Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 568/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 568
Ședința publică din data de 27 mai 2008.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Elena Costea
GREFIER-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta - - prin procurator, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 14, județul P, împotriva deciziei civile nr. 697/20 nov. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 2, - 1,.9, județul P, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 2, - 1,.9, județul P, domiciliată în S,-,. 9,.28, județul
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru de9,50 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2008, timbru judiciar de 0,45 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin procurator, lipsă fiind intimatele-pârâte,.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că la dosar s-a depus de către recurenta-reclamantă o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător. Totodată s-a depus de către intimata-pârâtă concluzii scrise.
Procurator având cuvântul solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja apărător și precizează că va depune și înscrisuri în dovedirea recursului. Susține că a achitat onorariul de avocat.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei ca neîntemeiată față de împrejurarea că recurenta a fost citată în termen procedural așa cum reiese din dovada de citare aflată la fila 8 dosar și totodată nu se regăsește la dosar împuternicire avocațială deși s-a susținut de către recurent că onorariul a fost achitat, sens în care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Procurator având cuvântul solicită admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.990/15.06.2006 la Judecătoria Sinaia, reclamanta a chemat in judecată pe pârâtele și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal din 15 august 1943 si a Ordinului nr.8966/1943.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că aceste două acte cuprind elemente nereale și anume, semnătura avocatului în calitate de Primar este barata și nereala, stampila aplicata aparține unei societăți comerciale și nu Primăriei
La datele de 04 octombrie 2006 si 17 noiembrie 2006 reclamanta si-a precizat acțiunea solicitând si anularea certificatului de moștenitor nr. 143/2004 emis în favoarea numitei și a cărții funciare nr. 14N motivându-se că procesul-verbal din 1943 este un act fals, nefiind nominalizat în cuprinsul acestuia șeful Circumscripției V-a S, semnătura primarului a fost falsificată existând și transformări în cuprinsul numelui lui din litera e in litera i, mai ales că nu se mai găsesc în arhivele instituțiilor locale si centrale exemplare ale acestui proces-verbal.
La termenul din 19 ianuarie 2007 instanța având in vedere precizările la acțiune, a dispus introducerea în cauza, în calitate de pârâta si a numitei.
Pârâtele au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii și autorității de lucru judecat, în condițiile în care prin sentința civilă nr.288/2001 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă si irevocabilă, s-a stabilit dreptul lor de proprietate asupra terenului situat în S,-, ocazie cu care s-au analizat actele juridice invocate în prezenta cauza de către reclamanta, caz în care reclamanta nu mai poate solicita ulterior desființarea acestora.
In ședința publica din 26.03.2007, au fost respinse excepțiile inadmisibilitatii acțiunii si a autorității de lucru judecat în condițiile în care reclamanta poate solicita pe cale judecătoreasca, în principiu, anularea unor acte și nu există tripla identitate de cauza, obiect și părți în raport de sentința civilă nr.288/2001 care a vizat revendicarea terenului sus-menționat și nu desființarea unor acte.
Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr.298/26.03.2007, respins acțiunea precizată formulata de reclamantă împotriva pârâtelor, ca neîntemeiată.
A reținut prima instanță că prin procesul-verbal din 15.08.1943, numitul a fost pus în posesie în urma Ordinului nr.8966/01.06.1943 asupra lotului nr.129 din parcelarea împroprietăriților din războiul 1916-1918, lot în suprafața de 512. și că acest proces verbal a fost semnat de autoritățile locale din vremea respectiva, astfel încât acesta nu conține nici o modificare cu privire la numele persoanei împroprietărite, stampila primăriei, neputând fi avute în vedere susținerile reclamantei privind falsificarea acestui act.
De asemenea, s-a reținut că în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. 143/2004, nu exista nici un motiv de nulitate, mai ales că reclamanta nu a indicat nici o cauza de natură să atragă desființarea acestui act.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se ca terenul situat în S,-, este proprietatea sa în baza certificatului de moștenitor nr. 1255/1995 și nicidecum al pârâtei care a dobândit un imobil situat pe str. - cu, lot nr.129, iar în cuprinsul procesului-verbal din 15.08.1943 exista modificări cu privire la numele titularului și anume, litera e îngroșată, proces-verbal care împreuna cu Ordinul nr.8966/1943 nu se regăsesc în Arhivele Statului și nici la Primăria S, nu se nominalizează șeful circumscripției care nu exista ca instituție, primarul și nu exista identitate referitoare la semnătura primarului.
