Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr.189 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat care reprezintă și pe recurentele reclamante, și intimata pârâtă personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat faptul că la dosar este depus un certificat emis de ÎCCJ B, în dosarul nr- din care rezultă că pe rolul acestei instanțe se află cererea de strămutare a cauzei formulată de recurenta reclamantă, cu termen la 12 martie 2008, după care:
Avocat, pentru recurentul reclamant a precizat că termenul din 12 martie 2008 fost preschimbat la 16.01.2008, și cererea de strămutare s-a respins.
Părțile prezente au confirmat cele precizate de apărătorul recurenților.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, a susținut motivele de recurs, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, iar pe fond să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr.19463/1995 de către notariatul de Stat D, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a susținut că atât hotărârea pronunțată la fond cât și cea pronunțată în apel sunt legale și temeinice, iar motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod. proc. civ. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 6.11.2003, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate și să se cerceteze falsitatea actului nr.19463/31.07.1995 încheiat de BNP.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 05.05.1996 s-a încheiat o chitanță prin care numita (în prezent decedată) a vândut reclamantei, suprafața de teren extravilan 77, p15, dată de la care a început aop oseda și a obținut hotărârea judecătorească nr.17958/27.09.2000 iar ulterior între reclamanți s-a încheiat un act de vânzare-cumpărare privind suprafața de mai sus.
În 2001, pârâta a obținut prin hotărârea judecătorească nr.26156/14.12.2001, nulitatea absolută a chitanței și a contractului de vânzare-cumpărare al reclamanților, iar în timpul procesului reclamanții au formulat plângere la parchet pentru a se constata că nu a semnat actul din 1995, însă prin rezoluția nr.5415/P/2003 s-a constatat că răspunderea penală a notarului și pârâtei s-a prescris.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată, arătând că cele invocate de reclamanți nu sunt reale, semnătura de pe contract aparținând numitei.
A precizat că acest contract a fost încheiat și semnat în prezența unui notar, iar faptul că este semnătura lui o dovedesc și semnăturile de pe celelalte acte autentice încheiate de aceasta.
Prin sentința civilă nr.7843 din 123.07.2005, pronunțată de Judecătoria Craiovaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că semnătura de pe contractul de întreținere autentificat sub nr.19643/31.07.1995 de Notariatul de Stat D, nu aparține semnatarei actelor sub semnătură privată depuse de reclamanți ca piese de comparație, ci a fost executată de persoana care a semnat actele autentice depuse de pârâta.
Astfel, s-a constatat că semnătura de la rubrica "înstrăinătoare-întreținută" de pe înscrisul autentic încheiat la 31.07.1996 aparține vânzătoarei, care a semnat înscrisurile autentice avute în vedere la efectuarea expertizei grafice.
În termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Principalul motiv de apel s-a referit la interpretarea greșită de către instanța de fond a raportului de expertiză efectuat în cauză.
Au susținut că prima instanță a făcut o interpretare "per a contrario" a concluziilor raportului de expertiză, reținând că semnătura vânzătoarei de pe contractul autentic de întreținere nu aparține semnatarei actelor sub semnătură privată depuse de reclamanți, pe când în raport, la fila 6, expertul consemnează că semnătura de pe actul autentic în discuție prezintă o serie de tremurături, întreruperi și ezitări întâlnite la semnăturile executate prin imitație - și în continuare a analizat semnătura de pe actul olograf pe care chiar instanța de fond l-a apreciat în considerentele sentinței atacata ca fiind singurul act olograf întocmit de defunctă.
Au mai susținut că expertiza dactiloscopică efectuată în cauză nu putea fi înlăturată decât printr-un alt mijloc de probă de o valoare științifică egală - ceea ce nu s-ar fi realizat în speță.
Prin decizia civilă nr.189 din 19 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins, ca nefondat, apelul.
Instanța de apel a înlăturat criticile aduse de apelanți sentinței, motivând că interpretarea dată de prima instanță raportului de expertiză a fost chiar în sensul concluziilor raportului de expertiză care se coroborează perfect cu considerentele sale.
S-a arătat, sub acest aspect, că potrivit concluziilor raportului de expertiză, semnătura de pe contractul autentificat nr.19463/1995 a fost executată de aceeași persoană care a semnat actele depuse de pârâtă ca acte de comparație și nu aparține persoanei care a fost semnatara actelor depuse de reclamanți, în același sens fiind și concluziile raportului întocmit de expert - depus în apel.
S-a argumentat că pornind de la aceste înscrisuri, în mod corect instanța de fond a stabilit că semnătura de pe actul autentic a aparținut autoarei, întrucât instanța a dat valoare probatorie absolută setului de acte prezentate de pârâtă ca scripte de comparație pentru că sunt înscrisuri autentice.
