Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 441/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 441
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 318 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentanții intimaților Municipiul I prin Primar și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent.
Instanța pune în discuția părților aspectul invocat la termenul de judecată anterior, din data de 3.10.2008 privind admisibilitatea căii de atac a recursului în funcție de certificatul fiscal referitor la valoarea imobilului litigios de la filele 17-18 dosar recurs.
Avocat arată că recurentul a avut în vedere ce s-a scris în hotărârea recurată.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea căii de atac formulate.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 13783 din 26 2007 pronunțată de Judecătoria Iași au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I, invocate de către pârâți.
S-a admis acțiunea civilă formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar.
S-a constatat calitatea de proprietar a reclamantului asupra imobilului casă de locuit compusă dintr-o cameră cu dependințe și anexe gospodărești situat în I,-, județul
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat să se constate calitatea de proprietar asupra imobilului casă de locuit compusă dintr-o cameră cu dependințe și anexe gospodărești întrucât a cumpărat-o prin zdelcă de la numitul G la 4.03.1980 suprafața de 1200. teren p. fără a încheia act autentic de vânzare - cumpărare, iar în anul 1990 construit pe acest teren o casă, fără autorizație de construcție pentru care a fost sancționat contravențional.
Instanța de fond a reținut că acțiunea de fond este admisibilă deoarece rezultă că pârâtul se află în posesia bunului, astfel că nu mai are la îndemâna calea unei acțiuni în revendicare, iar lipsa autorizației de construcție antrenează o răspundere contravențională și nu inadmisibilitatea acțiunii.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local I și Municipiului I, instanța de fond a reținut că pârâtul Consiliul Local are atribuții de administrare a bunurilor din domeniul public și privat aparținând unităților administrativ teritoriale respective astfel că există identitate între persoana acestuia și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, acesta putând contesta dreptul de proprietate al reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamantul locuiește în imobil încă din anul 1990 iar Primăria Iae liberat reclamantului un certificat de urbanism pentru obținerea branșamentului electric la acest imobil, astfel că acesta are interes în promovarea acțiunii în constatare pentru consolidarea dreptului său asupra imobilului.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 318 din 23 aprilie 2008 a admis apelul declarat de apelanții Consiliul Local I și Municipiul I, prin primar și a schimbat în tot sentința judecătoriei.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local I și Municipiul prin primar cu consecința respingerii acțiunii civile formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Municipiul I prin primar.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local și Municipiul I prin primar atâta timp cât nu s-a dovedit că terenul de 1200 mp teren din-, I, pe care a construit reclamantul o casă fără autorizație de construcție, pentru care a fost sancționat contravențional în anul 1990 și 1995 în baza Legii nr. 50/1991 (fila 31 dosar fond) a intrat în proprietatea celor 2 pârâți apelanți.
Din actele dosarului rezultă că terenul de 1200. teren situat în I,-, a fost cumpărat de de la G printr-un act sub semnătură privată la data de 4.03.1980 (fila 3 dosar fond) iar în urma verificărilor efectuate în baza de date a serviciului cadastru, acest teren se află în intravilanul municipiului I și nu s-a făcut dovada că a intervenit succesiunea vacantă pe acest imobilul după defunctul G, imobil care nu figurează în inventarul domeniului public sau privat al municipiului I ( fila 27 dos. fond ).
Critica apelanților este întemeiată, reclamantul chemând în judecată alte persoane decât cele care sunt proprietare ale terenului din-, teren pe care și-a ridicat o construcție fără autorizație, astfel că în mod greșit prima instanță a soluționat excepția invocată de către pârâți.
Reclamantul a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, el susține că, în mod greșit, tribunalul a reținut că nu a făcut dovada vacanței succesorale după defunctul G, câtă vreme, în cauză, a fost audiat martorul și sau depus înscrisuri cu privire la situația imobilului din litigiu.
Învederează recurentul că, spre deosebire de tribunal, judecătoria reținut corect atât aplicabilitatea, în speță, a art. 36 alin. 1 și 5 literele a, b din Legea nr. 215/2001, potrivit căruia, consiliile locale, ca autorități deliberative, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, administrează bunurile din domeniul public și privat aparținând unităților administrativ-teritoriale, respective, cât și existența identității dintre Consiliul local și municipal I și subiectul pasiv din raportul juridic dedus judecății.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare în cauză.
La data de 24 iulie 2008, recurentul a precizat că valoarea imobilului cu privire la care a solicitat să se constate dreptul său de proprietate este de 6.900 lei.
Raportat la valoarea obiectului litigiului dedus prezentei judecăți, Curtea, din oficiu, a invocat și pus în dezbaterea contradictorie a părților admisibilitatea recursului exercitat de către reclamant.
Recurentul a lăsat soluționarea excepției la aprecierea instanței, iar intimații nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la aceasta.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, conform art. 137 Cod procedură civilă, Curtea reține că, prin cererea cu care a învestit instanța de fond, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Local I și Municipiul I prin primar să se constate dreptul său de proprietate asupra casei de locuit, compusă dintr-o cameră, dependințe și anexe gospodărești din I,-, casa fiind evaluată de, în recurs, la suma de 6.900 lei.
Curtea apreciază că acțiunea în constatarea dreptului real de proprietate are un caracter patrimonial, fiind evaluabilă în bani.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Tot astfel, Curtea de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile art. 1 pct. 1 art. 2, pct. 1 lit. a, b și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității anularea rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În aceste condiții recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, ele nu mai pot exercita un nou recurs la Curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul a soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere reclamantului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a - II - a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de și se va menține decizia recurată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimate cu ocazia soluționării recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 318 din 23.04.2008 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Dă în debit recurentul la Administrația Finanțelor Publice - Trezoreria I cu suma de 251,63 lei (RON), reprezentând taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Georgeta Protea, Liliana Palihovici
