuse recursului, deoarece, potrivit art. 65 din Legea nr. 18/1991, republicată, litigiile în curs se vor judeca în continuare de către instanțele sesizate, indiferent de faza procesuală în care se află, potrivit regulilor procedurale la data sesizării, iar conform art. 725 alin. 3 pr.civilă, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr.4190/2006, apoi sub numărul unic -.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată critica recurenților că în mod greșit instanța de fond și instanța de apel a respins cererea de constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1/2002 emis pe numele intimatei - în nume propriu, întrucât aceasta este succesoarea def. și potrivit certificatului de moștenitor nr. 2126/1989 emis de Notariatul de Stat P, succesori ai defunctului sunt -, și, mai ales că, în adeverința nr. 1501/1993 eliberată de Consiliul Local al comunei se adeverește că def. a figurat în Registrul agricol pe perioada 1959-1965 cu teren în suprafață de 0,73 ha.
Din cererea de înscriere în CAP formulată de, fila 216 dosar fond, rezultă că acesta a formulat cerere de înscriere în CAP pentru 0,73 ha, iar din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, fila 214 dosar fond, reiese că această cerere a fost formulată de toți moștenitorii.
Așadar, titlul de proprietate nr.1/2002 emis inițial numai pe numele soției supraviețuitoare -, fila 5 dosar fond, este nelegal, astfel că, instanța de fond, conform art. 55, 58 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, trebuia să constate nulitatea acestui titlu de proprietate, ținând cont de faptul că numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, înlocui sau desființa. Ca atare, comisia județeană nu putea să elibereze un nou titlu de proprietate care să cuprinsă toți moștenitorii def., decât pe baza unei hotărâri judecătorești.
Rezultă că eliberarea titlului de proprietate nr. 1/2002 de către Comisia județeană de aplicare a Legii nr.18/1991 a fost eliberat cu încălcarea dispozițiilor legale -menționate, motiv pentru care instanța de fond era obligată să constate nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate.
Este fondată și cea de-a doua critică, în sensul că instanța de apel nu a răspuns la critica referitoare la faptul că au solicitat constatarea nulității absolute
parțiale a titlului de proprietate nr. 378/2004 emis de Comisia județeană P de aplicare a Legii nr. 18/1991 deoarece prin acest titlu de proprietate s-au încălcat dispozițiile art. 14 pct. 2 și art. 27 pct. 2 din Legea nr. 18/1991, întrucât instanța de control nu poate să verifice dacă hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, decât dacă sunt arătate motivele de fapt și de drept pe care se bazează soluția.
Referitor la motivul de recurs că deși terenurile posedate de def. erau libere pe vechiul amplasament, Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, în titlul de proprietate emis succesorilor legali, nr. 378/2004, atribuie întregul teren din intravilan intimaților-pârâți, deși aceste terenuri aparțineau autorilor recurentelor-reclamante, și, Curtea va reține că această critică este fondată întrucât din expertiza efectuată la instanța de fond de expert (filele 182-191) reiese că reconstituirea dreptului de proprietate pentru def., în extravilan, s-a făcut pe alt amplasament, și anume în intravilan, pe amplasamentul unde a existat și locuința autorilor reclamanților.
Același expert arată, la fila 4 din expertiză, că reconstituirea dreptului de proprietate pentru def., în extravilan, terenurile au fost atribuite pe vechiul amplasament, unde erau libere, iar diferența până la completarea dreptului de proprietate s-a reconstituit din terenurile aflate la dispoziția comisiilor locale, iar reprezentanții primăriei au susținut că stabilirea categoriilor de folosință și reglarea suprafețelor pentru intravilan și extravilan este atributul comisiilor locale de aplicare a Legii nr. 18/1991.
La fila 5 din expertiză se arată că din suprafețele de teren solicitate de reclamanți în baza Legii nr. 169/1997 a mai rămas de reconstituit 1,65 ha, iar din această suprafață se solicită și 4.000 mp în intravilan, unde a locuit autorul reclamanților, teren identificat și care se regăsește în cei 4.375 mp reconstituiți pentru moștenitorii def. prin titlul de proprietate nr. 378/2004.
Art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, arată că atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară, de regulă pe vechile amplasamente, motiv pentru care, reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii def., conform titlului de proprietate nr. 378/2004, trebuia să se facă pe vechile amplasamente, și nu pe terenuri ce aparțineau moștenitorilor def. și.
Instanța de fond trebuia să verifice dacă la eliberarea titlului de proprietate nr. 378/2004 au fost respectate dispozițiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 în sensul că în cazurile în care reconstituirea se face pe vechile amplasamente, comisia trebuia să ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății de către vecini.
