Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 459/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 459
Ședința publică din data de 22 mai 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,- A,.7, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 67 pronunțată la data de 2 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în B-, jud.B, -, domiciliate în B,-,. M 2 B 8 /1,.B,.8,.77, sector 6, domiciliat în B,-,.40,.3,.54, sector 3, domiciliat în G,-, - 8,.4,.36, jud. G și, domiciliat în comuna, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât personal și intimații-reclamanți, personal și prin procurator, lipsind intimații-reclamanți, -,.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr.-/2009 și cu 0,15 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus din partea intimatului concluzii scrise, prin care solicită judecarea în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Recurentul-pârât având cuvântul susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, învederând că atât instanța de fond cât și cea de apel nu i-au acceptat nici un fel de cerere.
Solicită a fi obligați reclamanții să depună la dosar documentele cu privire la teren.
De asemenea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată în sumă de 120 milioane.
Intimata având cuvântul solicită respingerea recursului și menținerea celor două hotărâri ca fiind legale și temeinice.Cu cheltuieli de judecată.
Invederează instanței că recurentul încurcă procesele, întrucât susținerile acestuia nu privesc cauza de față, iar cu privire la cheltuielile de judecată solicitate acestea nu sunt dovedite.
Depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul-reclamant având cuvântul solicită modificarea sentinței nr. 1094/2008 a Judecătoriei Pogoanele în sensul atribuirii de cote părți egale, respectiv de 1/6 din suprafața de 37,25 ha teren arabil și 0,75 ha pădure, fiecăruia dintre cei șase coprorietari menționați în sentința civilă nr.84/2005 a Judecătoriei.
Depune la dosar concluzii scrise.
Procurator pentru intimatul- arată că lasă la aprecierea instanței față de recursul formulat.
Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 949/282/28.07.2008 pe rolul Judecătoriei Pogoanele reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească cotele legale la care părțile sunt îndreptățite în calitate de coindivizari asupra terenului în suprafață totală de 38 ha( arabil și pădure), teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform dispozițiilor legilor fondului funciar.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori, în termen legal au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și inițial, prin Hotărârea nr. 224/2002 li s-a acordat despăgubiri.
Ulterior, prin sentința civilă nr.84/21.02.2005 pronunțată de Judecătoria Pogoaneles -a anulat această hotărâre, iar Comisia Locală și Comisia Județeană B au fost obligate să le reconstituie dreptul de proprietate în natură, pe raza comunei pentru suprafața de 37,25 ha arabil și pentru 0,75 ha pădure.
Până în prezent petenții au fost puși în posesie cu suprafața de 0,75 ha pădure și 24,10 ha teren arabil, conform mențiunilor din procesul verbal de punere în posesie nr. 17/2007, amplasamentul pentru diferența de teren fiind refuzat pentru că nu respecta dispozițiile sentinței judecătorești.
S-a susținut că, au formulat prezenta cerere întrucât între părți au intervenit o serie de neînțelegeri privitoare la întinderea drepturilor lor, și mai mult terenul atribuit în posesie a fost dat în arendă, contractul fiind încheiat doar de pârâtul.
Suprafața de teren solicitată de părți în vederea reconstituirii era bun comun al soților și.
S-a precizat că, de pe urma lui decedat la 29.09.1970 au rămas ca moștenitori -soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/2 din averea defunctului, - și - frați împreună cu o cotă de 1/2.
Pârâții și sunt fii defunctului - și doar aceștia au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
La data de 17.05.1983 a decedat și, iar ca moștenitori cu vocație succesorală au rămas -., frați și,nepoată de frate predecedat (cu - decedat la 12.10.1980) toți cu cote de 1/5 din averea acesteia.
Dintre acești moștenitori au formulat cerere, - (decedat ulterior la 7.01.1998), dreptul său urmând a fi cules de suc și conform certificatului de moștenitor nr. 231/1998 și ( decedat ulterior, la 22.12.2003 dreptul său urmând a fi cules de și -, conform certificatului de moștenitor nr. 51/2004).
Prin încheierea de ședință din 16.09.2008 în baza art.137 al. 1 Cod proc.civ. instanța a respins ca neîntemeiate atât excepția prematurității acțiunii reclamanților, cât și excepția lipsei calității procesuale active a acestora, excepții invocate de pârâtul.