Instanța de apel a avut în vedere și dispozițiile art.1173 din codul civil, conform cărora mențiunile ce reprezintă constatări personale ale agentului instrumentator făcute cu propriile simțuri (inclusiv semnătura), fac dovada deplină, neputând fi combătute.
A mai argumentat instanța că nu se poate susține o eventuală complicitate între pârâtă și agenții instrumentatori (notari) ținând cont că înscrisurile au fost încheiate la intervale de timp diferite și autentificate de notari diferiți.
Ca argument suplimentar în menținerea sentinței, instanța de apel a adus și lipsa unui interes legitim al reclamanților în promovarea acțiunii în condițiile în care prin hotărâri judecătorești irevocabile s-a constatat nulitatea convenției ulterioare încheiată de aceștia cu autoarea, referitoare la o suprafață de teren ce este inclusă în suprafața mai mare transmisă pârâtei prin contractul de întreținere, ca și a contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți cu privire la același teren.
În același sens a motivat instanța că anularea contractuluu de întreținere nu ar folosi reclamanților întrucât printr-un testament autentic aceeași autoare a instituit-o pe pârâtă legatară cu titlu particular asupra terenului în suprafață de 2 ha.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea lor și constatarea nulității absolute a contractului de întreținere.
Recurenții au invocat ca principal motiv de recurs - art.-304 pct.7 pr.civ. susținând că decizia cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.
În susținerea acestui motiv s-au adus mai multe argumente pe care le vom prelua într-o formă succintă în cele ce urmează:
Instanța, interpretând "per a contrario" concluziile raportului de expertiză a reținut că potrivit acestor concluzii semnătura de pe contractul de întreținere a fost executată de aceeași persoană care a semnat actele depuse de pârâtă și nu aparține persoanei care a semnat actele depuse de reclamanți, considerente care sunt în contradicție cu concluzia expertului de la fila 231 din dosarul de fond, conform căreia semnătura de pe contractul de întreținere de la rubrica înstrăinătoare - întreținută nu aparține defunctei.
Instanța nu a arătat argumentele care au condus la îndepărtarea consemnărilor de la fila 6 din raportul de expertiză, potrivit cărora semnătura de pe contractul autentificat sub nr.19463/195 prezintă o serie tremurături, întreruperi și ezitări întâlnite la semnăturile executate prin imitație și a celor consemnări din raport, privitoare la semnătura de pe singurul act olograf întocmit de defunctă - apreciat chiar de instanță ca o probă importantă, făcând demersuri pentru depunerea lui.
Contradicții există chiar între considerentele deciziei. Pe de o parte, instanța de apel a reținut că toate înscrisurile autentice prezentate de pârâtă sunt încheiate la intervale de timp diferite și la notari diferiți, astfel că nu s-ar putea reține o eventuală complicitate între pârâtă și notari, iar pe de altă parte s-a reținut că perioada în care au fost încheiate aceste acte coincide cu cea în care autoarea era în vârstă și bolnavă.
Recurenții reclamanți nu au interesul să atace actele autentice depuse de pârâtă care au fost semnate în fața notarului de o altă persoană, în numele autoarei, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.
Apelanții au fost prejudiciați în propria cale de atac, deoarece deși au demonstrat fără echivoc falsitatea semnăturii, instanța nu a reținut falsul doar pentru că și alte acte autentice erau falsificate în același mod.
Un alt motiv de recurs invocat de recurenții reclamanți este cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ.
Recurenții au susținut că s-au încălcat dispoz.art.137 alin.1 pr.civ. deoarece deși instanța, din oficiu, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității promovării acțiunii în constatarea falsului unui înscris - pe cale principală și excepția lipsei de interes - a omis să se pronunțe asupra lor, și a analizat cea din urmă excepție ca un argument subsidiar ce ar duce la respingerea acțiunii dar pe fond.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs vizează teza a doua a art.304 pct.7 pr.civ. respectiv ipoteza considerentelor contradictorii ale hotărârii sau care sunt străine de natura pricinii.
Textul legal are în vedere ipoteza în care, din unele considerente ale hotărârii atacate rezultă temeinicia pretențiilor supuse judecării, iar din altele netemeinicia acestora - ori când considerentele nu au nici o legătură cu pricina.
Criticile concrete formulate de recurenți în susținerea acestui motiv de recurs nu se regăsesc în aceste ipoteze.
Din examinarea lor rezultă că în realitate recurenții susțin că instanța nu a interpretat corespunzător o probă administrată în cauză - respectiv raportul de expertiză - întrucât nu ar fi preluat întocmai concluziile raportului ci le-ar fi interpretat "per a contrario".
De altfel, aceste critici nu sunt întemeiate.
Raportul de expertiză întocmit de expertul reprezintă doar o probă administrată în cauză, ce s-a analizat de instanțe prin coroborare cu alte probe.