De menționat că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, hotărârea în cauză, s-a stabilit că instanțele judecătorești au competență nelimitată să se pronunțe asupra legalității hotărârilor administrative ale comisiei de aplicare a legilor fondului funciar.
Ca atare, instanța de fond era competentă să analizeze dacă reclamanții au dreptul de obține reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile
amplasamente, întrucât, așa cum s-a arătat, în cauza împotriva României, neanalizarea acestui aspect aduce atingere substanței dreptului de acces la justiție.
De altfel, prin decizia nr. 1/2007, Curtea Supremă de Justiție a statuat că instanțele judecătorești sunt competente să stabilească amplasamentul terenurilor ce trebuie atribuite în proprietate.
Este fondată critica recurenților că din terenul în suprafață de 1,65 ha face parte și suprafața de 4000 mp, reconstituită prin titlul de proprietate nr. 378/20.01.2004 pe numele pârâților-intimați, teren ce a aparținut autorilor reclamanților, situație ce rezultă din expertiza efectuată de expert și în care se arată că la Legea nr.169/1997 au formulat cererea nr. 13/1998 reclamanții-recurenți, în care au solicitat o suprafață totală de 4,18 ha, defalcată pe suprafețe și au primit 2,53 ha, conform titlului de proprietate nr.-/2003, mai având de primit 1,65 ha.
La fila 5 din expertiză, ultimul alineat, se precizează că din cei 1,65 ha se solicită și 4.000 mp intravilan, unde a locuit autorul reclamanților, teren identificat și care se regăsește în cei 4.375 mp reconstituiți pentru moștenitorii def. prin titlul de proprietate nr. 378/2004.
Rezultă că titlul de proprietate nr. 378/2004 și procesul-verbal de punere în posesie din 19.01.2004 au fost eliberate cu încălcarea dispozițiilor art. III lit. pct.(ii) din Legea nr. 169/1997, fiind, astfel, lovite de nulitate absolută, conform art. III pct.1 din aceeași lege.
Este fondată și critica recurenților că instanța de fond trebuia să constate nulitatea titlului de proprietate nr. -/2003 eliberat pentru moștenitorii def., pentru că a fost omisă una dintre moștenitoare, și anume, chiar dacă se eliberează un alt titlu de proprietate pe aceeași dată și cu același număr, în care sunt cuprinși toți moștenitorii, întrucât, așa cum s-a mai arătat, potrivit art. 55, 58 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, trebuia să constate nulitatea acestui titlu de proprietate, ținând cont de faptul că numai pe baza unei hotărâri judecătorești definitive comisia județeană care a emis titlul de proprietate îl va modifica, înlocui sau desființa. Ca atare, comisia județeană nu putea să elibereze un nou titlu de proprietate care să cuprinsă toți moștenitorii def., decât pe baza unei hotărâri judecătorești.
Este fondată și ultima critică, în sensul că se impune nulitatea titlului de proprietate -menționat pentru că nu s-a respectat vechiul amplasament al terenurilor și categoria de folosință, ținând cont de faptul că în expertiza întocmită de expert s-a arătat că reconstituirea dreptului de proprietate pentru def. și s-a făcut parțial pe vechiul amplasament, iar reconstituirea dreptului de proprietate pentru def., în extravilan, s-a făcut în intravilan, pe amplasamentul unde a existat și locuința autorilor reclamanților ținând cont de dispozițiile art. 14 alin. 2 și 27 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Cu privire la ultima critică a recurenților, că potrivit cererii nr. 13/1998 recurentele au solicitat în baza Legii nr. 169/1997 să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate ce au aparținut autorilor lor, și anume și, pentru suprafața de 1,65 ha, în ședința publică din 19 februarie 2009, aceștia au arătat că nu mai susțin această critică.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 7, 9 pr.civilă, ținând cont de faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea titlului de proprietate nr. 378/2004, nici nu a motivat această cerere, echivalând cu o necercetare a fondului, având în vedere și celelalte considerente, Curtea va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Mizil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, și, toți domiciliați în comuna, cod poștal -, Județ P împotriva deciziei nr.758 pronunțată la 13 octombrie 2005 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, cu sediul în comuna, cod poștal -, Județ P, COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII NR.18/1991, domiciliată în comuna, sat de, cod poștal -, Județ P, domiciliat în B,-, - 25,. 2,. 15, sector 6, Cod poștal - și, domiciliată în P,-,. 66,. 27, -, Județ
Casează ambele hotărâri și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Mizil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
- - C - - -
Grefier,
- -
Red.ES
Tehnored.PJ
3 ex/23.02.2009
212/2004 Judecătoria Mizil
5559/2005 Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Constanța Pană Elisabeta Gherasim