Pe baza probatoriilor administrate prin sentința civilă nr. 1094 pronunțată la data de 7.11.2008 de Judecătoria Pogoaneles -a admis acțiunea formulată de reclamanții, - și în contradictoriu cu pârâții și și s-a constatat că părțile,în calitate de coproprietari ai suprafeței totale de 38 ha teren arabil și pădure cu privire la care prin sentința civilă nr. 84 din 21.02.2005 a Judecătoriei Pogoaneles -a dispus reconstituirea dreptului de proprietate,în modalitatea restituirii în natură, au următoarele cote părți din dreptul de proprietate comună: pârâții și, în indiviziune cota de 1/4, reclamanta cota de 1/4, reclamanții și în indiviziune cota de 1/4,reclamantele și -, în indiviziune cota de 1/4.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 819, 3 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că în speță sunt întrunite condițiile art.111 Cod proc.civ.
În fapt, s-a reținut că atât reclamanții în cel privește pe defunctul -, cât și pârâții ce o privește pe defuncta au făcut dovada faptului că autorii lor direcți au acceptat succesiunea autorului indirect- proprietar deposedat.
S-a apreciat de instanță că suprafețele de teren evidențiate în documentele existente la Arhivele Statului erau proprietatea comună a defuncților soți și, și că defuncții au contribuit în mod egal la dobândirea acestor bunuri.
Susținerile pârâtului conform cărora în suprafața de 38 ha solicitată a fi reconstituită este inclusă și o suprafață de 5 ha cu care a fost împroprietărit, iar restul reprezintă zestre de la părinții săi și, respectiv moștenire după decesul acestora sunt lipsite de suport probator.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că, instanța de fond, respectiv, Judecătoria Pogoanele în mod nejustificat i-a refuzat cererea de a-i obliga pe reclamanți să prezinte în copie titlul de proprietate eliberat pe numele defunctei, și că soluția pronunțată este lipsită de suport probator.
A susținut că, așa cum rezultă din fișa personală a defunctului datând din anul 1956 terenul în suprafață de 38 ha a fost donat (cedat forțat) numai de acesta, situație care conduce la concluzia că terenul nu a fost comun al soților.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimații, -, precum și de intimatul s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat susținând că motivele invocate prin memoriul depus de apelant nu vizează de fapt legalitatea și temeinicia sentinței.
Prin decizia civilă nr.67 pronunțată la data de 2 martie 2009 Tribunalul Buzău a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul-apelant împotriva sentinței civile nr. 1094 pronunțată la data de 7.11.2008 de Judecătoria Pogoanele în dosarul civil nr- în contradictoriu cu reclamanții-intimați, -, și.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Astfel, așa cum corect a reținut și instanța de fond la data de 17.05.1983 a decedat numita,și potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor, nr. 10022 din 26.07.1983 eliberat de notariatul de Stat Județean B de pe urma defunctei au rămas, printre alte bunuri, cota de 1/2 parte din averea succesorală lăsată de defunctul iar ca moștenitori numiții, -, și în calitate de colaterali privilegiați de gradul al II-lea, respectiv reclamanta în calitate de colateral privilegiat de gradul al III-lea prin reprezentarea defunctului său tată, decedat la 12.10.1980, fiecăruia revenindu-i câte 1/5 parte conform prevederilor art.672 Cod Civil.
Potrivit art.13 al.1 din Legea 18/1991 calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive, ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care să rezulte acceptarea moștenirii.
În cauza de față atât reclamanții în cel privește pe defunctul -, cât și pârâții în ce o privește pe defuncta au făcut dovada calității lor de moștenitori ai defuncților.
Așa cum a reținut și instanța de fond și cum rezultă și din piesele dosarului niciuna dintre părți nu a putut prezenta înscrisuri constatatoare ale actelor primare de dobândire a dreptului de proprietate de către cei doi defuncți și, asupra terenurilor cu privire la care s-a dispus reconstituirea, înscrisuri pe baza cărora să se poată stabili caracterul exclusiv sau comun al acestui drept iar faptul că în documentele existente la Arhivele Statului figurează numai defunctul nu este concludent în soluționarea litigiului întrucât aceste acte nu se întocmeau în scopul stabilirii situației juridice a imobilelor în raporturile patrimoniale dintre soți, evidența situației averii funciare a familiilor ținându-se prin indicarea "capului de familie " drept titular al acestei averi.
Aprecierea instanței de fond în sensul că,suprafețele de teren evidențiate în documentele existente la Arhivele Statului au fost proprietatea comună a defuncților soți este susținută și de faptul că însuși autorul pârâților, defunctul - la momentul dezbaterii în procedură notarială a succesiunii defunctului a admis faptul că unul din principalele bunuri ce aparținuseră fratelui său respectiv imobilul situat pe teritoriul comunei, județul B, compus din casă de locuit și teren aferent fusese dobândit încă din anul 1930 prin contribuție egală cu soția supraviețuitoare numita.