De îndată ce procesul s-a declanșat după ce a intervenit decesul înstrăinătoarei, și nu a existat posibilitatea obținerii în mod direct de către instanță a semnăturii acesteia - expertul a fost abilitat să examineze semnăturile de pe contractul în discuție prin raportare la semnăturile de pe actele depuse de părți ca scripte de comparație și să stabilească care semnături prezintă similitudini cu cea de pe contract și nu să decidă care semnătură este reală și care falsă asupra acestui aspect fiind investită să decidă instanța.
Examinând scriptele de comparație - expertul a constatat că semnăturile de pe actele ce provin de la reclamanți prezintă asemănări semnificative între ele, suficiente pentru a demonstra că provin de la același autor.
O constatare similară a rezultat și din compararea între ele a semnăturilor puse la dispoziție de pârâtă, dar comparând semnăturile de pe cele două grupe de acte s-au evidențiat diferențe ce l-au determinat pe expert să concluzioneze că ne aflăm în prezența a doi autori grafici diferiți.
Pornind de la premisa greșită că doar semnăturile de pe înscrisurile sub semnătură privată depuse de reclamanți ca scripte de comparație ar aparține înstrăinătoare (din raport reieșind că expertul a avut în vedere doar un înscris și anume cererea de înscriere în CAP), și constatând că semnătura de pe cererea de înscriere în CAP și cea de pe contractul de întreținere prezintă o serie de deosebiri, expertul a concluzionat că semnătura de pe contract de la rubrica "înstrăinător" nu aparține defunctei - ci că a fost executată de persoana care a semnat actele depuse de pârâta.
Dar pârâta a depus ca scripte de comparație doar acte autentice încheiate la date diferite și autentificate de notari diferiți, autenticitatea unora fiind deja stabilită.
Astfel, între actele de comparație autentice, s-a depus de către pârâtă și contractul autentic nr.1068 din 28 noiembrie 1997, iar prin rezoluția nr.145/1 din 05 decembrie 2002 Parchetului de le lângă Curtea de APEL CRAIOVAs -a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva notarului public pentru infracțiunea de fals și împotriva pârâtei din cauză pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals - întrucât s-a reținut că semnătura de pe contract a fost executată de vânzătoarea.
Or, cum expertul a confirmat că semnătura de pe contractul de întreținere aparține aceleiași persoane care a semnat și contractul 1068/1997 - corect cele două instanțe au reținut din raportul de expertiză cea din urmă concluzie a raportului conform căreia semnătura de pe contractul autentificat sub nr.19463/2995 a fost executată de aceeași persoană care a semnat actele depuse de pârâtă - iar nu și prima concluzie a raportului.
Au avut în vedere instanțele și forța probantă a actelor autentice conform dispoz.art.1173 civ.
Instanțele au analizat și consemnările din raport privitoare la caracteristicile semnăturii de pe contractul de întreținere - conform cărora semnătura prezintă o serie de tremurături, întreruperi, ezitări întâlnite la semnăturile executate prin imitație dar au argumentat că aceste caracteristici nu se datorează imitării semnăturii înstrăinătoarei de către o altă persoană ci că se datorează vârstei înaintate și stării de boală a semnatarei la data încheierii actelor.
Considerentele deciziei susțin soluția pronunțată prin decizia atacată de recurenți iar raționamentul prin care s-a ajuns la soluția pronunțată de instanțe este logic, clar -privește pricina.
Prin urmare, nu se poate reține motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ.
Nu se poate reține nici înrăutățirea situației reclamanților în propria cale de atac de îndată ce prin decizia pronunțată în apel s-a menținut soluția primei instanțe.
Nu se impune modificarea deciziei nici în temeiul art.304 pct.9 pr.civ.
Cele două excepții la care se referă recurenții au fost invocate de instanța de apel la data la care au avut loc dezbaterile și sunt analizate în considerentele deciziei.
Nepronunțarea expresă -prin dispozitivul deciziei -asupra acestor excepții, nu duce la nulitatea deciziei de îndată ce o asemenea nulitate nu este prevăzută expres și nu sunt întrunite cumulativ cele trei condiții cerute de art-.105 alin.2 din codul d e procedură civilă pentru intervenirea nulității.
Recurenții nu au suferit o vătămare prin modul în care s-au rezolvat de către instanță cele două excepții, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea lui - astfel că nu este fondat nici cel de al doilea motiv de recurs.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, recursul.
Fiind în culpă procesuală, recurenții datorează intimatei, în baza art.274 pr.civ. cheltuielile suportate de intimată, ocazionate de judecarea recursului, constând în onorariu apărător, în sumă de 700 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr.189 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect acțiune în constatare.
Obligă recurenții către intimata la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
31.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paula Păun, Sorin Drăguț