In continuare, reclamanta a arătat ca în baza certificatului de deces al fiului G nr.-/1999, numele acestuia si al părinților săi conțin litera e, iar in cuprinsul procesului-verbal din 15.08.1943, exista o serie de puncte orientate pe vocale si consoane, fiind imposibil ca să dobândească vreun imobil în anul 1943, datorită războiului.
La data de 17 octombrie 2007 reclamanta a solicitat în apel anularea actului de partaj voluntar nr.3131/2004 motivându-se ca acesta nu este în concordanta cu certificatul de moștenitor nr. 143/2004.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.697 din 20 noiembrie 2007, respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat, reținând următoarele:
În baza procesului-verbal din 15 august 1943, numitul a fost pus in posesia lotului nr. 129 situat în S de 502. - împroprietăriților din războiul 1916-1918- în calitate de cumpărător, de către șeful Circumscripției V-a Silvico - a din S, în conformitate cu Ordinul nr.8966/01.06.1943, proces-verbal purtând semnăturile aparținând acestui sef în calitate de inginer inspector silvic, lui - în calitate de primitor, Primarului orașului S, fiind aplicata stampila Primăriei S si semnătura unui asistent - în calitate de operator topometru.
În cuprinsul procesului-verbal din 08.12.1935 se menționează că la data de 08.12.1935 orele 11,00, la din Saa vut loc tragerea la sorti de către Comisia Interimara S si Asociația Luptătorilor din războiul 1916-1918, loturilor de împroprietărire în număr de 300 din noua parcelare de la - de, în suprafața de 15 ha care s-a executat prin strigare, trecandu-se numărul lotului în dreptul fiecărei persoane îndreptățite la împroprietărire, persoane între care au figurat și numiții și.
La data de 03.07.1965 a decedat de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali in calitate de soție supraviețuitoare si G, - în calitate de copii și o masă succesorala compusa din dreptul indiviz de 1/2 din imobilul situat in S, str.- cu, lot 129, restul de 1/2 aparținând soției supraviețuitoare, imobil care figurează în evidentele fiscale pe numele lui, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr.947/ 1991 și certificatul fiscal nr.50/ 1999.
Conform adreselor nr. 15365/2004,-/2000 emise de Primăria S și Arhivele Naționale, nu exista acte in cadrul acestor instituții privind procesul-verbal din 15.08.1943, Ordinul nr.8966/1943 si tabelele cu locuitorii împroprietăriți în
Potrivit certificatelor de moștenitor nr.280/2004, 1255/1995, 1253/1995, de pe urma defuncților - decedat la 19.09.1936, - decedat la 29.04.1951, -decedat la 16.06.1974, - decedat la 28.12.1985 si - decedata la 29.11.2004, a rămas ca moștenitoare legala reclamanta - în calitate de nepoată si, respectiv fiica, față de defuncții si si o masa succesorala compusă printre altele si din terenul de 500. situat in S,-, lot 129.
Prin sentința civilă nr.288/15.03.2001 a Judecătoriei Sinaia, rămasă definitivă si irevocabila în urma respingerii apelului și a recursului, a fost admisă acțiunea formulata de si împotriva reclamantei si a numitei și obligate acestea din urma sa le lase celor doi sus-mentionati, în deplina proprietate și liniștita posesie, imobilul situat în S,-, având un teren de 500. identificat în baza expertizei topo, sentința pusa ulterior în executare motivându-se că acest teren nu este proprietatea reclamantei și a autoarei sale în urma analizării actelor de proprietate prezentate de părți, mai ales că reclamanta deține un simplu certificat de moștenitor care nu constituie titlu de proprietate spre deosebire de și care sunt proprietarii terenului potrivit procesului-verbal din 15.08.1943, Ordinul nr.8966/1943.
La data de 25 noiembrie 2001 decedat de pe urma căruia a rămas ca unica moștenitoare legala parata în calitate de fiică, fiind renunțători - soție și - fiica, precum și o masă succesorala compusă printre altele și din dreptul indiviz de 28/32 din terenul de 500. situat în S, str.- cu, lot nr. 129, așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 143/2004.
Prin actul de partaj voluntar nr.3131/15.10.2004 încheiat între și pârâta - în calitate de coindivizare, i-a revenit acesteia din urma în deplina proprietate și posesie, terenul de 500. situat în S,-, lot. 129, jud.P, în schimbul plații unei sulte de 21.875.000 ROL.