De altfel, susținerile pârâtului în sensul că în suprafața de 38 ha teren solicitată a fi reconstituită este inclusă și o suprafață de 5 ha cu care a fost împroprietărit, iar restul reprezintă zestre de la părinții săi ( și ), respectiv, moștenire după decesul acestora, sunt lipsite de suport probator, fiind neîntemeiată susținerea apelantului în sensul că reclamanții trebuiau să facă dovezi în sprijinul afirmaților sale.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul criticând-o pentru nelegalitate motivat de faptul că intimații-reclamanți nu au fost puși să dovedească că terenurile au fost bun comun al soților și și nu au fost obligați să prezinte copie de pe titlul de proprietate de proprietate eliberat pe numele.
A mai precizat recurentul că cei doi soți au cumpărat terenuri separat, pe numele fiecăruia dintre ei și nu în comun.
De asemenea, se mai critică de către recurent faptul că apelul a fost declarat numai împotriva reclamanților moștenitori ai defunctei, însă în decizia apelată figurează și pârâtul alături de aceștia și trebuia obligat la cheltuieli de judecată.
A mai învederat recurentul că a intreprins singur demersuri pentru obținerea restituirii acestor terenuri, iar intimații nu s-au preocupat sub nicio formă de această problemă, astfel încât în mod eronat s-a reținut că reclamanții au solicitat retrocedarea suprafeței de 38 ha teren și nu au fost obligați la plata cheltuielilor legate de aceste demersuri deși a solicitat acest lucru la instanța de fond.
O altă critică a recurentului, se referă la faptul că motivarea instanței în sensul că numai soțul era considerat cap de familie nu este corectă, întrucât autoritățile vremii cunoșteau că terenul era primit de la părinții lui, cu ocazia căsătoriei, precum și prin împroprietărirea cu 5 ha de către Statul român în 1921 și ca moștenire de la ceilalți membrii ai familiei.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului în sensul că intimații-reclamanți nu au fost obligați să dovedească că terenurile au fost bun comun al soților și este nefondată atâta timp cât actele care au stat la baza stabilirii dreptului de proprietate în favoarea părților din prezenta cauză sunt valabile și necontestate.
Astfel, prin sentința civilă nr. 84/2005 pronunțată de Judecătoria Pogoanelea fost anulată hotărârea nr. 224/2002 a Comisiei Județene B de aplicarea legii 18/1991 și au fost obligate intimatele Comisia Județeană B și Comisia Locală să reconstituire dreptul de proprietate în favoarea lui, și asupra terenului arabil în suprafață de 37,25 ha și a pădurii în suprafață de 0,75 ha, pe raza comunei, județul B, prin restituirea în natură.
Cum recurentul nu a atacat această sentință, care a reconfirmat suprafața totală și persoanele îndreptățite stabilite prin hotărârea nr. 224/2002, schimbându-se doar modalitatea de atribuire a terenurilor, ea se bucură de puterea lucrului judecat, astfel încât recurentul nu mai poate contesta în prezenta cauză suprafața terenurilor și proveniența acestora, respectiv calitatea de persoană îndreptățită a intimaților.
Prin recursul formulat se mai aduc critici legate de calitatea numitului în apel, considerându-se nelegal ca acesta, ca pârât să stea în proces alături de reclamanți, critică care este nefondată având în vedere faptul că pârâtul nu a formulat apel, astfel încât nu poate avea decât calitatea de intimat alături de celelalte părți care nu au declarat apel.
Referitor la criticile formulate în sensul că instanța nu a obligat intimații la plata către recurent a cheltuielilor ocazionate de demersurile efectuate pentru obținerea restituirii terenurilor, Curtea, constată că sunt neîntemeiate față de faptul că recurentul-pârât nu a formulat în cauză o cerere reconvențională în acest sens, cerere care să îndeplinească condițiile legale.
Ultimul motiv de recurs, se constată ca fiind nefondat având în vedere că în fișa personală ( fila 56 dosar fond ) autorul părților figurează căsătorit, iar situația materială a acestuia în anul 1947-1952 este de 38,30 ha teren, teren care era bun comun având în vedere anul căsătoriei cu numita, respectiv 1922.
Având în vedere că celelalte susțineri ale recurentului exced obiectului pricinii și nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă, Curtea, față de considerentele mai sus expuse constată că recursul este nefundat și urmează să-l respingă, menținând ca legală și temeinică decizia tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,- A,.7, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 67 pronunțată la data de 2 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliată în B-, jud.B, -, domiciliate în B,-,. M 2 B 8 /1,.B,.8,.77, sector 6, domiciliat în B,-,.40,.3,.54, sector 3, domiciliat în G,-, - 8,.4,.36, jud. G și, domiciliat în comuna, jud.
Obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată către intimatele, și -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
- - - - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored. VS/CO
2 ex./22.06.2009
f- Judec.
a- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Gherghina Niculae Constanța Ștefan