Dispozițiile art.948 si urm.Cod civil stipulează că, pentru ca un act juridic să fie valabil, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe capacitatea persoanei de a contracta, consimțământul valabil exprimat, obiectul actului juridic să fie în circuitul civil, licit, posibil moral și să existe o cauza licită, morală.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că prin sentința civilă nr.288/2001 rămasă definitivă și irevocabilă, a fost obligată reclamanta împreuna cu autoarea sa să lase autorilor pârâtei, în deplină proprietate și posesie, terenul de 500. situat in S,-, în urma verificării, analizării si comparării actelor de proprietate prezentate de părți constând în procesele-verbale din 15.08.1943, 08.12.1935, certificatelor de moștenitor nr.947/1991, 1255/1995, 1253/1995.
Atât timp cât prin sentința civilă nr.288/2001 s-a stabilit dreptul de proprietate al autorilor pârâtei asupra terenului în litigiu din S,- față de reclamantă și autorii acesteia, iar în cuprinsul procesului-verbal din 15.08.1943 nu există adăugiri, ștersături, modificări, de natura să afecteze valabilitatea acestui act înseamnă că, acesta din urma constituie un act valabil, neexistând cauze de natura să atragă nulitatea acestuia și înlăturarea efectelor sale juridice, mai ales ca acesta cuprinde semnăturile tuturor persoanelor menționate în act, inclusiv a topometristului, stampila instituției care a girat emiterea acestuia.
- mult chiar, din conținutul certificatului de moștenitor nr. 143/2004 reiese că la baza emiterii acestui act a stat sentința civilă nr.288/2001 care a recunoscut dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, în favoarea autorilor pârâtei, caz în care nu exista nici o cauză prevăzută de lege care să afecteze valabilitatea acestui act și să atragă nulitatea absoluta a acestuia, stabilindu-se cu certitudine că de pe urma defunctului, autorul pârâtei, a rămasa cota indiviza de 28/32 din terenul in litigiu, fost str.- cu, lot 129.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea precizată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind nulitatea absoluta a actelor juridice contestate de către reclamantă.
Motivele invocate de către reclamanta conform cărora terenul în litigiu este proprietatea sa în baza certificatului de moștenitor nr. 1255/1995 și nicidecum al pârâtei și că, procesul-verbal din 15.08.1943 conține modificări cu privire la numele titularului, nefiind nominalizați în cuprinsul acestuia șeful circumscripției care nu exista ca instituție, primarul, lipsind identitatea cu privire la semnătura acestuia sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în speța, nu se mai poate pune în discuție dreptul de proprietate al pârâților cu privire la terenul în litigiu atât timp cât prin sentința civilă nr.288/2001 s-a stabilit definitiv și irevocabil că reclamanta și autorii săi nu au nici un drept de proprietate asupra terenului, iar pe de alta parte, niciuna dintre împrejurările sus - menționate nu se confirma în speța.
Tribunalul a respins cererea privind anularea actului de partaj voluntar nr.3131/2004 ca inadmisibila deoarece, conform art.294 pr.civ. aceasta cerere constituie o pretenție noua formulata pentru prima data în apel, caz în care o asemenea pretenție, nu poate fi introdusa direct în apel fără sa facă obiectul judecații unei instanțe de fond.
Împotriva deciziei sus-menționate a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând următoarele:
, care apare în cuprinsul procesului verbal este autorul reclamantei-recurentre, respectiv bunicul său, dar la primitor apare semnătura lui care este autorul intimaților și în acesta nu sunt nominalizați șeful circumscripției a 5-a a din S despre care se pretinde că a întocmit procesul verbal din 15.08.1943, lipsește identitatea cu privire la semnătura primarului nefiind indicat numele și prenumele, ștampila care apare pe procesul verbal este comercială, nu o ștampilă de tip "timbru sec" și nu există duplicat al acestui proces verbal.
Susține recurenta că într-adevăr, autorul său, a decedat ulterior împroprietăririi în același an, 1936 așa că teoretic nu mai avea cum să figureze în procesul verbal contestat, acela din 15.08.1943, dar acesta are în vedere lista împroprietăriților din Monitorul Oficial din 1936 și cele înscrise în Ordinul nr. 8966/1.06.1943 conținutul acestuia fiind până în prezent necunoscut, astfel încât în apel se impunea completarea probatoriilor cu acte și interogatoriu, dar nu au fost analizate nici măcar probele dosarului.
Ambele instanțe, atât cea de fond cât și cea de apel nu au avut în vedere faptul că certificatul de moștenitor nr. 143/2004 eliberat intimatei privește cota indiviză de 28/32 din terenul situat în S str. - cu, lot 129 județul P, iar în cuprinsul acestui act se menționează că dreptul asupra acestui teren a fost obținut prin sentința nr. 288/2001, acesta făcând de fapt referire la alt teren,respectiv acela din S- județul
Consideră recurenta că din compararea dispozitivului sentinței nr. 288/2001 și a certificatului de moștenitor nr. 143/2004 rezultă că este vorba de două terenuri diferite.
Se arată în continuare că intimata deține un certificat de moștenitor în care se face vorbire de un teren din S- iar în sentința civilă nr. 288/2001, ce a stat la baza emiterii acestui certificat se face referire în dispozitiv la terenul din S-, astfel încât contradicția este evidentă și se impunea efectuarea unei expertize de specialitate.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrare de probe noi.
Examinând decizia, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei curtea constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor expune în continuare.
Din certificatele de moștenitor nr. 280/2004; 1255/1995 și 1253/1995, de pe urma defuncților, decedat la 19.09.1936, decedat la 29.04.1951, u decedat la 16.06.1974, decedat la 28.12.1985 și decedată la 29.11.2004, au rămas ca moștenitoare legale reclamanta în calitate de nepoată și respectiv fiică față de defuncții și și o masă succesorală compusă printre altele și din terenul situat în S str. - lot 129 de 500.
Anterior la data de 3.07.1965 a decedat, de pa urma căruia au rămas ca moștenitori legali în calitate de soție supraviețuitoare și G, și în calitate de copii și o masă succesorală compusă din dreptul indiviz de situat în S str. - cu, lot 129, restul de aparținând soției supraviețuitoare acest imobil figurând în evidențele fiscale pe numele lui așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 947/1991 și certificatul fiscal nr. 50/1994.
De altfel se constată că, criticile formulate de reclamantă sunt diferite în motivele de recurs, față de motivele de apel, deoarece inițial acesta a susținut că există modificări cu privire la numele titularului, în procesul verbal din 15.08.1943 în sensul că litera "e" din cuprinsul numelui este transformată din "e" în "i".
Din procesul verbal mai sus menționat rezultă că numitul a fost pus în posesia lotului nr. 129 situat în S în suprafață de 502. - parcelarea împroprietăriților din războiul 1916-1918 - proces verbal purtând printre altele semnăturile lui în calitate de primitor, a inginerului inspector Silvic, a primarului orașului S, fiind totodată aplicată și ștampila Primăriei
Procesul verbal din 8.12.1935, menționează că la acea dată la Saa vut loc tragerea la sorți de către Comisia Interimară S și Asociația Luptătorilor demobilizați din războiul 1916-1918 - a loturilor de împroprietărire în număr de 300 din noua parcelare de la - cu printre persoane figurând și numiții și.
Din analiza probatoriilor rezultă faptul că prin sentința civilă nr. 288/2001 rămasă definitivă și irevocabilă recurenta - reclamantă împreună cu autoarea sa, au fost obligate să lase autorilor pârâtei - intimate în deplină proprietate și posesie, terenul de 500. situat în S-, aceasta în urma verificării, analizării și comparării actelor de proprietate de părți și care au fost enumerate mai sus, în baza expertizei topo, sentință ce a fost pusă ulterior în executare.
Prin actul de partaj voluntar nr. 3131/15.2004 încheiat între și pârâta intimată în calitate de coindivizare, i-a revenit pârâtei - intimate în deplină proprietate și posesie terenul de 500. situat în S- lot 129 în schimbul plății unei sulte.
a decedat la 25.XI.2001 de pe urma căruia au rămas ca moștenitoare legală aceeași pârâtă - intimată în calitate de fiică renunțători fiind soție și fiică, și o masă succesorală compusă printre altele și dreptul indiviz de 28/32 din terenul de 500. situat în S str. - cu lot nr. 129 așa cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 143/2004, iar la baza emiterii acestuia a stat sentința civilă nr. 288/2001, neexistând nici una din clauzele prevăzute de lege care să afecteze valabilitatea acestuia și nici să atragă nulitatea sa fiind stabilit în mod cert că de pe urma defunctului, autorul intimatei a rămas cota indiviză de 28/32 din terenul în litigiu.
Aceeași sentință, a stabilit definitiv și irevocabil că reclamanta recurentă și autorii săi nu au nici un drept de proprietate asupra terenului iar restul criticilor formulate, cu privire la nume, semnături, ștampilă nu au nici un suport probator și legal.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că recursul este nefondat și pe cale de consecință în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat declarat de reclamanta - - prin procurator, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 14, județul P, împotriva deciziei civile nr. 697/20 nov. 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 2, - 1,.9, județul P, domiciliată în S, str. -, - și, nr. 2, - 1,.9, județul P, domiciliată în S,-,. 9,.28, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 mai 2008.
Președinte, Judecători,
,
Grefier -
Red. EC
Tehnored. CN
2 expl./3.06.2008
nr.990/2006 Judec.
nr- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Elena Costea
